Rani din trecut, temeri din prezent, vindecari din viitor

Am auzit de multe ori expresia ' timpul vindeca', sa mai treaca putin timp si va trece, etc. O mare tampenie - pentru unii oameni totul s-a intamplat ieri, acum cinci minute, se intampla acum, totul ramane proaspat intens si dureros, chiar daca 'pe calendar' evenimentele s-au intamplat acum zeci de ani. Nu. Timpul nu vindeca. Estompeaza, poate, in cel mai bun caz. Dar pentru asta exista o explicatie cat se poate de fireasca, si ea vine din chiar modul in care creierul nostru este construit. Pentru a putea acumula informatii noi, amintirile vechi trebuie sa fie 'arhivate', trecute undeva in planul secund, in inconstient, in subconstient. Nu avem capacitatea de a functiona in parametri normali daca nu 'uitam'. Este si motivul pentru care cei ce au suferit traume si socuri puternice isi pierd pentru un timp memoria recenta, devin amnezici. Este modul organismului de a se auto-apara. Dar incet incet ei trebuie sa accepte trauma, pentru a putea sa-si recapete sanatatea. De aici nevoia de psihanaliza, de sondare a straturilor profunde ale mintii noastre. Tocmai pentru ca nimic nu 'dispare' cu adevarat, nici la nivel mental, nici emotional. Ramane undeva ingropat in adancuri, si atata timp cat nu este constientizat, poate sa ne scape de sub control. Devenim noi insine cel mai mare dusman al nostru.

Apropos de timp, exista un proverb care mie imi place foarte mult : Absenta este pentru dragoste, ceea ce este vantul pentru foc: pe cel mic il stinge, pe cel mare il aprinde si mai tare. Ochii care nu se vad se uita doar atunci cand 'focul' era mic, cand era doar un 'foc de paie'.Dar ochii care au fost iubiti cu puterea unui foc mistuitor ce-si inalta flacarile la zeci de metri spre cer, nu vor fi uitati niciodata.
La fel este si cu ranile trecutului: sa pui un bandaj peste o rana adanca, in speranta ca timpul o va vindeca, nu ajuta la nimic. Oricat de mult timp ar trece, si oricate bandaje ai pune peste acea rana, tot puroi ramane dedesubt, si mai devreme sau mai tarziu, va iesi la suprafata, cand te astepti mai putin. Este mentalitatea pe care multi o au, ca nu e 'frumos' sa vorbesti despre ceea ce te framanta, in unele familii exista subiecte care nu au fost deschise niciodata, dintr-o jena prosteasca, dintr-o teama stupida, sau din inconstienta. Lasa, ca trece. Mai punem un bandaj, ne mai prefacem ca nu s-a intamplat nimic, mai zambim amar, si trece.

Nu, dragii mei. Nu trece. 

Si iata ca intr-o zi, ajungi aproape de peritonita. Pentru unii este al doisprezecelea ceas. Vine cineva si-i trezeste la realitate, si le spune ' ori tai cu bisturiul tot, ori mori'. Ce preferi?

O sa ziceti - normal ca preferi sa traiesti, sa renunti, sa tai, sa cauterizezi. Sa lasi totul in urma. Sa poti sa o iei de la inceput, curat, cu o cicatrice dar cu sansa la o noua viata.

Din pacate nu toti aleg asta. De ce? Din comoditate, pentru ca s-au obisnuit cu suferinta lenta, e a lor, face parte deja din modul lor de gandire. Din lipsa de iubire de sine, in cazul altora (aud atat de des ca nu sunt buni de nimic incat ajung chiar sa creada asta), din teama ca nu merita ceva mai bun, din teama de a nu rani pe ceilalti, si asa mai departe. 

Incet incet ajung in faza in care nici nu mai concep ca se poate trai si ALTFEL.Si cu cat aluneca mai mult pe panta regretelor,a neiertarii, de sine si de ceilalti, a fricii de separare, isi fac si lor si celor din jur mult mai mult rau. 

Eu fac parte din categoria celor care prefera sa ia bisturiul in mana si sa taie 'din radacina' decat sa se minta ca totul e in ordine. Am taiat legaturi pe care altii nu le-ar fi taiat, pentru ca asa am simtit ca e cel mai bine. Nu doar pentru mine, dar si pentru celalalt. 

Ce facem defapt, atunci cand continuam o relatie care este daunatoare, doar din teama de separare? Credeti ca e un act de egoism sa te eliberezi, nu-i asa? Si daca v-as spune ca egoism inseamna sa impiedici evolutia celui de langa tine, si ca tu incurajand un comportament daunator, stopezi evolutia acelui om? Este exact invers! Nu-i faci bine celui langa care stai 'cu orice pret'. Nu, din contra. Pentru ca daca stai in minciuna este egal cu zero. Mintindu-ne impiedicam trezirea reala. Constientizarea. Acel om, atata timp cat nu primeste de la tine adevarul, va trai in continuare in credinta ca ceea ce face este bine, si corect. Nu va vedea motivatia de a se schimba, atata timp cat i se accepta tot ce face. 

Asa ca nu mai stati pe ganduri. Luati bisturiul si taiati si scoateti puroiul. Si traiti liberi. Plecati acum din minciuna, din durere si din frica, lasati-le in urma. Dumnezeu v-a deschis intotdeauna drumuri noi, usi noi, trebuia doar sa vreti sa le vedeti, si mai ales, sa pasiti prin ele.

Aveti dreptul la fericire. Aveti dreptul la liber arbitru. Aveti dreptul sa alegeti o noua viata. Curaj!

Cuvintele pot fi arme

Cuvintele pot rani asemeni gloantelor, si ranile pe care le lasa sunt uneori atat de adanci incat poate dura o viata intreaga pentru a se vindeca. Aveti grija cum folositi cuvintele. Ele au o vibratie atat de puternica, incat cu un singur cuvant puteti vindeca, si cu un singur cuvant puteti ucide. Si nu doar pe cei din jur, dar si pe voi insiva. Videoclipul de mai jos ilustreaza perfect puterea cuvintelor.
Doar cei foarte puternici reusesc sa nu se lase atinsi de cuvinte, sau sa le transforme (ca la sfarsitul clipului) in altceva - in lectii de viata, in intelepciune, in evolutie.
Ma gandesc la ceva ce s-a intamplat recent in familia mea, si la suferinta care a urmat.
Tineti minte secventa din Matrix cand personajul principal, Neo, realizeaza in final care-i este rolul, si in loc sa se mai lupte, intinde mana si gloantele se opresc si cad, fara sa mai ajunga la el? Va doresc sa atingeti acel prag al evolutiei, in care sa realizati de ce vi se intampla ceea ce vi se intampla, in care sa intelegeti 'matricea' din spate, sensul profund al intamplarilor din viata voastra, iar propria putere si propriul potential sa va fie atat de evidente, incat sa nu mai aveti nevoie de lupta. Sa nu mai fie nevoie nici macar sa va 'feriti' de gloante. Ci pur si simplu sa nu va mai atinga...

Un discurs neasteptat,o trezire impartasita lumii de Jim Carrey

In spatele usilor deschise

Am inceput noul an in forta. Cu dorinta de a ma schimba,si, chiar daca poate sa para un cliseu- cu dorinta de a fi un om mai bun.
Am simtit ca exista in mine un dulap vechi, din lemn masiv, in care sunt inchise de mult timp lucrurile cele mai importante pentru mine: toata colectia mea de frumuseti interioare, valorile in care cred, talentele cu care m-a binecuvantat Cel de Sus, potentialul meu creator, emotiile rostite sau ascunse, amintirile placute sau dureroase, regretele si neiertarile, sperantele, micile sau marile bucurii. Sosise momentul sa deschid din nou acel dulap, sa le pun pe toate in ordine (Doamne, mare mai era dezordinea - sentimente claie peste gramada, jumatati de fraze in toate directiile, ici colo cate un vis inaripat cu pene lipsa, sau cate o dorinta mototolita, in fine, o adevarata harababura), sa le scutur de praf, sa ma uit la ele in lumina soarelui, sa redau stralucirea celor ce merita pastrate, dar sa arunc tot ce nu-mi mai este de folos, pentru a face loc unor lucruri noi.

Cand am terminat cu toata re-aranjarea si curatenia de primavara (la mine a inceput putin mai devreme), m-am dat un pas in spate si am privit din nou dulapul...care avea acum doua rafturi goale. Si in loc sa ma apuce tristetea, asa cum ma apuca de obicei cand vad ca ceva imi lipseste, inima a inceput sa imi bata mai tare, la ideea ca undeva, nu stiu unde, exista niste experiente noi, niste oameni noi, amintiri inca ne-traite, care abia asteapta sa se aseze rand pe rand in sufletul meu, fiecare la locul cuvenit...

Si apoi m-am mirat...de ce nu am facut asta mai demult. De ce mi-a fost atat de greu sa re-deschid acest vechi dulap, sa arunc tot ce zacea acolo, si sa accept ca un raft gol nu inseamna altceva decat promisiunea unui nou inceput. O pagina nescrisa, pe care tu, artistul vietii tale, nu trebuie decat sa asterni primul rand, si cu rabdare sa adaugi, zi de zi si clipa de clipa, noi semne de punctuatie. O intrebare, un semn al exclamarii, trei puncte, o virgula..
Intr-un fel sau altul toti ne temem de schimbare desi paradoxal ne-o dorim cu disperare. Dar in acelasi timp vrem siguranta ca nu vom pierde nimic. Vrem sa avem si prajitura in mana, dar sa o si mancam, sa stam pe margine dar sa fim si in lumina reflectoarelor, sa primim fara sa dam nimic in schimb, sa ajungem in alta parte fara sa schimbam directia.
Ah, si cat ne mai place sa ne plangem de mila! Si nu e niciodata vina noastra pentru situatia dificila in care ne aflam, intotdeauna vina e undeva in afara, noi suntem doar un element pasiv, niste ingerasi nevinovati, victime ale sistemului, ale sortii, ale saraciei, ale bolilor, ale celor ce au putere de decizie, si asa mai departe...Fereasca Sfantul sa vedem in toate doar oportunitati de invatare, sau sa vedem in oameni doar profesori care ne arata la ce mai avem de lucrat - de ce sa nu dam vina pe altcineva, cand e atat de simplu?!

Ne-am obisnuit sa batem cu pumnii in usa, si sa ne plangem ca nu se deschide. Ne uitam pe gaura cheii in curtea vecinului, la iarba care este mai verde, la casa care este mai mare, la viata care este mai roz...si intr-o zi, o pala de vant impinge usa la perete. Si atunci, stupoare: dar eu credeam ca este inchisa de-a binelea si tot cautam metode sa o deschid, cand de fapt era deschisa in tot timpul asta?!

Da, era deschisa, trebuia doar sa vezi asta.

Si acum, ce faci? Te uiti la usa asta deschisa, si nu ai curajul sa faci niciun pas. De ce ? E prea riscant: daca dincolo e doar o prapastie, si cad in gol? Daca ploua si eu nu am umbrela? Daca in spatele usii deschise este o alta usa, definitiv si iremediabil inchisa, si imi fac doar sperante, si etc, etc, etc.

Asa ca, hai sa ne aventuram impreuna si sa facem acest pas. Ce ai de pierdut? De ce te agati de fapt? Gata. Ai facut curatenie. E momentul sa umpli rafturile goale...the sky is not the limit...singurele limite sunt cele pe care ti le dai singur!

Adevarul despre proiectul Rosia Montana

Principii pentru pastrarea frecventei/vibratiei inalte

1. Nu face nici un rau. Nici tie, nici altor fiinte. 
Este un lucru care trebuie practicat in fiecare moment, si nu se refera doar la modul in care-i tratam pe ceilalti, dar si la modul in care ne tratam pe noi insine. Trebuie sa ne scoatem din obisnuinta frazele negative, auto-distructive. In loc de  "ce prost sunt, am facut cea mai mare prostie, ca de obicei", sa spunem: "Multumesc pentru aceasta experienta de invatare. Data viitoare cand ma voi afla intr-o situatie similara, ma voi comporta diferit." 
2. In tot ceea ce faci, fii onest si integru.

Nu te minti pe tine, si nu-i minti pe cei de langa tine. Fie ca ne dam sau nu seama de asta, de fiecare data cand in mintea noastra suntem necinstiti, ne facem rau in primul rand noua. Poate ca cel  pe care l-ai 'pacalit', nu va observa, sau nu-i va pasa. Dar tu vei sti. Si te vei simti vinovat. Ceea ce va cauza o scadere a vibratiei tale.

3. Gaseste ceea ce te face fericit, bucuria ta umana, experimenteaz-o din plin, fara sa te judeci pentru asta, si apoi spune Multumesc. (Tine cont insa de primele doua principii.)
Nu-i judeca pe ceilalti pentru modul in care ei isi traiesc bucuria .Fiecare din noi are dreptul divin de a-si gasi propria cale, propriul adevar, propria credinta. Atata timp cat ne bucuram de fiecare experienta fara a ne face rau noua sau celor de langa noi, si in mod onest, vibratia inalta poate fi pastrata.

Modalitati de ridicare a vibratiei: 
1. Asculta muzica ce te face fericit- care iti ridica starea de spirit; 

2. Fa fapte bune in mod spontan si repetat, fara sa astepti ceva in schimb; 
3. Gaseste-ti bucuria umana, si multumeste pentru ceea ce experimentezi.
4. Focalizeaza-ti atentia pe ceea ce iti doresti sa se intample in loc sa te concentrezi pe ceea ce nu iti place - elimina discutiile despre evenimentele ce te-au afectat negativ si inlocuieste-le cu 'ce bine ar fi sa'. Nu mai analiza de ce s-a intamplat un anumit lucru, cine este de vina, ci actioneaza pentru a-l schimba.

5. Nu judeca pe cel de langa tine, ci incearca sa fii fascinat de diferentele dintre voi. Aminteste-ti ca sunteti amandoi fiinte de lumina ce au o experienta umana.

Sursa

Codul reamintirii

Priviti imaginea de mai jos,pentru zece minute, in timp ce ascultati muzica de fundal. Este un cod al reamintirii (a ceea ce suntem de fapt - Fiinte de Lumina) ce ne-a fost transmis pentru a ne ajuta sa trecem mai usor prin tranzitia catre noua frecventa vibrationala a Pamantului, in aceste timpuri. Pentru mai multe detalii , click aici

Unelte pentru modelarea sinelui

Dintre toate modalitatile prin care putem evolua, schimbarea reprezinta cel mai puternic catalizator. Ea poate fi inconstienta, de tip pasiv (in urma unor evenimente care ne-au afectat si ne dau de gandit)- sau constienta -atunci cand este intentionata.
A te schimba constient presupune a renunta la orgoliu, la obiceiurile proaste, la instictele autodistructive,  pana intr-acolo incat sa lasi sa se manifeste doar esenta ta pura si divina. Este o munca ce seamana cu realizarea unei sculpturi. Incet, cu grija, si multa rabdare, trebuie inlaturate toate straturile care ascund frumusetea sufletului tau. Pentru aceasta avem nevoie de unelte. Fara dalta potrivita, munca e in zadar. Care sunt deci uneltele necesare pentru a ne desavarsi ?

In primul rand, constientizarea. Doar prin constientizarea propriilor tendinte si reactii ne putem corecta. Cum devin constient? Prin observare detasata. Ma vad pur si simplu pe mine in anumite situatii si imi observ reactiile care se repeta. 

In al doilea rand, intentia. Intentionez sa ma schimb, si proiectez aceasta intentie in toate aspectele vietii mele. (Acest pas ar trebui sa vina din inima, si nu pentru ca asa am fost sfatuiti.)
In al treilea rand, perseverenta, exercitiul. Daca nu imi 'iese' natural actul iertarii, al smereniei, al altruismului, voi exersa pana cand totul va deveni obisnuinta. Voi merge acolo unde este nevoie de ajutorul meu, fara sa cer nimic in schimb. Voi discuta cu persoanele care imi sunt antipatice, ca sa imi inving prejudecatile. Voi  practica recunostinta si voi renunta la victimizare.  La inceput poate parea artificial, dar atata timp cat intentia mea este pura, si imi doresc cu adevarat sa ma schimb in bine, totul va deveni din ce in ce mai firesc.
Sunt putini aceia care pot fi smeriti si iertatori in mod instinctiv. Pentru majoritatea oamenilor este nevoie de un efort, pentru a iesi din tiparele societatii in care traim, unde sunt incurajate competitia, egoismul, neincrederea si intoleranta .Din pacate ele au devenit atat de mult o parte din noi, incat trebuie uneori un efort supra-omenesc pentru a le depasi.
O alta unealta este increderea in sine. A nu se confunda cu inconstienta si mandria nemasurata. Dar increderea in sine este esentiala. Toti facem greseli - important este sa le constientizam si sa incercam sa reparam sau sa compensam raul facut -fata de noi insine sau fata de altii. Fara incredere in  propria capacitate de a ne reveni si de a merge mai departe pe un nou drum, totul se naruie. Cum pot cere altora sa creada in mine daca eu nu pot face asta?
Si, in cele din urma, aveti rabdare cu voi insiva, si cu cei din jur. Exista un ritm in tot ce ne inconjoara, si exista un moment cand trebuie plantate semintele, un moment cand trebuie udate, si un altul cand trebuie culese roadele. Traim intr-un timp liniar deci vom vedea rezultatul eforturilor noastre in etape. Aveti rabdare cu voi insiva si cu Universul, si nu grabiti inutil lucrurile. Totul se va intampla in ritmul cel mai benefic pentru voi.

Parerea celorlalti (2)

Daca mai devreme am vorbit despre cat poate fi de daunator sa lasi ca parerea celorlalti sa te conduca in ceea ce faci, la polul opus avem o alta tendinta- aceea de intoleranta fata de ideile sau convingerile celor de langa noi.

Imi cer scuze celor care simt ca si-au insusit de mult aceasta notiune. Pare la mintea cocosului, nu? De cate ori nu am auzit expresia: sa fim toleranti ?...Si totusi...ne este inca straina. Pe cat e de simpla, si de propovaduita de biserica, maestri, vindecatori, scriitori, si asa mai departe, totusi...ramanem intoleranti.

Ceea ce mi se pare paradoxal este faptul ca oameni care se considera pacifisti si 'spirituali' in sensul cel mai inalt al cuvantului, sunt in anumite circumstante, mult mai intoleranti decat majoritatea celor care nu au asemenea preocupari. De ce? Poate pentru ca suntem produsul educatiei, mediului, fricilor, sau poate pentru ca suntem in cautarea unui Adevar absolut, unic, pe care ni-l imaginam accesibil doar 'putinilor alesi'.

Este mai usor sa ne imaginam o lume in care exista Judecata/Pedeapsa divina, corect sau gresit, bine sau rau, decat sa traim intr-o lume in care Adevarul este doar un diamant multi-fatzetat, compus din atatea unghiuri cate constiinte exista. Dualitatea ne face sa ne intrebam, in continuu: Cine are dreptate? Pe cine va iubi Dumnezeu mai mult?

Ceea ce este total ...absurd. Este ca si cum ai intreba o mama la care copil e dispusa sa renunte si pe care ar vrea sa il trimita la orfelinat. Indiferent cat de cuminte sau de ascultator este acel copil, instinctul matern nu va face diferenta intre cei doi! Si atunci, cum oare putem crede , ca Tatal/Mama noastra ce au dat nastere sufletului nostru,ar putea sa iubeasca pe unii mai mult si pe altii mai putin?

Respecta adevarul fiecaruia, caci are importanta sa pentru creatie. Poate ca nu il intelegi, poate ca nu esti de acord cu el, dar nu-i subestima valoarea. Fiecare om intrupat pe aceasta planeta are dreptul divin la propriile pareri, si propriile alegeri. Doar atunci cand vom intelege ca adevarul celui de langa noi nu este cu nimic mai prejos sau mai presus de al nostru, ci doar o alta varianta, o alta fatzeta a aceluiasi diamant, vom putea sa ne numim intelepti..

Parerea celorlalti (1)

Scenariu: Corina se pregateste sa plece la serviciu. Alege o bluza portocalie, care i-a placut intotdeauna. Insa in timp ce se imbraca se gandeste la ce i-a spus saptamana trecuta colega de birou: "Nu prea te avantajeaza culoarea asta".Corina alege o camasa alba, si spera ca va primi complimente de aceasta data. 

Intr-o seara vorbeste la telefon cu un membru al familiei care incearca sa o convinga ca cel mai bine pentru ea ar fi sa lucreze in vanzari, asa cum a facut si vecinul M. Decat sa isi expuna propriul punct de vedere, Corina cedeaza in fata argumentelor, pentru ca isi doreste ca familia sa fie mandra de realizarile ei.

Corina merge la coafor pentru a-si schimba culoarea parului, pentru a fi in pas cu moda. Rezultatul nu o incanta in mod deosebit dar prietenele o asigura ca niciodata nu a aratat mai bine. 

Peste cateva zile va avea intalnire cu un coleg pe care il place si pe care este hotarata sa-l cucereasca. Se informeaza ce filme-i plac si abordeaza subiecte care desi nu o intereseaza, considera ca il vor impresiona. 

Intrebare: Ce se va intampla cu ea din punct de vedere energetic, emotional, si fizic, daca va continua sa se comporte la fel in urmatorii ani?

De fiecare data cand cedeaza cate putin din propria identitate Corina pierde energie prin chakrele inferioare, (1-3) in unele cazuri chiar transferand o parte din acea energie asupra persoanei a carei aprobare doreste sa o obtina. In timp, se pot crea dezechilibre la nivelul organelor aflate in zona abdominala, poate aparea incapacitatea de a lua decizii, sentimentul ca nu poate realiza nimic, si asa mai departe.

Cum se poate preveni/remedia pierderea de energie?

Cea mai buna metoda, daca pierderea a avut deja loc este prin constientizare si iertare.

Cu un tratament bioenergetic starea se va ameliora insa cauza nu va fi eliminata iar situatia se poate repeta. Cel mai indicat este a se 'monitoriza' si 'educa' tendinta persoanei de a ceda din propria energie in fata celor cu care relationeaza pe plan afectiv, profesional, si social. Astfel, la urmatoarea 'confruntare' Ana isi va controla tendinta de autosabotare, si va 'comanda' subconstientului si sinelui sau, sa ramana ferm pe pozitii.

Este extrem de important sa ne definim. Acesta este un prim pas in autocontrol, cunoasterea de sine. Abia dupa ce ati aflat cine sunteti, si ce va doriti cu adevarat, va puteti solidifica pozitia interioara. Este exact diferenta dintre o cladire construita din paie, pe care orice adiere o poate muta dintr-o parte in alta, si o alta construita din caramida.

Atentie! Nu ma refer la dezvoltarea fixatiilor, sau a incapatanarii. Caci si o casa din caramida poate fi daramata si construita din nou! Ceea ce vreau sa retineti este ca alegerea trebuie sa fie A VOASTRA si nu a celorlalti.Nu faceti lucruri pentru care simtiti aversiune, doar pentru a va integra intr-o turma sau alta.

Sacrificiul pe termen lung s-ar putea sa fie cam mare. 

Lupta dintre bine si rau

Si binele si raul se afla in interiorul nostru. Avem in noi si ingerul si demonul, si lumina si intunericul, si yin si yang. Cu partea de lumina venim de dincolo de lumea aceasta, in timp ce intunericul ni se 'administreaza' la nastere. Pamantul este planeta unde dualitatea si liberul arbitru sunt elemente esentiale pentru evolutia spirituala, si din acest motiv suntem aici.
Ceea ce numim ingeri sunt fiinte cu vibratie foarte inalta, ce traiesc in dimensiuni superioare, si unde dualitatea nu exista. Aceste fiinte ne sunt un fel de frati mai mari, au o mare cunoastere si intelepciune, si ne iubesc dar nu pot sa ne influenteze in nici un fel, daca noi nu le cerem  ajutorul. In mod similar, ceea ce numim demoni, sunt fiinte cu  vibratie joasa, ce traiesc in dimensiuni inferioare, si care au ales sa se separe de Fratia Luminii, de iubire, si de Dumnezeu. Aceasta separare a fost din proprie alegere si nu exista nici o lupta intre aceste fiinte si cele din Fratia Luminii. Nu exista nici o batalie pentru sufletele oamenilor, nici Rai sau Iad, asa cum am fost invatati de traditiile atator religii. Nu exista ingeri care lovesc cu sabia, sau cu sulita. Acestea sunt reprezentari ale oamenilor. Toate fiintele din lumina folosesc o singura 'arma' : iubirea. De fapt, in tot acest sistem cosmic, nu este nevoie de o batalie, pentru ca aceste dimensiuni nu se intrepatrund iar fiintele de care am amintit nu se intalnesc. Se afla in stari total diferite.
In ceea ce priveste oamenii, atata timp cat suntem pe acest pamant vom avea in noi si lumina si intunericul . Asa stau lucrurile si nici cei mai mari profeti sau sfinti nu au reusit sa isi infranga total umbra. A gresi este omeneste, nu ma refer aici la a ne complace in greseli, dar a nega natura noastra duala inseamna a nega ceea ce suntem, si chiar scopul vietii. Totul are un rost.
Singurul mod de a ne gasi linistea este sa gasim un echilibru. Mai mult decat atat, sa lasam lumina sa ne conduca viata. Pentru ca intunericul nu poate fi anihilat, el face parte din noi. Dar putem sa il plasam intr-un plan secund, facand ceva extrem de simplu: aprinzand lumina in sufletul nostru. Totul se rezuma la liberul arbitru , la libera noastra alegere.
Nimeni si nimic nu poate face asta in locul nostru. Nimeni si nimic nu ne va putea obliga sa fim altceva decat noi am ales sa fim. Nici cei din dimensiunile superioare, nici cei din dimensiunile inferioare. Totul este in puterea noastra. Noi deschidem fereastra, noi deschidem usa. Noi lansam in univers intentii, ganduri, dorinte, alegeri. Noi chemam in viata noastra si binele si raul. Mai exact, noi ne lasam dominati de una din cele doua, le ajutam sa creasca, asa cum semintele sunt ingrijite pentru ca planta sa creasca si sa dea roade. Nu degeaba exista expresia 'culegi ce ai semanat'. Este mult mai profunda. Se refera la consecintele gandurilor, cuvintelor, faptelor noastre. Atata timp cat ai semanat tristete, furie, gelozie,orgoliu, nu vei putea culege altceva decat amplificari ale acestor stari. Tot ce vedem in jurul nostru este o amplificare a ceea ce am creat constient sau inconstient, in viata aceasta sau in altele. Dar iata o veste buna! Putem in orice clipa semana altceva, putem chiar acum, in acest moment, sa ne 'investim' intreaga atentie, intreaga constiinta, comportamentul nostru, in ceva mai bun, in ceva mai inalt, in ceva ce merita cules peste un timp.
Este atat de simplu. In loc de apa vom folosi iubire, iertare, si vom lasa lumina sa mangaie recoltele noastre.
Roadele nu vor intarzia sa apara!

Oamenii din jurul nostru sunt oglinzi

Am auzit asta de cateva ori pana acum,in cateva carti sau conferinte filmate (David Icke, Aurelia Jones, Michael Dawson, etc), dar mi-a luat ceva timp pana sa imi dau seama cat este de adevarat. E destul de dificil de digerat. Sa realizezi ca problema nu e la cei din jur, ci in tine, si ca adevarata rezolvare nu vine nici din vorbe si nici din fapte, nu vine nici cand pleci capul, nici atunci cand fugi (pentru ca situatia se va intampla iar si iar, cu alte persoane, pana cand vei invata ce ai de invatat),cu atat mai putin cand te revolti si sari la beregata 'adversarului'. Rezolvarea vine atunci cand iti schimbi modul de gandire. Cand constientizezi adevarul din tine,si scoti la lumina lucruri puse bine la pastrare de minte si ego. Este o vindecare interioara.Atunci cand poti privi detasat ceea ce te irita la ceilalti, pentru ca stii ca toate au un motiv.Si acel motiv este intotdeauna spre binele tau.

In drumul spre desavarsire, spre intelepciune, (singurul scop al vietii este defapt evolutia spirituala indiferent ca ne dam sau nu seama de asta), sufletul nostru va atrage exact acele evenimente sau 'coincidente', si exact acele persoane care ne vor ajuta sa constientizam ce mai avem de rezolvat in noi.

Da, neplacuta chestie. Sa nu mai poti ridica din umeri conform traditiei de secole a victimizarii...Sa nu mai poti sa-ti plangi de mila si sa spui oricui "asta e soarta mea, daca n-am avut noroc , daca n-am avut parinti bogati ca Icsuleasca",etc.

Sa nu mai poti da vina pe Divinitate, sau pe familie, sau pe invidia celor care nu au altceva mai bun de facut decat sa-ti puna tie bete in roate! Sa pici brusc in cap si sa realizezi ca tu esti singurul responsabil pentru ceea ce ti se intampla, si ca nu e nimic rau in asta,ba dimpotriva. E de bine. In ciuda aparentelor.

Greu.. dar nu imposibil :) Pentru ca , odata constientizat acest adevar, viata voastra va incepe sa se schimbe.

Si rasplata va veni de fiecare data. Exact acei oameni pe care ieri ii vedeati ca pe cei mai crunti si nedrepti inamici, va vor zambi sau vor disparea pur si simplu din viata voastra, lasand loc altor invatatori. Pentru ca asta suntem unii pentru altii.

Ne calcam pe bataturi, ne inghiontim si ne scoatem peri albi, pentru asta. Pentru a ne extinde cunoasterea. E atat de simplu.

Si nu, a mia oara o spun...nimeni nu are nimic cu voi. Nu, nici Dumnezeu. Nu va pedepseste nimeni, nu aveti probleme pentru ca aveti 'pacate'. Asta e o imbecilitate inventata de niste preoti din Evul Mediu care s-au gandit sa manipuleze oamenii simpli prin frica si sa faca bani din 'vanzarea' iertarii. Nu exista pacate, exista consecinte. E o lege simpla si universala, conform careia, pentru fiecare actiune va exista o consecinta, si ea nu e nici mai buna si nici mai rea, ci pur si simplu fireasca si cat se poate de naturala. La fel de naturala cum este caderea frunzelor toamna si inghetul apei. Cum este o vanataie sau un cucui daca te dai cu capul de pragul de sus. Intelegi asta, omule? Intelegi ca nu e nimeni acolo sus cu o lista neagra, care noteaza de cate ori ai injurat si de cate ori ai spalat rufe duminica, si de cate ori ai furat la cantar?!. Dar asta nu inseamna ca alegerile pe care le faci nu iti afecteaza sufletul si evolutia. Avem Liber Arbitru, nu-i asa? Eu decid pe unde merg,dar imi asum riscul sa calc intr-o baltoaca pe drum. Nu pentru ca cineva acolo sus are chef de glume, ci pentru ca am ales un drum prin padure, era o scurtatura si am zis hai o iau pe-aici. O sa spui...pai de unde stiu spre ce ma indrept? Stii. Crede-ma. Intotdeauna stii. Nu cu mintea, ci cu inima. Singura problema este...ca avem inima cat un purice tot timpul. N-o asculta nimeni pentru ca suntem cu totii morti de frica, terorizati ca nu suntem suficient de buni, suficient de bogati, suficient de frumosi, suficient de destepti, de slabi, de blonzi, etc. Dar nimic din toate astea nu este real! Toate asteptarile pe care ni le impunem si pe care le impunem altora, sunt cat se poate de artificiale , si ne-au fost servite cu lingurita de sute de ani...Tot ce ne dorim cu adevarat este sa ne bucuram de viata. Sa iubim. Sa invatam. Sa radem. Sa luminam.

Atat. Nimeni nu isi doreste altceva in realitate. Dar mintile noastre sunt indoctrinate de atatea si atatea temeri ...incat am uitat. Asa ca eu aici acum, ridic un semnal de alarma, si te somez, omule, sa iti aduci aminte cine esti cu adevarat, si ce cauti aici.

Vindecare emotionala in opt pasi

1)Primul pas care trebuie facut atunci cand suferi si nu poti scapa de tristete este sa constientizezi motivul Adevarat si Primordial al suferintei. (vorbesc acum de suferinta emotionala, nu fizica). Analizeaza-te. E posibil sa te simti asa dintr-un cu totul alt motiv decat ai fi crezut. Priveste ce se ascunde in spatele aparentelor. Poate fi o experienta din trecut pe care o 'asociezi' cu ce ti se intampla acum. Sau, daca te numeri printre aceia care si-au impus sa fie puternici in orice situatie, e posibil sa refuzi pur si simplu sa recunosti fata de tine insuti care este problema reala. Dar tocmai aici este secretul :scoaterea la suprafata a motivului primordial al nelinistilor tale. Cand ai constientizat, repeta cu voce tare care este problema. (Sunt trist pentru ca..)

2)Al doilea pas este: Iarta-te. Sau pe engleza Give yourself a break. Inceteaza sa te blamezi. Iarta-te pentru tot ceea ce consideri a fi fost o greseala.In realitate nu exista ‘greseli’. Exista alegeri care ne duc in anumite locuri si alegeri care ne duc in altele. Oricare ar fi alegerea ta tot intr-un loc necunoscut ajungi. Este extrem de important sa nu iti privesti experientele de viata prin prisma regretelor.
Sa nu regreti nimic. Nici o schimbare din viata noastra nu este intamplatoare sau in defavoarea noastra. Daca la un moment dat am luat o decizie, am avut un motiv suficient de bun, si a dus inevitabil la evolutie. Pentru ca nu putem evolua decat asumandu-ne riscuri. Nu exista un punctaj maxim la care sa aspiram, un loc intai, o medalie de aur pe care ti le da viata. Nu asa cum te-ai fi asteptat, in orice caz.Daca simti ca ai pierdut ceva, intelege ca in viata nu poti sa pierzi, in mod paradoxal, asa ceva este imposibil. Dintr-un motiv foarte simplu: nimic nu se iroseste in Creatie.Tu faci parte din Creatie, in aceeasi masura in care fac parte stelele si marea.
Totul este intr-o miscare permanenta. Prin fiecare gand al tau, prin fiecare cuvant, si fiecare actiune, tu te re-creezi, te extinzi, mergi mai departe.Deci este imposibil sa pierzi. Nu poti decat sa castigi. Pentru ca nu poti decat sa mergi inainte. Adu-ti aminte de legatura care exista intre tine si restul lumii, intre tine si Univers, intre tine si Dumnezeu. Nu exista separare, pentru ca totul este energie. Indiferent care ar fi alegerile tale, Dumnezeu te va iubi oricum. Renunta sa ai pretentii atat de mari de la tine. Renunta sa setezi asteptari. Singura asteptare pe care trebuie sa o ai de la tine, si pe care Dumnezeu o are de la tine, este sa te bucuri de viata.

3)Al treilea pas este: daca vrei sa schimbi situatia in care te afli, schimba directia de mers. Este ca si cum, o viata intreaga am merge intr-o anumita directie, pe un drum pe care il tot batatorim pana devine o autostrada. Prin alegeri repetate de acelasi tip, prin presupuneri si asteptari de acelasi tip, se creeaza Convingeri. Deci autostrada aceasta este acum aceea a convingerilor noastre. Singurul mod prin care putem schimba ceea ce vedem in timp ce mergem pe aceasta autostrada, este sa viram la dreapta pentru a iesi de pe autostrada, si a gasi un alt drum, care sa ne ofere un ‘peisaj’ diferit. Este chiar un principiu mentionat si de Einstein, “Nu putem rezolva problemele folosind acelasi mod de gandire ca atunci cand le-am creat”. Deci solutia nu poate veni decat din schimbarea gandirii care a dus la problema. ( dar fara a te invinui, ci doar din observatie obiectiva)
Gandeste, actioneaza si reactioneaza A-TIPIC pentru tine. Oricare ar fi fost tendintele tale pana in acest moment, oricare ar fi reactiile automate pe care le ai in anumite situatii, VIREAZA la dreapta, schimba directia de mers.
De exemplu, daca de obicei cand ti se spune ceva ce ti se pare jignitor, reactionezi tipic cu o replica usturatoare, de data asta zambeste. Sau daca de obicei te inchizi in tine, de data asta exprima-te, vorbeste, iesi din carapace, du-te la intalnirea la care nu ai fi mers in mod normal, oricat de greu ti-ar fi, fa orice e necesar pentru a produce aceasta schimbare, care va fi mai intai mentala. De abia dupa mai mult exercitiu, virajul va fi complet si efectele practice vor fi vizibile.

4)Gandeste-te ce conteaza cel mai mult pentru tine ACUM. Din toata lista ta de dorinte care ai dori sa se realizeze, alege-o pe cea mai importanta. Concentreaza-ti atentia pe un singur lucru la inceput. Poate ca la primul pas ai identificat mai multe probleme, dar ...nu te imprastia. Ia-o incet. Cu inceputul. Cu prezentul.Acum foloseste puterea vizualizarii, pentru acest lucru. De exemplu, daca cel mai important pentru tine este sa gasesti un suflet-pereche, atunci vizualizeaza, ca intr-un film, aceasta relatie ca si cum ar fi deja aici. Umple-ti sufletul de fericire, in timp ce te plimbi, in gand alaturi de aceasta persoana, stiind ca nu ai nici un motiv sa te indoiesti de intentiile ei.Sau, daca dorinta ta cea mai arzatoare este sa iti gasesti un nou loc de munca, vizualizeaza-te mergand in acel loc, si facand ceea ce iti place , ca si cum ai fi deja acolo. Fara sa te indoiesti nici o clipa ca e posibil. Daca nu esti familiarizat cu puterea gandurilor tale si legea atractiei, sugerez filmele : The Secret ; What the bleep do we know , precum si cartile lui Donald Walsch, autorul lui ‘Conversatii cu Dumnezeu’.

5)Ai rabdare. Da-i Universului timp sa se aranjeze pentru tine, sa se alinieze la ceea ce iti doresti. Nu te grabi. Raspunsul vine de fiecare data. Este deja aici.

6)Urmeaza-ti instinctul. Nu exista coincidente. Nimic nu este intamplator. Universul/Dumnezeu iti va da intotdeauna ‘hinturi’. Mesajele sunt peste tot.Atunci cand ceva iti atrage atentia, atunci cand ti se ofera ocazia sa traiesti ceva nou, actioneaza. Dumnezeu lucreaza prin oameni. Raspunsul poate veni indirect. E foarte posibil sa fie nevoie de anumite ‘etape’ pentru a ajunge la scopul dorit, asa ca fii cu ochii-n patru. Si lasa logica de-o parte deocamdata, cu logica ai ajuns aici nu-i asa? Ai intors o situatie pe toate partile, ai analizat si ras-analizat si ai ascultat de ratiune de fiecare data. Ai facut presupuneri bazate pe aceasta ‘logica’ si asta nu te-a facut fericit, dimpotriva. Asa ca macar de data asta, macar de dragul ‘experimentului’, lasa logica si ghideaza-te dupa ce iti spune intuitia, sau vocea inimii.

7)Traieste in recunostinta. Fii recunoscator pentru ceea ce ai, pentru ceea ce vei avea si pentru ceea ce esti pe cale sa primesti.

8)Gandeste pozitiv . Nu mai presupune ca X sau Y are ceva cu tine.
Nu mai presupune ca e imposibil sa faci un anumit lucru. Nu te mai astepta la ce e mai rau. Asta ai facut pana acum, si unde ai ajuns? Cand iti doresti ceva, ai incredere, si asteapta-te la ce e mai bun. si vei vedea schimbarile vor veni, una dupa alta, pentru ca tu vei permite asta...

Cam atat...sper sa va fie de folos :)