Rani din trecut, temeri din prezent, vindecari din viitor

Am auzit de multe ori expresia ' timpul vindeca', sa mai treaca putin timp si va trece, etc. O mare tampenie - pentru unii oameni totul s-a intamplat ieri, acum cinci minute, se intampla acum, totul ramane proaspat intens si dureros, chiar daca 'pe calendar' evenimentele s-au intamplat acum zeci de ani. Nu. Timpul nu vindeca. Estompeaza, poate, in cel mai bun caz. Dar pentru asta exista o explicatie cat se poate de fireasca, si ea vine din chiar modul in care creierul nostru este construit. Pentru a putea acumula informatii noi, amintirile vechi trebuie sa fie 'arhivate', trecute undeva in planul secund, in inconstient, in subconstient. Nu avem capacitatea de a functiona in parametri normali daca nu 'uitam'. Este si motivul pentru care cei ce au suferit traume si socuri puternice isi pierd pentru un timp memoria recenta, devin amnezici. Este modul organismului de a se auto-apara. Dar incet incet ei trebuie sa accepte trauma, pentru a putea sa-si recapete sanatatea. De aici nevoia de psihanaliza, de sondare a straturilor profunde ale mintii noastre. Tocmai pentru ca nimic nu 'dispare' cu adevarat, nici la nivel mental, nici emotional. Ramane undeva ingropat in adancuri, si atata timp cat nu este constientizat, poate sa ne scape de sub control. Devenim noi insine cel mai mare dusman al nostru.

Apropos de timp, exista un proverb care mie imi place foarte mult : Absenta este pentru dragoste, ceea ce este vantul pentru foc: pe cel mic il stinge, pe cel mare il aprinde si mai tare. Ochii care nu se vad se uita doar atunci cand 'focul' era mic, cand era doar un 'foc de paie'.Dar ochii care au fost iubiti cu puterea unui foc mistuitor ce-si inalta flacarile la zeci de metri spre cer, nu vor fi uitati niciodata.
La fel este si cu ranile trecutului: sa pui un bandaj peste o rana adanca, in speranta ca timpul o va vindeca, nu ajuta la nimic. Oricat de mult timp ar trece, si oricate bandaje ai pune peste acea rana, tot puroi ramane dedesubt, si mai devreme sau mai tarziu, va iesi la suprafata, cand te astepti mai putin. Este mentalitatea pe care multi o au, ca nu e 'frumos' sa vorbesti despre ceea ce te framanta, in unele familii exista subiecte care nu au fost deschise niciodata, dintr-o jena prosteasca, dintr-o teama stupida, sau din inconstienta. Lasa, ca trece. Mai punem un bandaj, ne mai prefacem ca nu s-a intamplat nimic, mai zambim amar, si trece.

Nu, dragii mei. Nu trece. 

Si iata ca intr-o zi, ajungi aproape de peritonita. Pentru unii este al doisprezecelea ceas. Vine cineva si-i trezeste la realitate, si le spune ' ori tai cu bisturiul tot, ori mori'. Ce preferi?

O sa ziceti - normal ca preferi sa traiesti, sa renunti, sa tai, sa cauterizezi. Sa lasi totul in urma. Sa poti sa o iei de la inceput, curat, cu o cicatrice dar cu sansa la o noua viata.

Din pacate nu toti aleg asta. De ce? Din comoditate, pentru ca s-au obisnuit cu suferinta lenta, e a lor, face parte deja din modul lor de gandire. Din lipsa de iubire de sine, in cazul altora (aud atat de des ca nu sunt buni de nimic incat ajung chiar sa creada asta), din teama ca nu merita ceva mai bun, din teama de a nu rani pe ceilalti, si asa mai departe. 

Incet incet ajung in faza in care nici nu mai concep ca se poate trai si ALTFEL.Si cu cat aluneca mai mult pe panta regretelor,a neiertarii, de sine si de ceilalti, a fricii de separare, isi fac si lor si celor din jur mult mai mult rau. 

Eu fac parte din categoria celor care prefera sa ia bisturiul in mana si sa taie 'din radacina' decat sa se minta ca totul e in ordine. Am taiat legaturi pe care altii nu le-ar fi taiat, pentru ca asa am simtit ca e cel mai bine. Nu doar pentru mine, dar si pentru celalalt. 

Ce facem defapt, atunci cand continuam o relatie care este daunatoare, doar din teama de separare? Credeti ca e un act de egoism sa te eliberezi, nu-i asa? Si daca v-as spune ca egoism inseamna sa impiedici evolutia celui de langa tine, si ca tu incurajand un comportament daunator, stopezi evolutia acelui om? Este exact invers! Nu-i faci bine celui langa care stai 'cu orice pret'. Nu, din contra. Pentru ca daca stai in minciuna este egal cu zero. Mintindu-ne impiedicam trezirea reala. Constientizarea. Acel om, atata timp cat nu primeste de la tine adevarul, va trai in continuare in credinta ca ceea ce face este bine, si corect. Nu va vedea motivatia de a se schimba, atata timp cat i se accepta tot ce face. 

Asa ca nu mai stati pe ganduri. Luati bisturiul si taiati si scoateti puroiul. Si traiti liberi. Plecati acum din minciuna, din durere si din frica, lasati-le in urma. Dumnezeu v-a deschis intotdeauna drumuri noi, usi noi, trebuia doar sa vreti sa le vedeti, si mai ales, sa pasiti prin ele.

Aveti dreptul la fericire. Aveti dreptul la liber arbitru. Aveti dreptul sa alegeti o noua viata. Curaj!

In spatele usilor deschise

Am inceput noul an in forta. Cu dorinta de a ma schimba,si, chiar daca poate sa para un cliseu- cu dorinta de a fi un om mai bun.
Am simtit ca exista in mine un dulap vechi, din lemn masiv, in care sunt inchise de mult timp lucrurile cele mai importante pentru mine: toata colectia mea de frumuseti interioare, valorile in care cred, talentele cu care m-a binecuvantat Cel de Sus, potentialul meu creator, emotiile rostite sau ascunse, amintirile placute sau dureroase, regretele si neiertarile, sperantele, micile sau marile bucurii. Sosise momentul sa deschid din nou acel dulap, sa le pun pe toate in ordine (Doamne, mare mai era dezordinea - sentimente claie peste gramada, jumatati de fraze in toate directiile, ici colo cate un vis inaripat cu pene lipsa, sau cate o dorinta mototolita, in fine, o adevarata harababura), sa le scutur de praf, sa ma uit la ele in lumina soarelui, sa redau stralucirea celor ce merita pastrate, dar sa arunc tot ce nu-mi mai este de folos, pentru a face loc unor lucruri noi.

Cand am terminat cu toata re-aranjarea si curatenia de primavara (la mine a inceput putin mai devreme), m-am dat un pas in spate si am privit din nou dulapul...care avea acum doua rafturi goale. Si in loc sa ma apuce tristetea, asa cum ma apuca de obicei cand vad ca ceva imi lipseste, inima a inceput sa imi bata mai tare, la ideea ca undeva, nu stiu unde, exista niste experiente noi, niste oameni noi, amintiri inca ne-traite, care abia asteapta sa se aseze rand pe rand in sufletul meu, fiecare la locul cuvenit...

Si apoi m-am mirat...de ce nu am facut asta mai demult. De ce mi-a fost atat de greu sa re-deschid acest vechi dulap, sa arunc tot ce zacea acolo, si sa accept ca un raft gol nu inseamna altceva decat promisiunea unui nou inceput. O pagina nescrisa, pe care tu, artistul vietii tale, nu trebuie decat sa asterni primul rand, si cu rabdare sa adaugi, zi de zi si clipa de clipa, noi semne de punctuatie. O intrebare, un semn al exclamarii, trei puncte, o virgula..
Intr-un fel sau altul toti ne temem de schimbare desi paradoxal ne-o dorim cu disperare. Dar in acelasi timp vrem siguranta ca nu vom pierde nimic. Vrem sa avem si prajitura in mana, dar sa o si mancam, sa stam pe margine dar sa fim si in lumina reflectoarelor, sa primim fara sa dam nimic in schimb, sa ajungem in alta parte fara sa schimbam directia.
Ah, si cat ne mai place sa ne plangem de mila! Si nu e niciodata vina noastra pentru situatia dificila in care ne aflam, intotdeauna vina e undeva in afara, noi suntem doar un element pasiv, niste ingerasi nevinovati, victime ale sistemului, ale sortii, ale saraciei, ale bolilor, ale celor ce au putere de decizie, si asa mai departe...Fereasca Sfantul sa vedem in toate doar oportunitati de invatare, sau sa vedem in oameni doar profesori care ne arata la ce mai avem de lucrat - de ce sa nu dam vina pe altcineva, cand e atat de simplu?!

Ne-am obisnuit sa batem cu pumnii in usa, si sa ne plangem ca nu se deschide. Ne uitam pe gaura cheii in curtea vecinului, la iarba care este mai verde, la casa care este mai mare, la viata care este mai roz...si intr-o zi, o pala de vant impinge usa la perete. Si atunci, stupoare: dar eu credeam ca este inchisa de-a binelea si tot cautam metode sa o deschid, cand de fapt era deschisa in tot timpul asta?!

Da, era deschisa, trebuia doar sa vezi asta.

Si acum, ce faci? Te uiti la usa asta deschisa, si nu ai curajul sa faci niciun pas. De ce ? E prea riscant: daca dincolo e doar o prapastie, si cad in gol? Daca ploua si eu nu am umbrela? Daca in spatele usii deschise este o alta usa, definitiv si iremediabil inchisa, si imi fac doar sperante, si etc, etc, etc.

Asa ca, hai sa ne aventuram impreuna si sa facem acest pas. Ce ai de pierdut? De ce te agati de fapt? Gata. Ai facut curatenie. E momentul sa umpli rafturile goale...the sky is not the limit...singurele limite sunt cele pe care ti le dai singur!

Cine este Dumnezeu si ce 'vrea' de la noi - un eseu despre 'planul' divin

Cand am vizionat filmul The Adjustment Bureau (Biroul de Ajustare, sau Gardienii Destinului cum a aparut pe ecranele noastre) am avut o reactie aproape fizica de respingere fata de ideea de inceput a scenariului -existenta unui plan divin 'documentat', si a unor entitati care il pun in aplicare, incalcand libertatea de alegere a fiintelor umane, asa cum un laborant plaseaza strategic piedici in calea unor soricei de laborator...Cu ce scop? Pentru pastrarea 'ordinii' in planul terestru. Umanitatea este infatisata ca o specie involuata, animalica, lipsita de constiinta , incapabila sa invete din greseli, si sa faca alegeri benefice atat pentru propria evolutie, cat si pentru planeta Pamant. Drept urmare, omul nu merita 'luxul' de a-si crea propria viata asa cum considera de cuviinta. Iar daca insista totusi sa o faca, este 'sanctionat' de catre Seful cel mare si 'salariatii' sai...pentru 'binele suprem'. 

Din pacate aceasta idee este in continuare acceptata, sustinuta si 'propovaduita' publicului larg cu o mare nonsalanta si putere de convingere nu doar de catre reprezentanti ai bisericii (ceea ce nu e de mirare avand in vedere doctrina specifica), ci si de catre o parte din scriitorii, terapeutii si maestrii reiki care apar in conferinte si aparitii televizate. Aici intervine paradoxul -caci m-as astepta de la generatia 'mai tanara' a sustinatorilor terapiilor alternative, initiati in diferite sisteme ezoterice, cunoscatori ai filozofiei 'noii ere' (new age), macar la o mai mare deschidere a mintii, daca nu a inimii. 

In ciuda faptului ca autori precum Neale Donald Walsch, Gregg Braden, Lee Carroll, Esther Hicks, Caroline Myss, precum si numerosi cercetatori in domeniul fizicii cuantice, au prezentat in ultimii ani o noua viziune despre evolutia spirituala, si despre capacitatea fiintei umane de a -si crea propriul univers, iata ca ne cramponam in continuare de aceeasi idee, veche de sute de ani, a interventiei divine si a lipsei libertatii autentice. Spun libertate autentica, pentru ca mi se pare cel putin ipocrita ideea unei libertati partiale: adica poti sa alegi alb, negru, rosu, galben, dar Seful ar prefera sa alegi albul, si daca nu alegi albul o sa vezi tu ce patesti. 

Aceasta sa fie imparatia lui Dumnezeu, de care ne-au vorbit Buddha, Iisus, Yogananda, si toti profetii ce au poposit pe Pamant de-a lungul vremurilor? Un laborator condus de un maniac in halat alb si asistentii lui ?! Cea mai mare blasfemie vine din cea mai mare indoctrinare si este o idee 'plantata' cu un scop precis, inca din vechime. Aceasta este defapt blasfemia : Dumnezeu te va pedepsi pentru ca esti un pacatos. Si e imposibil sa nu fii. Caci atata timp cat te afli aici, sigur ai ceva pacate in spate. Daca esti cuminte si sari cateva obstacole s-ar putea sa scapi. Daca nu...ori o iei de la capat, ori te chinui in iad. Suna divin, sau suna omenesc?

Vreti sa stiti cine este Dumnezeu?

Cel mai aproape de Dumnezeu suntem in Fericire. In primele secunde ale trairii unei bucurii intense, atunci cand suntem foarte fericiti. Sunt trairi in care vibratia noastra creste brusc, in care vedem Frumusetea lumii inconjuratoare, in care inima este plina de iubire, si ne dau lacrimile sau ne vine sa dansam sau sa tzopaim de entuziasm. Poate fi un peisaj, un sarut, un cadou, un cuvant de la cineva...sau orice alt moment. Atunci suntem cel mai aproape de esenta noastra si ne putem conecta cu Sinele Inalt, si cu Divinitatea. Ei bine, in acele clipe, daca inchideti ochii si incercati sa va conectati la Sursa, ce simtiti? Un Dumnezeu razboinic, care are un plan de la care nu va puteti abate fara sa platiti consecintele, sau un Dumnezeu matern , care va invaluie cu iubire? 

Planul divin a existat, dar el nu este altceva decat decizia de creare a acestui sistem solar si a Pamantului. Planul Divin este Geneza. Si a durat cateva miliarde de ani! Planul divin a fost o decizie a unor inteligente superioare, inter-galactice, de a co-crea conditiile prielnice in planul acestei dimensiuni 'dense', pentru a fi de folos sufletelor ce urmau sa se intrupeze aici. Este un mediu propice experimentarii, invatarii. Si nu pentru a constrange. Ci pentru a elibera.
In momentul in care specia umana a ajuns in pragul evolutiv al constiintei, (realizarii de sine) orice interventie, dincolo de libera alegere a omului, a incetat! Tocmai din acest motiv, atata timp cat nu se cere ajutorul entitatilor de lumina, nu vor interveni 'cu forta'! Sistemul liberului arbitru care guverneaza acum Pamantul, este respectat de catre toate civilizatiile. Exista in continuare o monitorizare, dar cu nimic mai invaziva decat cea a unei familii iubitoare, care este pregatita sa ajute in orice moment dar care ingaduie tuturor sa se dezvolte dupa propria alegere, si in propriul ritm!  Intelegeti asta si ati inteles de ce sunteti aici! Nu pentru a face parte dintr-un experiment, nu pentru a fi pusi la incercare, nu pentru a fi pedepsiti pentru greseli din trecut! Misiunea personala este o varianta cu care ati fost de acord, nu sunteti pioni intr-un joc de sah, pentru amuzamentul unui zeu atotputernic. Sunteti co-creatori. Ceea ce percepeti ca fiind exterior este defapt interior. Este vorba de modul in care alegeti sa reactionati la circumstante. Este vorba de modul in care alegeti sa ganditi, este vorba de ce proiectati in afara. Nu este un plan, ci este o consecinta. Karma este doar o lege a cauzei si efectului, si nimic mai mult!  Si se poate schimba! Acum, pe planeta, constiinta umanitatii la nivel global a atins pragul la care poate 'iesi' din karma personala, isi poate indrepta greselile, si poate merge inainte in lumina, daca ALEGE asta.
Nimic nu este intamplator? Da, asa este. Nimic nu este intamplator, dar asta nu pentru ca cineva a trasat deja drumul si harta actiunilor voastre. Ci pentru ca voi alegeti in permanenta, si ceea ce se intampla este un rezultat direct al acelei alegeri. Deci nu e intamplator. E cauzal. Dar in acelasi timp, Infinit in potential. Potentialul exista. Dar din acea mare a posibilitatilor, noi alegem una, doua, trei. Si pe acelea le vom experimenta. Oricat de mult, pana la infinit. Este ca un tren care merge pe calea ferata. Daca nu este schimbat macazul, trenul va continua sa mearga pe acea cale.

Ce 'vrea' Dumnezeu de la voi? Abosolut nimic. Poate doar sa fiti fericiti. Cu adevarat fericiti. Iar fericirea autentica vine din: constientizare, maturizare spirituala, renuntarea la regrete, orgoliu, frica, renuntarea la victimizare.Vine din eliberare, prin iertare si iubire...si multe altele. 

Treziti-va! Constientizati-va si asumati-va alegerile! Dar fara a va pune limite acolo unde nu sunt! 

Si inca ceva important: intotdeauna incercati sa treceti prin filtrul propriului discernamant ceea ce va este servit de cei ce se prezinta ca fiind 'mesageri' ai adevarului divin, oricat de convingatori sau carismatici ar fi.
Faceti asta si acum, in timp ce cititi aceste randuri. Nu ingurgitati adevarurile altora, fara a le privi prin filtrul propriu mai intai. De multe ori suntem bombardati de informatii, de carti, de mailuri, dar toate acestea raman pana la urma o parere personala a fiecarui autor. Formati-va propriile voastre pareri...Nu absolutizati, nu cadeti in capcane.. Ramaneti deschisi dar nu va lasati hipnotizati...acesta este mesajul meu. Nimic nu este mai periculos pentru propria dezvoltare spirituala, decat indoctrinarea, sau fixarea pe anumite idei, doar pentru ca foarte multi le aplauda.
Tot ce v-am spus mai sus, este ceea ce cred ACUM, cu informatiile pe care le am pana azi, si in functie de vibratia cu care rezonez eu. Foarte posibil sa sune cu totul absurd pentru unii, in timp ce altii vor simti acest mic mesaj ca o intoarcere acasa..Nu este nimic rau in asta. Nu putem fi cu totii la fel, eu nu cred intr-un adevar absolut, opus altor adevaruri. Gasiti-va propria cale...dar nu uitati sa va uitati in stanga si in dreapta la peisajul inconjurator...s-ar putea sa descoperiti lucruri uimitoare!