Conversatii cu Dumnezeu (Neale Donald Walsch)-fragment

"... -Atât de multe vreau să-Ţi spun. Atât de multe vreau să întreb. Nu ştiu de unde să încep. De exemplu, cum se face că nu Te arăţi?
Dacă există cu adevărat un Dumnezeu şi Tu eşti acela, de ce nu Te arăţi într-un mod pe care-l putem înţelege cu toţii?
Am făcut-o de nenumărate ori. O fac chiar acum.
-Nu. Vreau să spun printr-o metodă de revelaţie care este de necontestat; care nu poate fi negată.
Cum ar fi?
-Cum ar fi, să apari chiar acum în faţa ochilor mei.
O fac chiar acum.
-Unde?
Oriunde te uiţi.
-Nu, vreau să spun: într-un mod de necontestat. Într-un mod pe care nici un om nu l-ar putea nega.
Cum ai vrea să fie acesta? Sub ce formă sau înfăţişare ai vrea să apar?
-Sub forma sau înfăţişarea pe care o ai Tu cu adevărat.
Aceasta ar fi imposibil, deoarece Eu nu am o formă sau înfăţişare pe care tu să le poţi înţelege. Aş putea adopta o formă sau o înfăţişare pe care tu le-ai putea înţelege, dar atunci toată lumea ar presupune că ceea ce ei văd este unica formă sau înfăţişare a lui Dumnezeu, mai degrabă decât una din multele forme sau înfăţişări ale lui Dumnezeu.Dacă M-aş arăta ca Dumnezeu Atotputernic, Împărat al Cerului şi al Pământului şi aş mişca munţii ca să o dovedesc, există cei care ar spune „trebuie că e Satana”.Şi aşa şi trebuie să fie. Pentru că Dumnezeu nu se arată ca Dumnezeu în Sine, din sau prin observare exterioară, ci prin experienţă interioară. Şi, atunci când experienţa interioară L-a arătat pe Dumnezeu în Sine, observaţia exterioară nu mai este necesară. Iar dacă observaţia exterioară este necesară, experienţa interioară nu este posibilă.Deci, dacă ai nevoie de o revelaţie, nu poţi să o ai, pentru că, însuşi actul de a cere este o afirmare a faptului că ea lipseşte; că nimic din Dumnezeu nu se arată acum. O astfel de afirmaţie dă naştere la experienţă. Pentru că, gândul tău despre ceva este creator si cuvântul tău este producător, iar gândul tău şi cuvântul tău sunt extrem de eficiente în a da naştere realităţii tale.Drept urmare, vei trăi experienţa faptului că Dumnezeu nu se arată acum, pentru că, dacă s-ar arăta, tu nu I-ai cere lui Dumnezeu să o facă.
Nu vei primi ceea ce ceri şi nu poţi avea nimic din ceea ce vrei. Asta, deoarece chiar cererea ta este o afirmare a faptului că nu ai; şi, când spui că vrei un lucru, cererea ta acţionează pentru a produce exact această experienţă - dorinţa - în realitatea ta. Rugăciunea corectă nu este deci rugăciunea de cerere, ci rugăciunea de recunoştinţă. Când Îi mulţumeşti lui Dumnezeu înainte pentru ceea ce alegi să trăieşti în realitatea ta, în fapt recunoşti că aceasta există acolo ... de fapt. Recunoştinţa este, astfel, cea mai puternică afirmaţie în faţa lui Dumnezeu; o confirmare că, încă dinainte să ceri, Eu ţi-am răspuns. De aceea, niciodată să nu implori. Apreciază.
-Dar cum pot eu să fiu cu adevărat recunoscător pentru ceva ce ştiu că nu exista!
Credinţă. Dacă ai credinţă cât o boabă de muştar vei muta munţii. Vei ajunge să ştii că există, pentru că am spus Eu că există; pentru că am spus că ţi-am răspuns deja, chiar înainte să o ceri; pentru că am spus şi ţi-am spus-o în toate modurile posibile, prin toţi învăţătorii care-ţi vin în minte că, orice vei alege, dacă vei alege în Numele Meu, aşa va fi.
-Totuşi, sunt atât de mulţi oameni care spun că nu li s-a răspuns la rugăciuni.
Nici o rugăciune - şi o rugăciune nu este nimic altceva decât o afirmare ferventă a ceea ce este - nu rămâne fără răspuns. Fiecare rugăciune - fiecare gând, fiecare afirmaţie, fiecare sentiment - este creator. În măsura în care ea este susţinută în mod arzător ca fiind un adevăr, în aceeaşi măsura ea se va manifesta în experienţa ta.
Când se spune că o rugăciune a rămas fără răspuns, în realitate se întâmplă că, cu cât gândul, cuvântul sau sentimentul au fost susţinute mai arzător, cu atât au devenit mai operative. Totuşi, ceea ce trebuie să ştii -şi aici se află secretul - este că există întotdeauna un gând în spatele gândului - ceea ce ar putea fi numit Gândul care Sponsorizează - acesta este gândul care domină. Deci, dacă te rogi şi implori, există o şansă mult mai redusă ca tu să trăieşti experienţa pe care crezi că ai ales-o, pentru că Gândul care Sponsorizează aflat în spatele fiecărei implorări este că tu nu ai acum ceea ce doreşti.Acest Gând care Sponsorizează devine realitatea ta. Singurul Gând care Sponsorizează şi care ar putea învinge acest gând este acela care susţine credinţa că Dumnezeu îţi va acorda orice Îi ceri fără nici o excepţie. Unii oameni au această credinţă, dar foarte puţini. Procesul rugăciunii devine mult mai uşor când, în loc să trebuiască să crezi că Dumnezeu va spune totdeauna „da” la fiecare cerere, înţelegi în mod intuitiv că cererea însăşi nu este necesară. Atunci rugăciunea este o rugăciune de recunoştinţă. Nu este deloc o cerere, ci o afirmare a recunoştinţei pentru ceea ce este.
-Când spui că o rugăciune este o afirmare a ceea ce este, vrei să spui că Dumnezeu nu face nimic; că tot ceea ce se întâmplă după o rugăciune este rezultatul acţiunii rugăciunii?
Dacă tu crezi că Dumnezeu este o fiinţă atotputernică care aude toate rugăciunile, că la unele spune „da” la unele „nu” şi la restul „poate, dar nu acum”, greşeşti foarte tare. Ce regulă elementară aplică Dumnezeu pentru a decide?
Dacă tu crezi că Dumnezeu este cel care creează şi care decide toate lucrurile în viaţa ta, greşeşti.Dumnezeu este observator, nu creator. Şi Dumnezeu e gata să te ajute să-ţi trăieşti viaţa, dar nu în modul în care te-ai aşteptat tu.
Funcţia lui Dumnezeu nu este să facă sau să desfacă circumstanţele sau condiţiile vieţii tale. Dumnezeu te-a creat pe tine după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Tu ai creat restul prin puterea pe care Dumnezeu ţi-a dat-o. Dumnezeu a creat procesul vieţii şi viaţa însăşi aşa cum o cunoşti. Totuşi, Dumnezeu ti-a dat liberul arbitru să dispui cum vrei de viaţa ta.În acest sens, ceea ce vrei tu pentru tine este ceea ce vrea Dumnezeu pentru tine. Tu îţi trăieşti viaţa aşa cum vrei să o trăieşti; Eu nu am nici o preferinţă.Aceasta este marea amăgire pe care ţi-ai asumat-o: că lui Dumnezeu Îi pasă, într-un fel sau altul, de ceea ce faci tu.Mie nu-Mi pasă de ceea ce faci tu şi ţie ţi-e greu să auzi aceasta.Dar, îţi pasă ţie de ce fac copii tăi atunci când îi trimiţi afară să se joace? E o chestiune de mare importanţă pentru tine dacă joacă leapşa, v-aţi ascunselea sau mima? Nu, nu este, pentru că tu ştii că ei sunt în perfectă siguranţă. I-ai aşezat într-un loc pe care-l consideri prietenos şi absolut în regulă. Bineînţeles că speri întotdeauna că nu se vor răni. Iar dacă se întâmplă, eşti mereu prezent să le sari în ajutor, să-i oblojeşti, să-i faci să se simtă iarăşi în siguranţă, să fie iar fericiţi, să meargă iarăşi la joacă şi data viitoare. Şi nici data viitoare nu-ţi va păsa dacă joacă v-aţi ascunselea sau mima. Le vei spune, desigur, care jocuri sunt periculoase. Dar nu poţi să-ţi opreşti copiii de la a face lucruri periculoase. Nu întotdeauna. Nu pentru totdeauna. Părinţii înţelepţi ştiu aceasta. Totuşi, părinţii nu încetează să-şi facă griji în ceea ce priveşte consecinţele. Această dicotomie - să nu-ţi pese foarte tare despre ceea ce se întâmplă, dar să-ţi pese foarte tare de rezultate - este cea care descrie cel mai bine dicotomia lui Dumnezeu.Totuşi, lui Dumnezeu, într-un anumit sens, nu-i pasă nici măcar de rezultate. Nu de rezultatul suprem. Aceasta, pentru că rezultatul suprem este sigur.Şi aici este a doua mare amăgire a omului: că există dubii asupra rezultatului vieţii. Acest dubiu asupra rezultatului suprem este cel care a creat cel mai mare duşman al vostru: frica. Pentru că aveţi dubii în privinţa rezultatului, atunci trebuie că aveţi dubii asupra Creatorului - trebuie să vă îndoiţi de Dumnezeu. Şi dacă vă îndoiţi de Dumnezeu, atunci, obligatoriu, trăiţi în frică şi vinovăţie toată viaţa.Dacă vă îndoiţi asupra intenţiilor lui Dumnezeu - şi asupra capacităţii lui Dumnezeu de a produce acest rezultat suprem - atunci cum vă puteţi relaxa vreodată? Cum vă puteţi găsi cu adevărat pacea?
(...)
Fiecare gând omenesc, fiecare acţiune umană se bazează fie pe dragoste, fie pe frică. Nu există nici o altă motivaţie umană şi toate celelalte idei derivă din acestea două. Este ceea ce Eu am numit Gândul care Sponsorizează. Este fie un gând de dragoste, fie unul de frică. Este gândul din spatele gândului din spatele gândului. Este primul gând. Este prima forţă. Este energia primară care conduce locomotiva experienţei umane.Fiecare alegere pe care o faceţi vreodată îşi are rădăcina într-unui dintre cele două gânduri posibile: un gând de dragoste sau un gând de frică. Frica ţine strâns, dragostea elibereaza.Frica înveninează, dragostea mângâie. Frica atacă, dragostea iartă.Dar tu ai liberul arbitru în legătură cu ce să alegi dintre ele două.
-Faci ca totul să apară atât de uşor şi totuşi în momentul deciziei, de cele mai multe ori, câştigă frica. De ce?
Aţi fost învăţaţi să trăiţi în frică. Vi s-a spus despre supravieţuirea celui mai bine adaptat, despre victoria celui mai puternic şi despre succesul celui mai inteligent. Se spune deosebit de puţin despre gloria celui mai iubitor. Şi, astfel, te străduieşti să fii cel mai bine adaptat, cel mai puternic, cel mai inteligent - într-un fel sau altul - şi, dacă în vreo situaţie nu eşti pe măsura aşteptărilor, ţi-e teamă că ai ceva de pierdut, pentru că ţi s-a spus că, a nu fi pe măsura aşteptărilor, înseamnă a pierde. Prin urmare, alegi desigur acţiunea sponsorizată de frică pentru că aşa ai fost învăţat. Totuşi, Eu vă învăţ astfel: atunci când alegeţi acţiunea sponsorizată de dragoste, nu numai că veţi supravieţui, nu numai că veţi învinge, nu numai că veţi avea succes. Atunci veţi trăi gloria deplină, totală a Celui Care Eşti cu Adevărat, a celui care puteţi fi.(...)
Există un singur scop pentru întreaga viaţă şi acesta este ca tu şi tot ceea ce este viu să simtă gloria deplină. Tot ceea ce spui, gândeşti sau faci este în serviciul acestui scop. Sufletul tău nu are nimic altceva de făcut şi nu vrea să facă nimic altceva. Minunea acestui scop este că e fără de sfârşit. Un sfârşit este o limitare, şi scopul lui Dumnezeu nu are astfel de hotar. Dacă va veni un moment în care vei trăi în gloria cea mai deplină, în acea clipă vei avea imaginea unei glorii şi mai mari pe care să o atingi. Cu cât eşti mai mult, cu atât poţi deveni mai mult şi cu cât devii mai mult, cu atât poţi fi mai mult.Secretul cel mai adânc este că viaţa nu e un proces de descoperire, ci unul de creaţie.Tu nu te descoperi pe tine însuţi, ci te creezi din nou. Caută deci nu să descoperi Cine Eşti, caută să-ţi dai seama Cine Vrei Tu să Fii."

Schimbarea mentalitatii sau 'cheia fericirii'...

Cu aproximativ 3 ani in urma, mi-a 'picat' in mana o carte numita 'Profetiile de la Celestine' ,scrisa de James Redfield si publicata la editura Mix. Treceam printr-o perioada destul de proasta, atat sentimental cat si profesional, si nu prea aveam rabdare de citit carti despre 'profetii'. Gandurile imi alergau cu viteze ametitoare si nu reuseam sa ma detasez de probleme. Era mult mai comod sa ma victimizez si sa proiectez negativitatea mea asupra celor din jur. "Ce o mai fi si asta, un fel de codul lui DaVinci, mai mult ca sigur, a devenit o moda sa scrii carti despre revelatii si conspiratii !" mi-am spus. Dar in cele din urma m-am apucat de citit, dintr-un amestec de plictiseala si obligatie- cartea era un cadou, si urma sa fiu intrebata 'daca mi-a placut'. Am vrut sa citesc doar cateva pagini, si sa o rasfoiesc atat cat sa am suficiente informatii 'de o discutie'. Dar...doua pagini au devenit zece, am terminat primul capitol si tot asa pana cand am ajuns sa o citesc din scoarta in scoarta, captivata de ceea ce descopeream cu fiecare rand. Nu o sa intru in detalii, pentru ca povestea mea nu este o recenzie. Trei idei principale ar fi : nimic nu este intamplator, nici o intalnire, nici un eveniment. In relatia cu cei din jur avem intotdeauna atat rol de profesor cat si de elev. A doua este ca tot ce exista in Univers este 'interconectat', intre oameni plante animale si orice alt element de pe Pamant sau din Univers, exista o legatura profunda pe care de cele mai multe ori o ignoram. A treia este ca atat noi oamenii cat si Terra se indreapta cu pasi repezi spre o noua etapa evolutiva. Cartea a fost pentru mine primul pas catre o lume noua si fascinanta. M-am vazut pe mine si pe cei din jur intr-o cu totul alta lumina. Astfel, curiozitatea mea a 'atras' noi informatii si am descoperit o serie de autori care mi-au deschis mintea si sufletul.

I-am descoperit pe : Neale Donald Walsch si cartea "Conversatii cu Dumnezeu" - 

Michael Dawson - Iertarea (edit. For you); Curs de miracole (editura Adevar Divin); http://www.acim.org/Lessons/toc.html

Apoi a urmat "The Secret". "Secretul" este "Legea Atractiei", concept potrivit caruia gandurile noastre si modul in care reactionam la evenimente prezente, atrag tot ceea ce ne va aduce viitorul. Si mai important, este dezvaluita o idee revolutionara: Nu suntem nici victime, nici 'pioni' intr-un joc al divinitatii, ci creatori. Dumnezeu nu este in afara noastra, si nu suntem separati de EL. Suntem "extensii" ale Creatorului si avem atat posibilitatea de a ne controla destinul, cat si responsabilitatea propriilor alegeri.

Cautand mai multe informatii, am gasit si 'sursa' acestui concept, Esther Hicks http://www.youtube.com/profile?user=AbrahamHicks&view=videos. Cartea "Legea Atractiei", a fost publicata la edit.Prestige.

Am aflat apoi mai multe despre puterea gandurilor noastre urmarind filmul "What the Bleep do we Know". (Ce naiba stim de fapt).

Un alt film care mi-a dat de gandit a fost "The Peaceful Warrior" , creat dupa cartea lui Dan Millman, "Calea Luptatorului Pasnic" (publicata la editura Mix). 

La toate cele de mai sus as mai adauga mesajele lui Kryon http://www.kryon.com/k_25b.html despre natura umana si ADN. Tot referitor la potentialul uman si istoria evolutiei as recomanda si ultima parte din conferinta lui David Icke -From Fascism to Freedom (inclusa pe acest site).

In legatura cu anul 2012 si calendarul mayas, sunt nenumarate site-uri pe internet care debiteaza scenarii despre acea data , ideea 'favorita' fiind 'sfarsitul lumii'. Nu este vorba nici pe departe de un sfarsit, ci de inceputul unei noi etape in evolutia umana si a Pamantului.

Ian Lungold va poate aduce mai multe lamuriri: http://video.google.com/videoplay?docid=-4991836155473039810.

De ce v-am insirat toate aceste carti si filme? Pentru ca pornind de la aceste surse, puteti descoperi 'inspiratia' sau 'cheia' pentru gasirea propriei fericiri. Nu exista o retzeta universala, ci un drum personal. In cazul meu, s-a intamplat in timp, pas cu pas, la inceput nesigur, dar cu fiecare informatie, drumul a devenit din ce in ce mai clar..si odata cu schimbarea mentalitatii ,viata mea s-a transformat. Daca ar fi sa fac un rezumat a tot ceea ce am invatat pana acum, ar suna cam asa:

1. Nu suntem victime ale intamplarii sau ale universului/divinitatii, ci extensii a Sursei/Creatorului, cu potential creator nelimitat. Universul se extinde prin noi.Suntem responsabili pentru tot ceea ce ni se intampla, si nu exista predestinare, ci libera alegere. Iar daca in prezent suntem nefericiti, acest lucru se poate schimba.

2. Fericirea/Nefericirea nu ‘depind’ de nici un factor extern. Nimic din afara mea nu poate ‘cauza’ nefericire, ci doar modul in care eu reactionez la ceea ce observ. De asemenea, nu trebuie sa punem in seama nimanui sarcina de a ne face fericiti, si nici sa incercam sa schimbam pe cel de langa noi, pentru a ne simti noi bine.

3. Adevarul este relativ si in continua schimbare, iar lumea din jurul nostru este o oglinda a propriilor ganduri. Pentru a schimba ‘imaginea’ reflectata, trebuie schimbata ‘sursa’ imaginii, adica ceea ce proiectam in afara.

4. Nu exista Iad, pacat sau pedeapsa externa. Ideea de pacat este o inventie a unor oameni, pentru a controla lumea prin frica. In realitate exista ‘greseli’ si tendinta instinctiva a oricarui suflet spre evolutie. Dumnezeu iti va oferi intotdeauna sanse si oportunitati de a evolua, dar depinde de tine ce alegi sa faci. (una din ‘solutii’ poate fi reincarnarea)

5.La baza oricarei alegeri si oricarui gand se afla intotdeauna ori frica ori iubirea. Aceste idei primordiale sunt opuse, pentru ca 'frica' este absenta iubirii. Atata timp cat traim in frica, nu putem evolua si vom repeta aceleasi greseli.

6. Totul in Univers este energie si aceasta vibreaza la anumite frecvente, tot la fel cum un radio contine mai multe 'posturi' FM, tot la fel cum exista frecvente sonore, exista frecvente pentru tot ce ne inconjoara, inclusiv pentru ganduri. Din aceasta cauza, modul in care gandim ne afecteaza atat corpul cat si mediul inconjurator. Cea mai inalta frecventa este a iubirii (atunci cand iubim, ne 'simtim bine' nu doar psihic dar si fizic).

7. Atunci cand proiectam agresivitate/negativitate asupra celor din jur, ne facem rau in primul rand noua insine. Din mai multe motive : 1)suntem conectati intre noi, printr-o legatura energetica , a Sursei.

2) exista un centru nervos in creierul uman, care nu face diferenta intre ceea ce primesc si ceea ce ofer, - atunci cand daruim ceva din toata inima, ne simtim bine pentru ca subconstient percepem in prima faza ca e ceva ce 'primim', atunci cand facem rau percepem in acelasi mod ; 3) 'atacam' atunci cand presupunem ca suntem atacati, deci ca suntem in pericol.Presupunand ca putem fi in pericol, presupunem ca suntem vulnerabili. Ne blocam deci in rolul de victima; 4) apare inevitabil 'mustrarea constiintei', care se manifesta prin ne-iertarea propriilor actiuni si blamarea propriei persoane. blamandu-ne , asteptam o pedeapsa. tindem deci sa presupunem ca in urma actiunilor noastre cel caruia i-am facut rau va dori sa se razbune. revenim astfel la punctul precedent, in care atacam si ne blocam in rolul de victima.

8.Exista mai multe dimensiuni, noi aflandu-ne in cea de a treia, cea mai densa, in care materia este 'solida' si in care spiritul experimenteaza prin 'corp'. Suntem aici nu pentru ca am fost 'aruncati' din Rai (cea mai 'inalta' dimensiune, in care totul este energie pura si nu exista timp), ci pentru ca ne-am dorit sa experimentam contrastul. Adam si Eva reprezinta o etapa primordiala in care potentialul nostru era nelimitat si in care eram una cu Sursa/Creatorul, astfel incat orice dorinta putea fi 'creata' instantaneu(ei nu reprezinta doi oameni, ci doua genuri). Ideea de 'ascensiune', 'iluminare' sau evolutie spirituala din zilele noastre nu este decat o 'intoarcere acasa', sau o 'reamintire' a potentialului nostru divin, din acea etapa initiala. Ne-am indepartat de Sursa/Creator din proprie alegere, pentru a putea sa ne 'extindem' cunoasterea, si a experimenta, prin liber arbitru, atat iubirea cat si lipsa ei, atat abundenta cat si lipsa ei, atat albul cat si negrul, atat spiritul cat si ego-ul si limitarile corpului. Aceasta alegere nu a fost contrara 'vointei' divine, ci dimpotriva, Creatorul/Sursa experimentand la randul sau 'prin' noi aceasta extindere.Din acest motiv, ideea de 'pedeapsa' divina sau de pacat originar este o notiune cu totul gresita. Este ca si cum un parinte i-ar darui copilului sau o jucarie fascinanta si apoi l-ar pedepsi ca se joaca cu ea..Divinitatea nu te va judeca pentru alegerile pe care le faci, ci iti va oferi ocazia sa inveti in continuare. Tu esti cel care se judeca si tu esti cel care se 'pedepseste', prin propriul mod de a privi viata, prin fiecare alegere si fiecare gand. Tu esti cel care se limiteaza, prin propria mentalitate.Cand vei intelege si iti vei asuma responsabilitatea pentru ceea ce ti se intampla, vei putea sa te eliberezi, sa creezi ceva nou, sa iti schimbi viata, sa evoluezi. Vei putea sa te bucuri cu adevarat de fiecare clipa. Si atunci, Dumnezeu va zambi impreuna cu tine!

Cam atat deocamdata...calatorie placuta!

Andreea

Învaţă de la toate (din lirica norvegiană)

Învaţă de la apă să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.

Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.
Învaţă de la pietre cât trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Învaţă de la toate, că toate-ţi sunt surori,
Să treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.

Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la apă să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.

Învaţă de la soare ca vremea s-o cunoşti,
Învaţă de la stele că ceru-i numai oşti.
Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi,
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.

Învaţă de la vultur când umerii ţi-s grei,
Şi du-te la furnică să vezi povara ei.
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa.

Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.
Ia seamă, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci!

Unde ne sunt visatorii