Cum sa ne rugam

Dragii mei, am avut multe discutii in ultima vreme despre rugaciune si raspunsul Divinitatii la dorintele sufletului nostru. Mai ales in aceasta perioada va reamintesc ca este extrem de important CUM ne rugam. Cei mai multi dintre noi se roga 'cerand' ceva, iar acest lucru nu este doar ineficient, dar este si daunator , pentru ca sentimentul 'lipsei' va fi amplificat, in loc sa primim abundenta pe care ne-o dorim.

Atasez mai jos cateva explicatii relevante despre acest subiect, de la Neale Donald Walsch si Gregg Braden care sper sa va placa si sa va dea de gandit.

Mesajul comun este acesta: nu cuvintele sunt importante, ci Sentimentul cu care ne rugam.

Exista multe moduri de a ne ruga dar cea mai benefica rugaciune nu este cea in care 'cerem' ceva, ci cea in care Multumim.

Avand in vedere potentialul creator al gandurilor noastre, este de preferat sa ne rugam mai mult ' in imagini' si sentimente, si mai putin in cuvinte (recitate din minte, ca o poezie).

De exemplu - daca dorim sa ne vindecam de o boala, sa inchidem ochii si sa ne vedem sanatosi, sau sa ne amintim cum eram sanatosi, multumind lui Dumnezeu ca ne-a insanatosit, din toata inima. Daca dorim sa avem armonie in familie,  sa ne 'vedem' fericiti, multumind pentru toate darurile primite. Sa simti pacea, nu sa ceri pacea. Sa simti vindecarea, nu sa ceri vindecarea. Sa vezi si sa simti ploaia, nu sa ceri ploaia.

Rugaciunea trebuie sa vina din Inima. Sursa rugaciunii sa fie Iubirea, nu teama, furia, frustrarea.

Modul in care simtim ceea ce transmitem, va face diferenta.

Fie-va zborul inalt si cerul senin in aceste zile si in toate cele ce vor urma!

(mai multe informatii:


)

Tatal Nostru in Aramaica

Este cea mai frumoasa versiune pe care am ascultat-o pana acum... La inceput de Post al Pastelui, sper sa va incalzeasca inimile si sa va inalte spiritul...

Legea cea Noua

Stia Iisus ca va fi ucis chiar de cei pe care incerca sa-i mantuiasca? Daca nu, cu siguranta stia care sunt riscurile. Din clipa in care a inceput sa propovaduiasca, a fost in pericol, dar pericolul nu venea dinspre Roma! Ceea ce era extrem de periculos in acele timpuri , era expunerea unei noi versiuni a Adevarului, menita sa schimbe mentalitati. Ma refer desigur la capeteniile preotilor care conduceau la acea vreme intreaga comunitate evreiasca, dupa preceptul vechi dar atat de 'eficient' - legea talionului -ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Din aceasta cauza a fost Iisus condamnat, pentru ca propovaduia o noua Lege- cea a iertarii. Amintiti-va scena 'spalatului pe maini' a lui Pilat. Au fost cateva 'voci' bine amplasate care au cerut crucificarea Fiului Omului- o decizie strict politica: eliminarea Celui care aducea Schimbarea.

Nu cred ca destinul Lui pe Pamant a fost prestabilit de Dumnezeu. Cred ca Iisus  a ales sa moara pentru noi. De asemenea, nu cred ca a fost de la bun inceput constient de misiunea Sa divina, (a se vedea Evangheliile gnostice) ci a trebuit sa traiasca, sa invete, sa isi re-aminteasca, si sa se trezeasca, inainte de a-si incepe Lucrarea. Iisus -Omul, a iubit, s-a bucurat, a ras, a plans, intocmai ca fiecare dintre noi. A avut clipe de indoiala, incercari, temeri, ca fiecare dintre noi. Insa, asemenea tuturor marilor maestri, profeti si invatatori care s-au intrupat  pe Pamant, a reusit sa le depaseasca.

A fost Iisus singurul Fiu al lui Dumnezeu? Nu cred asta. Ca a fost trimis, poate ca da. Ca atunci era momentul, in mod sigur. Insa nu cred ca a spus vreodata despre El insusi ca este 'singurul' fiu, si  'descendentul direct' al lui Dumnezeu. Cele mai inalte spirite sunt si cele mai smerite. Nu mi-l pot imagina pe Iisus spunand despre sine ca este Imparatul Lumii. Mesajul cred ca a fost cu totul altul, si a fost mult mai simplu si mai accesibil decat s-a transmis de-a lungul timpului: Iubiti-va unii pe altii. Iertati greselile aproapelui vostru. Aceasta este Legea cea Noua. Aceasta este Cheia. Cand a spus Eu sunt Calea, Adevarul si Viata, nu cred ca se referea la Sine. Ci la esenta invataturilor pe care cu inspiratie divina le-a rostit in toate predicile Sale. Daca vreti sa atingeti Iluminarea, Fericirea, si Pacea, daca vreti sa ajungeti la fel de aproape de Dumnezeu pe cat sunt Eu acum, luati aminte la tot ce v-am spus. Doar asa puteti ajunge acolo. 

Acestea (minunile) si multe altele veti putea face. Daca ati avea credinta macar cat un bob de mustar, ati putea spune muntelui sa se miste, si el se va misca. Ce poate fi mai eliberator si mai inaltator, decat sa afli ca si tu poti sa ajungi acolo? Ca in tine sta puterea de a realiza orice, atata timp cat o faci cu iubire si credinta?

Insa dincolo de orice interpretare teologica a vietii lui Iisus, ramane iubirea Sa nemarginita pentru umanitate. Totala, fara jumatati de masura. Iar o astfel de iubire nu este posibila fara incredere. Iisus a avut incredere in umanitate. Tot ceea ce a facut, tot ceea ce putem vedea acum, la atatea mii de ani dupa, a facut pentru ca a crezut in noi. Vreau sa cred ca nu L-am dezamagit. Iar daca da, atunci sper ca ne-a iertat...

Rugaciune

O pagina nou-noutza se uita la mine ridicand din spranceana.
E timpul sa ma reapuc de scris,
mi-am zis, si mi-am suflecat manecile.
Era pe cand se potcoveau purecii cu nouazeci si noua de ocale,
Si tot sareau in slava cerului, asa imi povestea bunicul.
Orice poveste respectabila incepe cu purici si se termina cu cai–
Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea-asa.

Am vazut de curand un film minunat,
in care se vorbea despre elefanti.
Pe vremea cand elefantii zburau, as incepe povestea mea.
Printesa elefantilor isi inmoaie trei degete in apa,
si binecuvanteaza elefantul ingenuncheat.
Apoi isi apropie fruntea de trompa lui,
si se roaga. Iata biserica sufletului de copil. Zambind,
cu talpile scufundate in apa sfintita a fluviului, in lumina aurie
a unei lumi uitate, si aerul mirosind a ghimbir si cardamon.

Biserica mea- Padurea. Altarul meu – Copacul.
Evanghelia mea – cantecul pasarilor.
Lumanarile mele –manunchiul de stele
din coasta a doua a caii Lactee.

Cu talpile scufundate in iarba sfintita a pamantului,
cu ochii inchisi, sufletul meu se roaga.
Pana cand iarba se preface in apa si pasii se pierd in plutire.
Pana cand gandul aluneca, cer dupa cer, catre Tine.
Asteapta-ma Tata sau Mama, sau Frate,
Prea greu imi cresc aripile, si Tu esti departe...
Asteapta-ma unde fluviul se varsa in mare.
La granita dintre dulce si sare.
Asteapta-ma acolo, intre stanci, langa mal.
O zi doua trei, o ora macar.
Pana invat ce inseamna sa fii om, sa fii vant,
Sa fii pasare-n zbor si ulcior de pamant...

Asteapta-ma Tata sau Mama, sau Frate,

Prea greu imi cresc aripile, si Tu esti departe...

Meditatia Iertarii

...Iar Petru a întrebat: "Doamne, de cate ori sa iert pe fratele meu cand va pacatui împotriva mea? Pana la sapte ori?" . Si Domnul i-a raspuns: "Eu nu-ti zic pana la sapte ori, ci pana la saptezeci de ori cate sapte. "
 "Ati auzit ca s-a zis: "Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte". Eu insa va spun voua: Nu va impotriviti celui rau; iar cui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt. Celui ce voieste sa se judece cu tine si sa-ti ia haina, lasa-i si camasa. Iar de te va sili cineva sa mergi o mila, mergi cu el doua".
Dincolo de orice interpretare teologica...cuvintele lui Iisus ne deschid ochii asupra unui adevar simplu: nici un conflict nu poate fi rezolvat prin amplificarea lui. Prin toate parabolele Sale, Iisus ne ofera calea spre vindecare,  eliberare, si mantuire.
De ce este atat de importanta Iertarea? Este instrumentul cu care putem vindeca blocajele corpului fizic si emotional , ranile din trecut, lectiile karmice. Este cel mai simplu mod prin care ne putem detasa de angoasele noastre, de gandurile negative pe care le avem fata de cei de langa noi, si implicit de ceea ce ne face sa pierdem energie. Este cheia ce deschide chakra inimii, si usa catre suflet.
Dar cum putem practica iertarea? Va propun urmatoarea meditatie:
In fiecare seara, aprindeti trei lumanari. Prima pentru Sfanta Treime, a doua pentru ingerii si ghizii vostri, iar a treia pentru binele vostru cel mai inalt. Puneti o muzica linistitoare pe fundal, incercati sa va detasati de orice probleme. Respirati adanc, si incepeti intr-o prima etapa, sa va aduceti aminte toate persoanele din viata voastra, care v-au facut vreun rau,oricat de mic, cu sau fara intentie. Incercati pe cat posibil sa incepeti cu trecutul cel mai indepartat, din copilaria voastra, si catre acele figuri care va vin in minte, spuneti din tot sufletul: Te iert, Te iubesc, Iti multumesc. Tot asa pana ajungeti in ziua de azi, la persoanele care fac acum parte din viata voastra de zi cu zi. Acolo unde iertarea vine 'fortat', rugati-l pe Dumnezeu sa va ajute sa iertati din toata inima.
In a doua etapa, ganditi-va la toate persoanele fata de care voi ati gresit, si carora le-ati facut vreun rau, oricat de mic, cu voia sau fara voia voastra. Si cereti-le iertare. Nu conteaza daca va mai aduceti aminte sau nu numele lor exact, nu conteaza daca mai sunt sau nu in viata. In spatiul sufletului nu exista timp si distanta. Cereti-le iertare din toata inima. Daca puteti, celor cu care ati mai pastrat legatura, le puteti cere iertare chiar maine, intalnindu-va sau dandu-le un telefon. Daca simtiti ca nu va pot ierta, atunci rugati iarasi pe Dumnezeu sa-i ajute sa va poata ierta.
In ultima etapa, ganditi-va la sufletul vostru. De data aceasta, iertati-va pe voi insiva. Aici poate parea usor, dar este in realitate extrem de dificil. Veti observa ca va este mult mai usor sa iertati un om strain decat propria voastra constiinta. Cereti din nou ajutor, si invatati sa aveti mai multa compasiune fata de voi insiva. Iertati-va, multumiti pentru intelepciune, oferiti iubire sufletului vostru ranit. Daca simtiti ca trebuie sa platiti un pret pentru aceasta iertare,  rugati-va sa gasiti modalitatea prin care acel pret sa poata fi platit. Si incercati sa simtiti faptul ca Dumnezeu v-a iertat deja. Pentru ca va iubeste mai mult decat va puteti imagina...si oricat de mare este greseala pe care ati facut-o, daca va veti cai sincer si din toata inima, totul va fi iertat. Pentru ca sunteti demni de dragostea Lui. Toti suntem demni de aceasta iubire infinita. O mama nu isi va iubi un copil mai putin pentru ca a gresit. Ii va arata greseala si-l va sfatui sa o indrepte. Dar in inima ei, iubirea nu se va micsora...
Mergeti in pace si cu credinta ca sunteti iubiti. Si in clipa in care iertati pe fratele vostru, Dumnezeu se bucura si zambeste...