Un curs in miracole

Prezentarea 'cursului in miracole' o puteti vedea aici, impreuna cu sumarul tuturor lectiilor in limba romana. http://aripi-deschise.blogspot.com/p/un-curs-in-miracole.html

In continuare aveti introspectiile pentru primele 80 de lectii in format audio daca nu aveti timp sa cititi cartea (este important sa le urmati in ordine de la prima la ultima, pentru ca sunt legate ca sens)

1-20



21-40



41-60



61-80



Restul de lectii se pot gasi pe youtube pe canalul https://www.youtube.com/user/aciminsights/videos

Cu drag,
Andreea

Recomandare film - Frumoasa planeta verde

Am descoperit recent un film minunat numit 'Frumoasa planeta verde', realizat in anii 80 in Franta.

Va invit sa il urmariti, este un film care da de gandit, prin temele abordate : ce este evolutia, cat de evoluati credem ca suntem si cat de inapoiati ne-ar putea considera o specie extraterestra care si-a 'rearanjat' prioritatile, dupa ce a parcurs toate etapele pe care le-am parcurs si noi...Interesanta este ideea de 'deconectare' a unui individ din sistemul de gandire in care este 'blocat' si pe care i l-a indus societatea...moment in care devine cea mai buna varianta a sa, o fiinta iubitoare si altruista.
In plus, forma in care ne sunt prezentate aceste teme este si foarte haioasa , dialogurile sunt delicioase ...Vizionare placuta!

Principii pentru pastrarea frecventei/vibratiei inalte

1. Nu face nici un rau. Nici tie, nici altor fiinte. 
Este un lucru care trebuie practicat in fiecare moment, si nu se refera doar la modul in care-i tratam pe ceilalti, dar si la modul in care ne tratam pe noi insine. Trebuie sa ne scoatem din obisnuinta frazele negative, auto-distructive. In loc de  "ce prost sunt, am facut cea mai mare prostie, ca de obicei", sa spunem: "Multumesc pentru aceasta experienta de invatare. Data viitoare cand ma voi afla intr-o situatie similara, ma voi comporta diferit." 
2. In tot ceea ce faci, fii onest si integru.

Nu te minti pe tine, si nu-i minti pe cei de langa tine. Fie ca ne dam sau nu seama de asta, de fiecare data cand in mintea noastra suntem necinstiti, ne facem rau in primul rand noua. Poate ca cel  pe care l-ai 'pacalit', nu va observa, sau nu-i va pasa. Dar tu vei sti. Si te vei simti vinovat. Ceea ce va cauza o scadere a vibratiei tale.

3. Gaseste ceea ce te face fericit, bucuria ta umana, experimenteaz-o din plin, fara sa te judeci pentru asta, si apoi spune Multumesc. (Tine cont insa de primele doua principii.)
Nu-i judeca pe ceilalti pentru modul in care ei isi traiesc bucuria .Fiecare din noi are dreptul divin de a-si gasi propria cale, propriul adevar, propria credinta. Atata timp cat ne bucuram de fiecare experienta fara a ne face rau noua sau celor de langa noi, si in mod onest, vibratia inalta poate fi pastrata.

Modalitati de ridicare a vibratiei: 
1. Asculta muzica ce te face fericit- care iti ridica starea de spirit; 

2. Fa fapte bune in mod spontan si repetat, fara sa astepti ceva in schimb; 
3. Gaseste-ti bucuria umana, si multumeste pentru ceea ce experimentezi.
4. Focalizeaza-ti atentia pe ceea ce iti doresti sa se intample in loc sa te concentrezi pe ceea ce nu iti place - elimina discutiile despre evenimentele ce te-au afectat negativ si inlocuieste-le cu 'ce bine ar fi sa'. Nu mai analiza de ce s-a intamplat un anumit lucru, cine este de vina, ci actioneaza pentru a-l schimba.

5. Nu judeca pe cel de langa tine, ci incearca sa fii fascinat de diferentele dintre voi. Aminteste-ti ca sunteti amandoi fiinte de lumina ce au o experienta umana.

Sursa

Codul reamintirii

Priviti imaginea de mai jos,pentru zece minute, in timp ce ascultati muzica de fundal. Este un cod al reamintirii (a ceea ce suntem de fapt - Fiinte de Lumina) ce ne-a fost transmis pentru a ne ajuta sa trecem mai usor prin tranzitia catre noua frecventa vibrationala a Pamantului, in aceste timpuri. Pentru mai multe detalii , click aici

Unelte pentru modelarea sinelui

Dintre toate modalitatile prin care putem evolua, schimbarea reprezinta cel mai puternic catalizator. Ea poate fi inconstienta, de tip pasiv (in urma unor evenimente care ne-au afectat si ne dau de gandit)- sau constienta -atunci cand este intentionata.
A te schimba constient presupune a renunta la orgoliu, la obiceiurile proaste, la instictele autodistructive,  pana intr-acolo incat sa lasi sa se manifeste doar esenta ta pura si divina. Este o munca ce seamana cu realizarea unei sculpturi. Incet, cu grija, si multa rabdare, trebuie inlaturate toate straturile care ascund frumusetea sufletului tau. Pentru aceasta avem nevoie de unelte. Fara dalta potrivita, munca e in zadar. Care sunt deci uneltele necesare pentru a ne desavarsi ?

In primul rand, constientizarea. Doar prin constientizarea propriilor tendinte si reactii ne putem corecta. Cum devin constient? Prin observare detasata. Ma vad pur si simplu pe mine in anumite situatii si imi observ reactiile care se repeta. 

In al doilea rand, intentia. Intentionez sa ma schimb, si proiectez aceasta intentie in toate aspectele vietii mele. (Acest pas ar trebui sa vina din inima, si nu pentru ca asa am fost sfatuiti.)
In al treilea rand, perseverenta, exercitiul. Daca nu imi 'iese' natural actul iertarii, al smereniei, al altruismului, voi exersa pana cand totul va deveni obisnuinta. Voi merge acolo unde este nevoie de ajutorul meu, fara sa cer nimic in schimb. Voi discuta cu persoanele care imi sunt antipatice, ca sa imi inving prejudecatile. Voi  practica recunostinta si voi renunta la victimizare.  La inceput poate parea artificial, dar atata timp cat intentia mea este pura, si imi doresc cu adevarat sa ma schimb in bine, totul va deveni din ce in ce mai firesc.
Sunt putini aceia care pot fi smeriti si iertatori in mod instinctiv. Pentru majoritatea oamenilor este nevoie de un efort, pentru a iesi din tiparele societatii in care traim, unde sunt incurajate competitia, egoismul, neincrederea si intoleranta .Din pacate ele au devenit atat de mult o parte din noi, incat trebuie uneori un efort supra-omenesc pentru a le depasi.
O alta unealta este increderea in sine. A nu se confunda cu inconstienta si mandria nemasurata. Dar increderea in sine este esentiala. Toti facem greseli - important este sa le constientizam si sa incercam sa reparam sau sa compensam raul facut -fata de noi insine sau fata de altii. Fara incredere in  propria capacitate de a ne reveni si de a merge mai departe pe un nou drum, totul se naruie. Cum pot cere altora sa creada in mine daca eu nu pot face asta?
Si, in cele din urma, aveti rabdare cu voi insiva, si cu cei din jur. Exista un ritm in tot ce ne inconjoara, si exista un moment cand trebuie plantate semintele, un moment cand trebuie udate, si un altul cand trebuie culese roadele. Traim intr-un timp liniar deci vom vedea rezultatul eforturilor noastre in etape. Aveti rabdare cu voi insiva si cu Universul, si nu grabiti inutil lucrurile. Totul se va intampla in ritmul cel mai benefic pentru voi.

Infometarea spirituala

Am inteles (sau mi-am reamintit) notiunea de "infometare spirituala" atunci cand am citit cartea Soniei Choquette " Intreaba-ti ghizii" (editura For You).

Infometarea spirituala este larg raspandita in ziua de azi, si este cauza multor dezechilibre din viata noastra. 

Ea reprezinta detasarea de spirit si de nevoile spiritului. Efectele variaza de la depresie/furie, la imbolnavirea corpului in functie de sensibilitatile fiecaruia si chakrele afectate.

Cum ne putem da seama daca noi sau cei pe care dorim sa-i ajutam sufera de infometare spirituala? Iata cateva intrebari simple:

- Care sunt lucrurile care iti fac placere? Cat de des te bucuri?

- Ce iti doreai sa realizezi in adolescenta, atunci cand visai cu ochii deschisi?

- Care sunt principiile morale/etice/spirituale care simti ca sunt integrate in fiinta ta? Cat de des le incalci?

- Cat de bine te simti in mediul in care traiesti? Schimbarile te sperie?

- Esti de parere ca banii aduc fericirea? Cum traiai fericirea in adolescenta sau in copilarie?

- Care sunt talentele/ abilitatile care ai simtit intotdeauna ca te reprezinta? Cat de mult le pui in aplicare?

- Cat de mult timp iti acorzi pentru relaxare sau alte activitati de recreere?

- Iti urmezi vocea inimii sau ai tendinta de a analiza totul doar la nivel mental inainte de a lua decizii?

- Te temi de singuratate? Te simti izolat/a ?

Primul pas spre a hrani din nou spiritul este constientizarea a ceea ce ne lipseste pentru a ne simti in armonie cu esenta noastra divina. Prin introspectie, mare parte din drum este deja parcurs. Insa... este nevoie de o re-aranjare a prioritatilor pentru a putea corecta dezechilibrul dintre corp/minte/spirit. Este un fel de 'program nutritional' dar nu pentru corp, ci pentru spirit. Iata mai jos cateva idei care s-ar putea sa va inspire:

• Ascultati muzica preferata
• Cantati/Pictati/Cititi
• Faceti bai prelungi, cu saruri parfumate
• Meditati/ Rugati-va
• Impodobiti-va casa cu flori proaspete si in ghivece.
• Plimbati-va, calatoriti.
• Umpleti-va dormitorul cu lumanari si perne confortabile
• Faceti exercitii fizice
• Incetiniti ritmul in tot ce aveti de facut
• Radeti.

Daca ati fost atat de mult timp deconectati de spiritul vostru, incat nu stiti de unde sa incepeti, nu va faceti griji. Daca sunteti in mod sincer deschisi ideii de reconectare cu el, nu e nevoie decat de o mica explorare, pentru a va aminti. Cheia este sa realizati ca nu exista un singur mod corect de a va reconecta la spirit.

Incepeti prin a acorda atentie vietii voastre zilnice recunoscand momentele cand va simtiti complet implicati si impacati. Concentrati-va asupra activitatilor care va lasa un sentiment de satisfactie - sau retineti momentele in care radeti si in care va simtiti mai usori si mai fericiti in propria piele. Acestea sunt momentele cand sufletul vostru este inspirat. Fiti constienti si sinceri in legatura cu modul in care va simtiti cand sunteti sensibili fata de spiritul vostru, incat, raspunzandu-i si oferindu-i lucrurile de care are nevoie, va veti simti satisfacuti si in pace. Pentru unii dintre voi, a sti ce-i trebuie spiritului poate fi un lucru foarte clar, asa ca incepeti si actionati. De exemplu, daca iubiti natura, o plimbare sau o alergare prin parc, sau cateva ore petrecute intr-o gradina, o data pe saptamana, este tot ce este necesar pentru a va hrani si intari spiritul. Cheia aici este sa nu va simtiti vinovati. Daca va plac cumparaturile si locurile exotice, atunci petreceti cateva ore intr-un cartier nou, mergand prin magazine pe care nu le stiti si asta va face bine. Nu trebuie sa cumparati ceva anume- doar bucurati-va de aventura, fara sa va scuzati sau sa va simtiti prost ca va faceti timp pentru voi insiva.

Da, si aceste preocupari ne pot hrani spiritul! Uitati prejudecatile conform carora doar prin ritualuri religioase ne putem apropia de Dumnezeu, iar orice alta preocupare tine doar de latura noastra superficiala. Suntem fiinte umane deci trebuie sa gasim o cale de a armoniza partea noastra spirituala cu cea terestra si nu e nimic rau in a ne bucura de toate aspectele vietii!

Hraniti-va spiritul cu tot ce are nevoie pentru a se reface. Ceea ce se va intampla in continuare, va fi o ameliorare atat a psihicului, cat si a tonusului general al corpului fizic.

Dar ceea ce este si mai important, refacand aceasta legatura cu spiritul, vom putea deschide poarta spre conectarea si sprijinul ghizilor nostri. Nu putem primi ajutorul lor atata timp cat am inchis legatura cu partea noastra spirituala, caci oricat de mult ne-am plange si ne-am ruga sa primim intuitie si ghidare divina, ramanem infasurati precum mumiile egiptene in mii de benzi care ne impiedica sa vedem, sa auzim, sa ne miscam, sa simtim, sa comunicam. Prin hranirea spiritului vom inlatura aceste legaturi si vom putea accesa toate informatiile necesare evolutiei noastre, si toate mesajele pe care Divinitatea ni le va trimite in ajutor.

Parerea celorlalti (2)

Daca mai devreme am vorbit despre cat poate fi de daunator sa lasi ca parerea celorlalti sa te conduca in ceea ce faci, la polul opus avem o alta tendinta- aceea de intoleranta fata de ideile sau convingerile celor de langa noi.

Imi cer scuze celor care simt ca si-au insusit de mult aceasta notiune. Pare la mintea cocosului, nu? De cate ori nu am auzit expresia: sa fim toleranti ?...Si totusi...ne este inca straina. Pe cat e de simpla, si de propovaduita de biserica, maestri, vindecatori, scriitori, si asa mai departe, totusi...ramanem intoleranti.

Ceea ce mi se pare paradoxal este faptul ca oameni care se considera pacifisti si 'spirituali' in sensul cel mai inalt al cuvantului, sunt in anumite circumstante, mult mai intoleranti decat majoritatea celor care nu au asemenea preocupari. De ce? Poate pentru ca suntem produsul educatiei, mediului, fricilor, sau poate pentru ca suntem in cautarea unui Adevar absolut, unic, pe care ni-l imaginam accesibil doar 'putinilor alesi'.

Este mai usor sa ne imaginam o lume in care exista Judecata/Pedeapsa divina, corect sau gresit, bine sau rau, decat sa traim intr-o lume in care Adevarul este doar un diamant multi-fatzetat, compus din atatea unghiuri cate constiinte exista. Dualitatea ne face sa ne intrebam, in continuu: Cine are dreptate? Pe cine va iubi Dumnezeu mai mult?

Ceea ce este total ...absurd. Este ca si cum ai intreba o mama la care copil e dispusa sa renunte si pe care ar vrea sa il trimita la orfelinat. Indiferent cat de cuminte sau de ascultator este acel copil, instinctul matern nu va face diferenta intre cei doi! Si atunci, cum oare putem crede , ca Tatal/Mama noastra ce au dat nastere sufletului nostru,ar putea sa iubeasca pe unii mai mult si pe altii mai putin?

Respecta adevarul fiecaruia, caci are importanta sa pentru creatie. Poate ca nu il intelegi, poate ca nu esti de acord cu el, dar nu-i subestima valoarea. Fiecare om intrupat pe aceasta planeta are dreptul divin la propriile pareri, si propriile alegeri. Doar atunci cand vom intelege ca adevarul celui de langa noi nu este cu nimic mai prejos sau mai presus de al nostru, ci doar o alta varianta, o alta fatzeta a aceluiasi diamant, vom putea sa ne numim intelepti..

Scrisoare catre un suflet drag

In viata exista suisuri si coborasuri. Unii le numesc echilibru, altii karma, altii hazard. Nu stiu daca explicatia este una stiintifica sau ezoterica. Cauza poate fi bioritmul, semnul astrologic, mostenirea genetica, mediul social sau evolutia spirituala.
Dar sunt zile amortite in care mintea e alba, glumele prietenilor nu te fac sa razi, corpul e anesteziat si timpul se scurge incet si fara rost. Zile fara culoare si fara gust,  in care te indoiesti de tot, in care esti dezamagit, si pierdut...Zile in care cauti un drum, orice drum care sa te aduca inapoi catre starea de bine.
Si oricat ai cauta, oricat ai incerca sa-ti revii, nimic nu se leaga, nimic nu capata sens, si lumina ramane ascunsa.
Si sunt altele in care indoiala se risipeste precum norii rasaritului. Si in acele clipe, cand privesti in urma iti vine sa razi de toate framantarile tale de ieri. Sunt zile in care soarele straluceste puternic, iar inspiratia este prezenta la tot pasul. Zile in care oameni din toate colturile lumii te cauta si vor sa discute cu tine, iar atunci cand transmiti ceva spui exact ce trebuie, cand trebuie si cui trebuie.
Zile in care suntem indragostiti, de tot si de toate, si in care nimic altceva nu pare important. Pentru astfel de zile, merita sa iti pastrezi speranta. Pentru astfel de zile merita sa incerci in continuare. Pentru astfel de zile merita sa traiesti.
Astazi pentru mine este una din zilele in care se deschid ferestre, dupa ce s-au inchis porti.
M-am gandit mult despre ce sa-ti vorbesc azi. Despre Dumnezeu, despre misiunea personala , despre sufletele pereche, despre minuni si iluzii, despre ritualuri de purificare, despre karma de relatii, despre incercarile din perioada Craciunului, despre Iisus...

Si iata ca dintre toate, cel mai tare am simtit nevoia sa vorbesc despre iubire. Si nu despre iubirea universala, iubirea pentru aproapele nostru, iubirea de sine, sau cea de Dumnezeu. Ci despre acea minunata experienta terestra numita relatie, casatorie, cuplu.
E greu sa vorbesti despre acest tip de iubire, si sa nu pici in clisee. Pentru ca atat de multe s-au spus deja ! Atatea povesti de dragoste atat de speciale fiecare in felul sau, atatea trairi asezate in versuri , pe muzica, pe film...Dar o sa incerc sa iti vorbesc despre iubire asa cum o traiesc eu acum si asa cum doresc tuturor sa o traiasca. Pentru ca m-am intrebat si eu, ca si tine, dupa tot ce am trait pana acum, in toate relatiile mele, in care am simtit atat de multe, in care m-am inaltat si m-am prabusit, apoi m-am ridicat din nou, in care am cautat, am asteptat, am sperat, am zambit, am plans, am cautat... pana la urma ce conteaza intr-o relatie?
Ei bine...
Nu conteaza cine este cel de langa tine , daca sunteti sau nu de aceeasi varsta, daca prietenii , parintii, colegii, au cuvinte de lauda sau nu pentru el/ea. Nu conteaza daca va plac sau nu aceleasi culori, daca se potrivesc zodiile, daca va uitati cu placere la aceleasi filme, daca ascultati aceeasi muzica, daca ‘va sta bine’ sau nu impreuna. Nu conteaza daca aveti sau nu bani de concedii exotice, masina, casa cu trei camere. Nu conteaza daca va intelegeti sau nu din priviri, daca iti citeste gandurile, daca va intalniti din intamplare , sau daca va dati intalnire si intarzie mereu. Nu conteaza cine spala vasele mai des, cine face mancarea mai gustoasa, cine plateste factura la lumina si cine uita sa cumpere paine.Nu conteaza daca nu are aceeasi credinta sau viziune asupra Divinitatii. Si oricat de paradoxal ar parea, nu conteaza nici daca sunteti sau nu suflete pereche (vezi articolul -suflete-pereche -putereaprezentului.wordpress.com)

Trei lucruri conteaza cu adevarat, si numai acestea sunt hotaratoare : 1) daca poti fi tu insuti fara sa te simti judecat, 2) daca poti ierta din tot sufletul, si 3) daca iubirea voastra poate fi mai mult decat un scop in sine. 
Sa fii tu insuti fara a te simti judecat este cel mai de pret lucru intr-o relatie. Este libertatea absoluta, fara a simti ca dezamagesti in vreun fel pe cel de langa tine.
Sa poti ierta din tot sufletul, este de multe ori cea mai importanta lectie, pentru ca este legata de iubirea neconditionata. Toti gresim. Iertarea trebuie sa faca parte din viata noastra asa cum face parte bautul apei.
Iar daca iubirea voastra este doar un scop in sine, va distruge orice posibilitate de evolutie si crestere impreuna si pana la urma va aduce cu ea doar suferinta. Cea mai buna dovada este cresterea unui copil. Iubirea unuia pentru celalalt in acel moment se transforma in ceva mult mai pur si mai nobil.

Ti-am spus toate astea pentru ca stiu ca te framanti, suferi si analizezi mult. Stiu ca te afli la o rascruce, si nu vezi inca cea mai buna cale. Stiu ca ai indoieli, si ti-e teama ca o sa faci alegerea gresita...
Dar, suflete drag, nu exista in realitate o alegere gresita. Nu atata timp cat iti asculti inima, cu adevarat. Traieste! Nu te teme. Nu te teme de nimic. Iubeste din toata inima ta cu tot sufletul tau pana cand se transforma ce simti in ceva mai inalt...sau se topeste si se evapora. Dar daca nu incerci...cum poti sa stii cum se va petrece totul?
Fericirea nu este destinatia, fericirea este calatoria!

Iti recomand un film minunat, care se numeste The mirror has two faces/ Oglinda are doua fete.

Lupta dintre bine si rau

Si binele si raul se afla in interiorul nostru. Avem in noi si ingerul si demonul, si lumina si intunericul, si yin si yang. Cu partea de lumina venim de dincolo de lumea aceasta, in timp ce intunericul ni se 'administreaza' la nastere. Pamantul este planeta unde dualitatea si liberul arbitru sunt elemente esentiale pentru evolutia spirituala, si din acest motiv suntem aici.
Ceea ce numim ingeri sunt fiinte cu vibratie foarte inalta, ce traiesc in dimensiuni superioare, si unde dualitatea nu exista. Aceste fiinte ne sunt un fel de frati mai mari, au o mare cunoastere si intelepciune, si ne iubesc dar nu pot sa ne influenteze in nici un fel, daca noi nu le cerem  ajutorul. In mod similar, ceea ce numim demoni, sunt fiinte cu  vibratie joasa, ce traiesc in dimensiuni inferioare, si care au ales sa se separe de Fratia Luminii, de iubire, si de Dumnezeu. Aceasta separare a fost din proprie alegere si nu exista nici o lupta intre aceste fiinte si cele din Fratia Luminii. Nu exista nici o batalie pentru sufletele oamenilor, nici Rai sau Iad, asa cum am fost invatati de traditiile atator religii. Nu exista ingeri care lovesc cu sabia, sau cu sulita. Acestea sunt reprezentari ale oamenilor. Toate fiintele din lumina folosesc o singura 'arma' : iubirea. De fapt, in tot acest sistem cosmic, nu este nevoie de o batalie, pentru ca aceste dimensiuni nu se intrepatrund iar fiintele de care am amintit nu se intalnesc. Se afla in stari total diferite.
In ceea ce priveste oamenii, atata timp cat suntem pe acest pamant vom avea in noi si lumina si intunericul . Asa stau lucrurile si nici cei mai mari profeti sau sfinti nu au reusit sa isi infranga total umbra. A gresi este omeneste, nu ma refer aici la a ne complace in greseli, dar a nega natura noastra duala inseamna a nega ceea ce suntem, si chiar scopul vietii. Totul are un rost.
Singurul mod de a ne gasi linistea este sa gasim un echilibru. Mai mult decat atat, sa lasam lumina sa ne conduca viata. Pentru ca intunericul nu poate fi anihilat, el face parte din noi. Dar putem sa il plasam intr-un plan secund, facand ceva extrem de simplu: aprinzand lumina in sufletul nostru. Totul se rezuma la liberul arbitru , la libera noastra alegere.
Nimeni si nimic nu poate face asta in locul nostru. Nimeni si nimic nu ne va putea obliga sa fim altceva decat noi am ales sa fim. Nici cei din dimensiunile superioare, nici cei din dimensiunile inferioare. Totul este in puterea noastra. Noi deschidem fereastra, noi deschidem usa. Noi lansam in univers intentii, ganduri, dorinte, alegeri. Noi chemam in viata noastra si binele si raul. Mai exact, noi ne lasam dominati de una din cele doua, le ajutam sa creasca, asa cum semintele sunt ingrijite pentru ca planta sa creasca si sa dea roade. Nu degeaba exista expresia 'culegi ce ai semanat'. Este mult mai profunda. Se refera la consecintele gandurilor, cuvintelor, faptelor noastre. Atata timp cat ai semanat tristete, furie, gelozie,orgoliu, nu vei putea culege altceva decat amplificari ale acestor stari. Tot ce vedem in jurul nostru este o amplificare a ceea ce am creat constient sau inconstient, in viata aceasta sau in altele. Dar iata o veste buna! Putem in orice clipa semana altceva, putem chiar acum, in acest moment, sa ne 'investim' intreaga atentie, intreaga constiinta, comportamentul nostru, in ceva mai bun, in ceva mai inalt, in ceva ce merita cules peste un timp.
Este atat de simplu. In loc de apa vom folosi iubire, iertare, si vom lasa lumina sa mangaie recoltele noastre.
Roadele nu vor intarzia sa apara!

Lectia detasarii

Exista un principiu budist care spune: " Suferinta este universala. Originea suferintei este atasamentul. Oprirea suferintei este posibila. Calea catre incetarea suferintei este detasarea".
Detasare de ce anume? De rezultat in primul rand. De asteptari. De nevoia de a detine controlul. Detasare de orice lucru, persoana, sau situatie, care devine obsesie, si care ia locul relatiei cu Divinitatea.
Nimic nu trebuie sa fie deasupra acestei relatii. Sufletul trebuie sa fie liber sa poata evolua in ritmul sau.
In momentul in care ne abatem de la binele nostru cel mai inalt, si in care ne lasam 'cotropiti' de ganduri, obsesii, dorinte, in momentul in care ne indepartam de Adevar...incepe suferinta.
Acesta este motivul pentru care misticii din vechime lasau in urma totul pentru a trai in saracie. Acesta este motivul pentru care Iisus a spus 'lasa cele ale tale, si urmeaza-mi Mie'... Nu pentru ca ar fi fost aceasta singura 'conditie' pentru o viata spirituala. Nici pe departe. Ci pentru ca era necesara invatarea acestei lectii, a detasarii, pentru a putea elimina cauzele suferintei. Era nevoie ca cei alesi sa duca o viata in folosul celorlalti, sa 'depaseasca' orice putea cauza o limitare, sau suferinta. (fie ei apostoli, calugari, profeti, maestri..)
Ca sa putem invata aceasta lectie trebuie in primul rand constientizata 'dependenta' noastra de ceea ce ne inconjoara, de cei pe care spunem ca-i iubim, de rezultatele pe care le dorim, de mancare, de stabilitate, de placeri trupesti, de orice detine rolul de adevar suprem, in raport cu evolutia noastra spirituala. Chiar si..uimitor...de cunoasterea pe care credem ca o detinem. Vorbesc aici de acel soi de aroganta 'intelectuala' sau 'spirituala' pe care unii oameni o adopta, chiar si inconstient. Este la fel de nociva o astfel de atitudine, ca cea care porneste din orgoliu sau ignoranta. Oricat de multa cunoastere am crede ca detinem...trebuie pastrata o anumita detasare. O smerenie, o modestie. Pentru ca daca ajungem sa ne consideram mai evoluati decat altii, deci mai demni de respect, sau de admiratie, nu am facut nimic bun in realitate pentru sufletul nostru...

Oamenii din jurul nostru sunt oglinzi

Am auzit asta de cateva ori pana acum,in cateva carti sau conferinte filmate (David Icke, Aurelia Jones, Michael Dawson, etc), dar mi-a luat ceva timp pana sa imi dau seama cat este de adevarat. E destul de dificil de digerat. Sa realizezi ca problema nu e la cei din jur, ci in tine, si ca adevarata rezolvare nu vine nici din vorbe si nici din fapte, nu vine nici cand pleci capul, nici atunci cand fugi (pentru ca situatia se va intampla iar si iar, cu alte persoane, pana cand vei invata ce ai de invatat),cu atat mai putin cand te revolti si sari la beregata 'adversarului'. Rezolvarea vine atunci cand iti schimbi modul de gandire. Cand constientizezi adevarul din tine,si scoti la lumina lucruri puse bine la pastrare de minte si ego. Este o vindecare interioara.Atunci cand poti privi detasat ceea ce te irita la ceilalti, pentru ca stii ca toate au un motiv.Si acel motiv este intotdeauna spre binele tau.

In drumul spre desavarsire, spre intelepciune, (singurul scop al vietii este defapt evolutia spirituala indiferent ca ne dam sau nu seama de asta), sufletul nostru va atrage exact acele evenimente sau 'coincidente', si exact acele persoane care ne vor ajuta sa constientizam ce mai avem de rezolvat in noi.

Da, neplacuta chestie. Sa nu mai poti ridica din umeri conform traditiei de secole a victimizarii...Sa nu mai poti sa-ti plangi de mila si sa spui oricui "asta e soarta mea, daca n-am avut noroc , daca n-am avut parinti bogati ca Icsuleasca",etc.

Sa nu mai poti da vina pe Divinitate, sau pe familie, sau pe invidia celor care nu au altceva mai bun de facut decat sa-ti puna tie bete in roate! Sa pici brusc in cap si sa realizezi ca tu esti singurul responsabil pentru ceea ce ti se intampla, si ca nu e nimic rau in asta,ba dimpotriva. E de bine. In ciuda aparentelor.

Greu.. dar nu imposibil :) Pentru ca , odata constientizat acest adevar, viata voastra va incepe sa se schimbe.

Si rasplata va veni de fiecare data. Exact acei oameni pe care ieri ii vedeati ca pe cei mai crunti si nedrepti inamici, va vor zambi sau vor disparea pur si simplu din viata voastra, lasand loc altor invatatori. Pentru ca asta suntem unii pentru altii.

Ne calcam pe bataturi, ne inghiontim si ne scoatem peri albi, pentru asta. Pentru a ne extinde cunoasterea. E atat de simplu.

Si nu, a mia oara o spun...nimeni nu are nimic cu voi. Nu, nici Dumnezeu. Nu va pedepseste nimeni, nu aveti probleme pentru ca aveti 'pacate'. Asta e o imbecilitate inventata de niste preoti din Evul Mediu care s-au gandit sa manipuleze oamenii simpli prin frica si sa faca bani din 'vanzarea' iertarii. Nu exista pacate, exista consecinte. E o lege simpla si universala, conform careia, pentru fiecare actiune va exista o consecinta, si ea nu e nici mai buna si nici mai rea, ci pur si simplu fireasca si cat se poate de naturala. La fel de naturala cum este caderea frunzelor toamna si inghetul apei. Cum este o vanataie sau un cucui daca te dai cu capul de pragul de sus. Intelegi asta, omule? Intelegi ca nu e nimeni acolo sus cu o lista neagra, care noteaza de cate ori ai injurat si de cate ori ai spalat rufe duminica, si de cate ori ai furat la cantar?!. Dar asta nu inseamna ca alegerile pe care le faci nu iti afecteaza sufletul si evolutia. Avem Liber Arbitru, nu-i asa? Eu decid pe unde merg,dar imi asum riscul sa calc intr-o baltoaca pe drum. Nu pentru ca cineva acolo sus are chef de glume, ci pentru ca am ales un drum prin padure, era o scurtatura si am zis hai o iau pe-aici. O sa spui...pai de unde stiu spre ce ma indrept? Stii. Crede-ma. Intotdeauna stii. Nu cu mintea, ci cu inima. Singura problema este...ca avem inima cat un purice tot timpul. N-o asculta nimeni pentru ca suntem cu totii morti de frica, terorizati ca nu suntem suficient de buni, suficient de bogati, suficient de frumosi, suficient de destepti, de slabi, de blonzi, etc. Dar nimic din toate astea nu este real! Toate asteptarile pe care ni le impunem si pe care le impunem altora, sunt cat se poate de artificiale , si ne-au fost servite cu lingurita de sute de ani...Tot ce ne dorim cu adevarat este sa ne bucuram de viata. Sa iubim. Sa invatam. Sa radem. Sa luminam.

Atat. Nimeni nu isi doreste altceva in realitate. Dar mintile noastre sunt indoctrinate de atatea si atatea temeri ...incat am uitat. Asa ca eu aici acum, ridic un semnal de alarma, si te somez, omule, sa iti aduci aminte cine esti cu adevarat, si ce cauti aici.