marți, 25 decembrie 2012

Craciun Fericit !

Craciun Fericit tuturor, nasterea pruncului Iisus sa va incalzeasca inimile si sa va ridice putin deasupra rutinei cotidiene. Sa nu uitam de motivul pentru care avem aceasta sarbatoare - dincolo de marketingul agresiv si goana cumparaturilor...ceea ce sarbatorim este nasterea Celui ce a schimbat destinul umanitatii pentru totdeauna, intemeietorul Crestinismului si fiul lui Dumnezeu. Eu cred ca Iisus nu s-a nascut 'invatat' si pe deplin constient de misiunea Sa sfanta, ci ca a trebuit sa invete, sa (re)descopere si sa Devina Cel ce a fost.
Fii de Dumnezeu suntem toti, dar cat de mult suntem dispusi sa muncim pentru a deveni cu adevarat demni de acest dar nepretuit? Cine are urechi de auzit sa auda ,dupa cum spunea chiar El. Va doresc sa va apropiati cat mai mult in viata voastra de puritatea, intelepciunea, si harurile Lui. Doamne ajuta!


duminică, 23 decembrie 2012

Shoebox.ro - daruri in cutii de pantofi - un proiect in care trebuie sa te implici

Clujeanul Valentin Vesa are grijă ca mii de români să fie, în perioada Sărbătorilor de iarnă, Moş Crăciuni pentru copiii săraci şi orfani. El a avut ideea unei campanii prin care oameni din 19 oraşe oferă, în cutii de pantofi frumos împachetate, cadouri pentru copiii nevoiaşi.
În această perioadă, când mulţi plănuiesc vacanţe exotice de sărbători, îşi iau angajamente de Anul Nou sau aleargă prin magazine după cadouri, toată bucuria pe care şi-o doresc alţii de Crăciun, sau pur şi simplu Crăciunul, încape într-o cutie de pantofi.

Acum şase ani, Luca, băiatul cel mare al lui Valentin Vesa, îşi alegea, din sertarele pline cu jucării, o maşinuţă, un soldat şi-un lego, apoi le dăruia unui copil sărac care locuia lângă groapa de gunoi din Cluj. Încurajat de părinţi, le-a aşezat într-o cutie de pantofi găsită prin casă, a mers împreună cu ei la marginea oraşului şi a învăţat ce înseamnă să faci o faptă bună. În mod obişnuit, povestea unui gest frumos s-ar încheia aici: un copil de 4 ani învaţă să dăruiască, iar viaţa merge mai departe. Dar, de fapt, această întâmplare a fost motorul pentru ca Luca şi alţi mii de copii şi de părinţi să facă acest gest frumos în fiecare an.

TELEFONUL FĂRĂ FIR

În acel an, la serbarea de Crăciun de la grădiniţă, părinţii lui Luca au fost înconjuraţi de ceilalţi părinţi cu tot felul de întrebări. „Eram uluiţi. Veneau şi ne întrebau cu ce ne ocupăm, cum se numeşte proiectul nostru, dacă avem vreo campanie şi noi nu înţelegeam nimic. De fapt, Luca le povestise colegilor de la grădiniţă că a mers şi a dat o cutie cu jucării şi dulciuri unui copil sărac. Iar copiii le-au povestit apoi părinţilor. Aceştia au înţeles că aveam un proiect şi au vrut să ştie mai multe despre «cutiile de pantofi cu cadouri»“, îşi aminteşte Valentin despre acest şir de întâmplări, un fel de telefon fără fir început de fiul său. Dar, pe atunci, nu aveau niciun proiect.

Reacţia caldă din partea părinţilor i-a încurajat apoi pe Valentin şi pe soţia sa, Oana, să facă mai mult anul viitor. Au scris la Yahoo! Messenger următorul mesaj: „Strângem cutii de pantofi cu cadouri pentru copiii orfani şi sărăci“. Şi pentru că erau multe de spus şi un spaţiu limitat, au scris mai simplu: „ShoeBox – cadoul din cutia de pantofi“. S-au strâns atunci, în Cluj, dintr-un simplu mesaj, 512 cutii.

DE LA 6 LA 19 ORAŞE

Treptat, din muncă voluntară, cu un site construit pe bucăţi, de prieteni, un logo desenat de un coleg de muncă, fluturaşi şi afişe printate gratis de diverse firme, „pentru că atunci când văd despre ce e vorba nu mai vor să ia bani“, proiectul a reuşit să fie cunoscut şi să se extindă, până anul trecut, în 6 oraşe. Anul acesta sunt 19. Oameni din mai multe colţuri ale ţării au pus la dispoziţie o cămăruţă dintr-un cabinet stomatologic, un loc mai separat dintr-un magazin, un hol din sediul unei asociaţii, impovizând mici depozite unde să fie strânse cutiile. „E o muncă voluntară. Oamenii m-au contactat şi mi-au spus că vor să aibă şi ei un sediu în oraş, că au un loc unde pot fi depozitate cadourile, ne-am înţeles şi asta a fost. Ei se ocupă şi ca darurile să ajungă la copii“, povesteşte Valentin.

7.000 DE CUTII CU CADOURI

Iar acestor oameni inimoşi li se adaugă alte mii care vin cu cadouri în fiecare an. Anul trecut, în 6 oraşe, s-au strâns aproape 7.000 de cutii cu cadouri. De la oameni simpli, modeşti, cu dragă inimă, cu mai mulţi sau mai puţini bani, oameni. „Acum doi ani, am primit o cutie de cizme nou-nouţe şi înăuntru era o felicitare. Fata care a scris avea 12 ani şi povestea că primise bani de la părinţii ei, plecaţi la muncă în Spania, ca să-şi cumpere o pereche de cizme. Atât îşi dorea ea. Şi a ales să le ofere în dar unei alte fetiţe. Pe felicitare scrisese: «Nu te cunosc, dar îţi dăruiesc cizmele acestea ca şi cum le-aş fi cumpărat pentru mine şi te rog să le porţi şi să ai grijă de ele»“, povesteşte Valentin. Şi are dreptate să fie impresionat.

Copii fericiţi

Anul acesta, cadourile din Bucureşti, de care are grijă bloggerul Cristian China-Birta, vor merge la aşezământul social „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ din judeţul Giurgiu, o comunitate care adăposteşte copii şi mame afectate de violenţa în familie. Şi, pentru prima dată, copiii au scris ce-şi doresc: elicoptere şi maşini cu telecomandă, pantofi de sport, ghetuţe, echipament de fotbal. Într-o săptămână s-au îndeplinit toate dorinţele copiilor.

CUTII CU CADOURI, NU BANI

Într-o cutie goală de pantofi împachetată cu hârtie colorată, oamenii pun orice cadou de care s-ar bucura un copil, cumpărat sau ales dintre lucrurile personale, şi-l duc, apoi, la sediul „ShoeBox“ din oraş. Iar Valentin ţine mult la „obiceiul“ cutiilor de pantofi. „Am primit şi oferte de donaţii, dar le-am refuzat. O dată pentru că e mai dificil să demonstrezi ce ai făcut cu banii, e multă birocraţie. În al doilea rând, pentru că se pierde aspectul personal al gestului. Acela în care îţi iei o oră, două, trei să te duci în oraş, să te gândeşti ce cadou să le iei şi apoi să le împachetezi. Ai o stare personală când faci toate lucrurile acestea. Îmi dă cineva 1.000 de euro şi se achită. Nu, prefer să se implice mai mult, să meargă, să vadă, să pună suflet“, explică Valentin.

„ShoeBox“ este şi pe Facebook. Şi cu ajutorul reţelelor sociale, mii de oameni au aflat de minunea cutiilor de pantofi. Oamenii dau share şi like. Unii se opresc la asta, alţii intră în debarale şi încep să caute cutii de pantofi. „O cutie mă ajută, un like nu mă ajută. Un like nu este egal o cutie“. Aşa că nu mai daţi like! Faceţi ce e de făcut!

Refuzul orfelinatelor

Cadourile ajung, în fiecare an, la orfelinate, familii sărace din oraş sau din apropierea lor, la diferite asociaţii care au grijă de copii abandonaţi sau bolnavi. Dar legăturile cu orfelinatele nu sunt, în realitate, uşor de împletit. „La suprafaţă, totul pare roz, uneori chiar refuză să accepte cadouri, susţinând că nu ar avea nevoie. Dar când mergem acolo, lucrurile stau altfel. Am văzut o fată care împlinise 18 ani chiar cu câteva luni înainte să ajungem şi noi acolo. Şi ne-a spus că timp de şapte luni şi-a strâns banii pe care îi primea de la stat – 15, 20 de lei pe lună –, ca să poată cumpăra, pentru cele patru colege de cameră, câte o pizza şi câte o sticlă de Cola. Doar ca să-şi sărbătorească ziua de naştere. Dacă totul e aşa de roz cum spun directorii, de ce fata îşi ţine timp de şapte luni banii pentru aşa ceva?!“, se întreabă Valentin, emoţionat de iniţiativa fetei şi, deopotrivă, iritat de problemele existente cu instituţiile.

Accesaţi site-ul www.shoebox.ro pentru a afla cum şi unde puteţi lăsa cadourile de Crăciun.

(articol preluat din ziarul Adevarul de weekend)

vineri, 21 decembrie 2012

Sfarsitul lumii, sfarsitul unui an si prima zi din restul vietii tale

Multe s-au scris si s-au spus despre aceasta zi, mass-media este plina de scenarii apocaliptice, care de care mai fantasmagorice. Cativa baieti 'destepti' din SUA au avut grija sa nu rateze nici o ocazie pentru a creste vanzarile intr-o economie care s-a cam dus si ea pe apa sambetei. "Nici sfarsitul lumii nu mai e ce-a fost" spunea cineva la televizor, mai in gluma mai in serios. Isteria sfarsitului lumii (care nu e nici primul nici ultimul, vezi profetiile de pana acum) i-a cuprins nu doar pe americani ci s-a raspandit ca un foc de paie pe intregul mapamond.
Nici afaceristii romani nu s-au lasat mai prejos, deja incep sa curga 'ofertele de sfarsitul lumii' , de la reduceri si promotii la produse de larg consum pana la evenimente organizate cu ocazia ne-fericitului eveniment. 
Si totusi, dincolo de euforia momentului si comentariile ironice de tot felul la adresa celor care cred intr-unul din aceste scenarii, mesajul cel mai potrivit consider ca ar fi acesta:
 "Astazi este prima zi din restul vietii tale. Fa-o sa conteze. Traieste fiecare zi Constient.Cu ochii larg deschisi. Stiind ca in cele din urma nu poti lua cu tine dincolo de lumea aceasta decat amintirile. In masura in care depinde de tine, construieste chiar acum amintiri frumoase, de care sa nu-ti fie rusine, si pe care sa nu le regreti. Ce poate fi mai minunat decat sa nu ai regrete? 
Nimeni nu stie exact cat mai avem de stat pe frumoasa Planeta Albastra. Poate fi o zi, pot fi sute sau mii. Asa ca nu mai amana hotararile pe care le-ai luat, nu lasa mandria si teama sa-ti stea in cale atunci cand vrei sa repari o relatie,pentru ca viata e prea scurta! Prea scurta sa te lasi prada fie doar pentru o clipa disperarii, orgoliului sau tristetii. 
Fii chiar acum cea mai buna versiune a ta. Autodepaseste-te, intrece-ti propriile asteptari, caci pana la urma de asta esti aici, pentru a-ti atinge cel mai inalt potential. Nu te compara cu altii, compara-te doar cu tine insuti, cu ceea ce ai fost si ceea ce vrei sa Devii. 
Bucura-te! Chiar si Dumnezeu s-a oprit pentru o zi pentru a se odihni si a-si admira Creatia. Nu uita sa te bucuri de ceea ce ai, de ceea ce daruiesti si de ceea ce primesti. Nu doar o data pe an, ci in fiecare zi. Nimic nu vindeca mai bine ranile sufletului decat bucuria impartasita. Si daca deschizi cu adevarat ochii vei gasi in fiecare clipa motive de bucurie. 
Nu te lua atat de tare in serios. Simtul umorului este ingredientul care da savoare vietii. Razi cat mai mult, este ceea ce te va salva in momentele dificile.
Nu mai pierde timp pretios privind sau ascultand lucruri care nu iti fac placere doar pentru ca 'asa face toata lumea' sau pentru ca ai intrat intr-o rutina a pasivitatii. 
Iubeste. Iubeste un animal, un peisaj, un copil, un parinte, un prieten, un iubit. Iubeste fara sa ai asteptari, cereri sau 'reclamatii'. Iubeste autentic, fara rezerve, fara a analiza cum de ce si in ce fel ar trebui sa se desfasoare povestile tale de dragoste. Lasa-te cu totul ghidat de inima.
Si la final, o urare: sa fie acesta un nou inceput. Sa renasti in fiecare dimineata odata cu primele raze de soare, sa vezi cu adevarat frumusetea vietii si sa te bucuri de ea asemeni unui copil..."