Yin si Yang, Luna si Soarele din noi

În medicina tradiţională chineză, se consideră că în univers există două principii fundamentale şi complementare. Unul este Yin-ul, care are polaritate minus şi este asociat cu Luna, feminitatea, frigul, întunericul, apa. Celălalt este Yang-ul, de polaritate plus, care este solar, masculin, dinamic, luminos, asociat cu focul, căldura. Dualitatea Yin-Yang caracterizează orice aspect, fenomen sau fiinţă. În general, într-o situaţie dată sau într-o anumită fiinţă la un moment dat, predomină una sau alta dintre cele două energii. Energia de tip Yin reprezinta expansiunea, in timp ce yang reprezinta contractia. 

Persoanele cu multe tesuturi adipoase, care sunt friguroase, cu tendinta de ingrasare in zona chakrei 2 / solduri, au un exces de energie feminina .Persoanele preponderent Yin au sensibilitate extrema fiind foarte receptive si empatice. Ele au capacitatea de a absorbi emotiile celor din jur, ceea ce nu este foarte 'sanatos' pentru ca le pot prelua si pe cele negative. Sunt de asemenea mai vulnerabile putand fi mai usor influentate sau manipulate. O persoană îşi poate amplifica anumite calităţi de tip Yin sau Yang consumând alimente care au preponderenţa corespunzătoare. Însă, în general, modul de alimentaţie actual duce la o amplificare excesivă a energiilor Yin, având ca urmare creşterea incidenţei unor boli de natură Yin, cum sunt tumorile, diabetul, reumatismul.
Pentru echilibrare este bine sa renuntam la alimentele puternic yin in favoarea celor yang (in general toate condimentele 'intepatoare' sunt yang -scortisoara, ghimbirul, ginsengul, ardeiul iute). De asemenea e indicat a ne 'imprieteni' mai mult cu Soarele, si mai putin cu Luna. Soarele activeaza partea 'masculina' din noi, partea care 'emite'.

Persoanele preponderent Yang au corpuri atletice sau masive, iar daca iau in greutate, ea se depune uniform de sus pana jos. Sunt emisive, puternice, mai sigure pe ele, au tendinta de a domina, de a se impune, de a conduce grupul. 

Nici un exces nu este bun, este bine ca si barbatii sa isi dezvolte partea de receptie, asa cum si femeile sa isi dezvolte partea de emisie.
In medicina macrobiotica (bazele fiind puse de G Osawa si Michio Kushi) alimentele sunt clasificate astfel:

- daca sunt moi, apoase si dau senzatia de rece- yin

- daca sunt tari, uscate si picante sau trebuie preparate termic (cum este carnea) - yang

Iata si o scurta detaliere :

	Yin (-)	Yang (+)
Origine vegetala	Porumb Produse din faina alba (patiserie  sau paste)	Cereale integrale ,grau incoltit , orez salbatic
	Legume cu frunze verzi –  (salata), cartofi, rosii, ardei  gras, mazare, fasole boabe,  ciuperci	Varza rosie, ceapă, usturoi, ridichi, anghinare, andive, conopidă, năut, morcovi, praz, hrean, ardei iute
	Mere, pere, caise, piersici,  pepene, masline verzi, arahide,  struguri, lamaie, ananas	Afine, zmeură, merişor, coacăze
	Vanilie, menta	Scortisoara, Ghimbir, Ginseng, Cardamon, mustar, piper
Origine animala	Lapte, smantana, branza de  vaci (proaspata), branza topita,	Branza sarata
		Carnea rosie, carne de pasare, Peste
		Oua
Alte alimente	Zahar, unt de arahide, sucuri de fructe indulcitori naturali sau artificiali	Ceai negru, cafea, Seminte de dovleac  si de floarea soarelui, nuci, cicoare, castane, ulei presat la rece, ulei de susan

http://www.drlwilson.com/articles/yin%20yang%20healing.htm

Varstele Sufletelor

Trecand de la o viata la alta pe parcursul calatoriei sufletului nostru, acumulam experiente, invatam lectii, indeplinim misiuni. Tot acest lung proces evolutiv prin care un suflet trece, determina varsta sufletului. Varsta Sufletului se refera la cat de mult a evoluat o entitate prin experienta pe Pamant, nu doar cate vieti a trait. Nici o varsta nu este mai buna sau mai rea decat alta, nici o persoana nu este mai sus sau mai jos, ci pur si simplu intr-un alt loc. Exista cinci varste (etape) prin care sufletele trec pe durata incarnarilor in planul fizic:

1. Sufletele nou-nascut

Sufletul de-abia venit pe Pamant, este de obicei prins in lupta pentru supravietuire din planul fizic, inca nefamiliar. Astfel, etapa sufletului nou-nascut este caracterizata de multe temeri. In aceasta etapa, oamenii se nasc in conditii tribale, aproape primitive. Principala lor preocupare este supravietuirea. Sufletele nou-nascut invata sa gaseasca surse de hrana, isi construiesc adaposturi si se apara de pradatori. Persoanele cu suflet nou-nascut pot parea destul de dure si neslefuite . Cel mai adesea se gasesc in mijlocul pericolelor si dezastrelor naturale de tot felul.

Ca parte pozitiva, fiind atat de recent aproape de Sursa, au o aura de puritate si misticism. Ei rezoneaza foarte tare cu natura si de multe ori se simt nu indivizi ci parte dintr-un intreg, fiind foarte legati de tribul , familia, grupul din care fac parte. Sunt foarte intuitivi si le place sa traiasca clipa.

Constiinta nu este pe deplin dezvoltata in aceasta faza, deci nu vor fi foarte inclinati spre etica sau un cod moral personal. Sufletul nou-nascut trebuie sa fie invatat ce e bine si ce e rau.

In ceea ce priveste prepararea mancarii,sufletele nou-nascut nu vor avea gusturi rafinate, iar mancarea va fi considerata strict o necesitate pentru supravietuire si nu o modalitate de a se bucura de placerea gustului.

Dragostea va fi traita la nivel de instinct. Nu se vor intreba cum sa cucereasca un posibil partener, sau cum sa se faca mai placuti. Pot fi chiar inclinate spre violenta sau un instinct de autoaparare dus la extrem atunci cand se simt amenintate.

Sufletele nou-nascut au tendinta sa se ingramadeasca in zonele ecuatoriale datorita climei care face supravietuirea mai usoara. (bazinul Amazonului, tari din Africa, Orientul Mijlociu, etc). Societatea moderna este prea complexa pentru ca sufletele aflate in aceasta etapa sa se simta confortabil. In cazurile rare in care un suflet nou-nascut apare intr-o tara dezvoltata economic, va avea tendinta sa se izoleze, ne-cautand un loc stabil de munca si evitand sa isi asume responsabilitatea pentru faptele sale. Multi dintre criminalii considerati periculosi au fost suflete nou-nascut. In acele cazuri s-a observat un narcisism extrem si lipsa manifestarii constiintei sau regretelor pentru faptele comise.

Planeta Pamant se apropie de timpul in care ultimul suflet nou-nascut se va incarna. Din ce in ce mai putine entitati aflate in aceasta etapa vor dori sa mai vina aici, pentru ca s-ar trezi aruncate in jocul neplacut de a recupera diferenta fata de constiinta colectiva preponderenta, ce se indreapta spre varsta maturitatii.

2. Sufletele copil

Pentru ca exista deja o minima experienta de viata pe Pamant, observam mai putina frica, si un grad mai mare de dezvoltare. Supravietuirea a fost deja asimilata- a sosit acum timpul pentru a deveni civilizati si a demonstra ca pot trai corect. Structura si autoritatea ajuta sufletele copil sa se simta confortabil in lume. Ele vor dori sa fie directionate si vor cauta pe cei care sa le traseze reguli clare. In aceasta etapa preotii, doctorii, liderii politici sau militari vor fi priviti cu deosebit respect ca reprezentanti ai autoritatii. Tot ceea ce tine de traditii, ritualuri, lege si ordine, vor oferi un sentiment de siguranta." Aceasta este regula si asta vom face" este modul tipic de gandire. Diferenta dintre bine si rau se va face in mod dogmatic, de alb si negru. In general sunt cetateni constiinciosi si corecti, care vor incerca pe cat posibil sa faca ceea ce e bine, moral si social.

Ca aspect negativ extremismul religios si organizatiile anti-rasiste au fost produsul acestei etape de dezvoltare.

Sufletele Copil prefera sa fie pestele mare din iazul cel mic si de aceea vor fi gasite in comunitati mici, unde viata este simpla si unde isi pot asuma roluri de stalpi ai societatii. (Primari, serifi, membri ai unor consilii orasenesti, etc). Nu suporta sa fie contrazisi, si considera ca au intotdeauna dreptate, fiindu-le foarte greu sa conceapa si sa accepte ideea de opozitie sau mod nou de gandire. Aceasta nu este o etapa a introspectiei.

Sufletele copil au un puternic sentiment al patriotismului si vor simti ca este justificat sa lupte pentru principiile in care cred, dar o vor face in mod dogmatic si intr-o mentalitate destul de limitata.

Sunt aproape obsedate de curatenie, si de indepartarea tuturor microbilor. Cel mai adesea problemele de sanatate vin din furia reprimata sau alte blocaje emotionale (frecvente sunt pietrele la rinichi, fiere, dureri lombare). Atunci cand se confrunta cu astfel de probleme, vor prefera intotdeauna medicina conventionala, pastilele si interventiile chirurgicale.

In ceea ce priveste sexualitatea, nu se vor simti confortabil si vor manifesta adesea rusine sau vina. Tendinta naturala va fi aceea de a-si ascunde corpul si de a nu-si manifesta senzualitatea (atitudine puritana)

Pe de alta parte, sentimentul familiei este foarte dezvoltat in aceasta perioada. Simt nevoia de a creste multi copii, de a socializa cu toate rudele, de a celebra sarbatorile si evenimentele sociale alaturi de membrii comunitatii.

3. Sufletele tinere

Dupa ce a asimilat experienta supravietuirii, si a disciplinei, sufletul cauta acum sa vada cat de puternic poate deveni in lume. Sufletul tanar va fi preocupat de independenta si de a obtine ceea ce isi doreste in viata.

Aceasta este poate cea mai competitiva etapa dintre toate ciclurile incarnarilor. Este caracterizata de partea materiala, de a dobandi faima si putere, de a acumula castiguri in bani. Masura tuturor lucrurilor va fi succesul personal si al celor din jur. Va conta cine are cele mai multe proprietati, cei mai importanti prieteni, cea mai rapida masina, cele mai scumpe haine, etc.

Tarile unde cele mai multe suflete tinere sunt intrupate in acesti ani, sunt tarile cele mai dezvoltate din lume -(Japonia, Hong Kong, Germania, Israel, Arabia Saudita, Canada, Statele Unite). Cei care cresc in aceste locuri vor primi si o adevarata 'educatie a succesului' , unde este incurajata competitia chiar si in activitatile de recreere. Preocuparea de baza va fi a ajunge in varf, indiferent de aria de activitate, uneori chiar cu pretul sacrificarii principiilor morale si etice, si fara o preocupare deosebita fata de consecintele pe termen lung ale acestei 'curse'.

Ca aspect pozitiv, datorita motivatiei lor de a-si lasa amprenta asupra lumii, Sufletele Tinere pot fi muncitori neobositi. Lor le datoram eficienta noastra, mare parte din progresele tehnologice, curajul si efortul continuu de a infaptui vise si de a produce schimbari. Din pacate, in aceasta etapa, cantitatea este mai importanta decat calitatea.

Nefiind foarte deschise emotional, ca parinti nu vor putea avea o relatie armonioasa cu copiii lor. Le vor cumpara in schimb tot ceea ce isi permit. Dar totul va fi o oglindire a statutului lor (o imagine a succesului familiei).

Spre sfarsitul acestei etape apare dorinta de a experimenta mai mult cu mancarea si sexul. De asemenea apare interesul pentru calatorie, atat pentru a savura experienta, cat si pentru a castiga popularitate in cadrul grupului din care fac parte.

Creativitatea incepe sa se dezvolte mai mult in aceasta faza, cu toate ca ajunge la apogeu in etapa Maturitatii.

Foarte multi oameni ajung faimosi in aceasta perioada - staruri de cinema, prezentatori TV, cantareti, politicieni, lideri spirituali, sau oameni de afaceri.

4. Sufletele mature

La sfarsitul etapei sufletului -tanar, apare o neliniste ca si cum ceva ar lipsi. Parca toata bogatia, puterea si faima, nu mai sunt suficiente. Profitul si castigul isi pierd din valoare.

Astfel incep cautarile Sufletului Matur. Este etapa intrebarilor existentiale ( Cine sunt? De ce sunt aici?). Emotiile ies la suprafata, barierele dintre oameni sunt daramate. Se simte nevoia de comunicare, de analiza a sentimentelor pana acum puse pe plan secund. Daca in etapele anterioare atentia era focalizata pe exterior, atentia se muta acum pe planul interior. Totul iese la suprafata -durerea, dragostea, depresia, si totul este trait intens. Apare sentimentul vulnerabilitatii, si incercarea de vindecare a unor rani din trecut.

In tarile cu suflete mature, se pune mai multa atentie pe relatiile sociale decat pe acumularea de bunuri materiale. (Italia, Grecia, Mexic). O alta caracteristica este instabilitatea politica si cautarea permanenta a formulei potrivite pentru guvernare.

Sufletele Mature cauta compania altor suflete ce sunt pe aceeasi lungime de unda si cu care pot impartasi pasiunile lor ( muzica, arta, teatru, mancaruri rafinate).

Religiile non traditionale, meditatia, metafizica, ezoterismul, devin apreciate si practicate cu interes.

5. Sufletele batrane

Sufletele batrane simt legatura ce exista intre toti oamenii si se simt parte dintr-un intreg. Au capacitatea de a vedea imaginea de ansamblu si incearca sa traiasca in asa fel incat sa nu faca nici un rau si sa nu-i judece pe ceilalti. Sunt preocupate sa isi mentina principiile etice . Sunt mai detasate de intensitatea emotionala a Sufletului Matur, si reusesc sa fie mai obiective in ceea ce priveste suisurile si coborasurile vietii. Avand experienta a zeci de vieti intr-o varietate de culturi si clase sociale, aceste suflete nu se mai lasa prinse in jocul teatrului de control si au capacitatea de a ramane impartiale, intr-un mod echilibrat si pasnic.

Sufletele batrane par ca sunt in contratimp, niciodata in pas cu normele, sunt neobisnuite, au tendinta sa isi urmeze propriile perceptii si dorinte si acest lucru le poate face sa para excentrice. Sunt foarte motivate sa se dezvolte spiritual, dar lipsite de entuziasm atunci cand e vorba de obtinerea succesului pe plan material. Rareori vor face ceea ce nu vor sa faca, preferand sa-si urmeze calea proprie chiar daca ne-conventionala. De multe ori vor alege un loc de munca fara pretentii, unde sa nu fie stresate si care sa le permita sa isi focalizeze energia pe dezvoltarea spirituala.

Sufletele batrane sunt de obicei foarte competente in multe domenii datorita experientei acumulate. Insa vor prefera acele activitati care sa le sustina in evolutie : consilieri, profesori, antrenori, etc.

Pe lista prioritatilor acestor suflete nu vor fi hainele la moda, bijuteriile sau masinile de ultima ora. Nici locurile de munca cu program strict. Intervine un soi de lene pe plan material, si acest lucru poate crea o dificultate in achitarea facturilor, dar sufletele batrane au un avantaj : pe masura ce avanseaza in cunoastere, scopurile pot fi atinse cu mai putin efort.

Sufletul batran poate explora multe religii, si sisteme ezoterice, fiind atras cel mai mult de cele cu care a rezonat in vietile trecute. Datorita faptului ca etapa prosperitatii materiale a fost deja depasita, sufletul nu va mai dori sa recreeze acele situatii , fiind preocupat doar de invatarea lectiilor filozofice si spirituale. In anumite cazuri esenta poate ajunge sa impiedice acumularea de bani atunci cand acest atasament material e in pericol sa afecteze dezvoltarea spirituala. Problemele apar atunci cand personalitatea umana va incerca din rasputeri sa obtina bani, simtindu-se inconfortabil in mediul existent. Insa atata timp cat esenta va primi ceea ce isi doreste cu adevarat - hrana spirituala- prosperitatea materiala nu va fi blocata.

O lectie importanta a perioadei sufletului batran, este cea a respectului de sine, iubirii si iertarii de sine. Traind in mijlocul unei societati preponderent in etapa tanara, sufletele batrane se vor simti ne-apreciate si date la o parte.

O alta incercare este a invata sa traiasca in corp, si a-si face viata placuta, a se bucura de planul fizic. Pentru compensarea dezechilibrelor karmice, sufletul batran va avea corpul sexului pe care il prefera cel mai putin. Insa traind in atatea vieti atat ca femeie cat si ca barbat, energiile se vor amesteca in asemenea masura incat le va fi uneori greu sa se identifice cu o singura varianta. In actul sexual vor cauta comuniunea tantrica,totala, pe nivelul tuturor chakrelor.

Copiii care au suflete batrane sunt in general foarte cuminti si linistiti. Indivizii ajunsi la maturitate vor fi inclinati spre a-i invata pe ceilalti, caci aceasta este etapa in care lectiile invatate sunt transmise mai departe.

In afara de aceste tipologii, mai exista doua alte categorii de suflete - cele de tip transcedental, si cele infinite.

Sufletele transcendentale sunt trimise pe Pamant ca reprezentanti ai sufletelor intregite si care si-au insusit toate lectiile incarnarilor. Scopul este a ghida umanitatea prin invataturi, prin puterea exemplului, sau prin anumite actiuni menite sa aduca o schimbare. Mai sunt numite si Maestrii Inaltati.

Sufletele infinite sunt manifestari directe ale Sursei. Sunt suflete care contin un intreg univers in constiinta lor. Energia lor este atat de mare incat nu raman niciodata mult timp in planul fizic pentru ca nici un corp nu le-ar putea sustine. Buddha si Iisus sunt astfel de suflete. Se spune ca Pamantul urmeaza sa fie vizitat de patru sau cinci asemenea suflete incredibile, in urmatorii 20 de ani, reprezentand rase diferite si ambele sexe. Mesajul lor este intotdeauna acelasi : Iubiti-va unii pe altii, si iubiti Pamantul.

http://www.michaelteachings.com/soul_age_index.html

Unelte pentru modelarea sinelui

Dintre toate modalitatile prin care putem evolua, schimbarea reprezinta cel mai puternic catalizator. Ea poate fi inconstienta, de tip pasiv (in urma unor evenimente care ne-au afectat si ne dau de gandit)- sau constienta -atunci cand este intentionata.
A te schimba constient presupune a renunta la orgoliu, la obiceiurile proaste, la instictele autodistructive,  pana intr-acolo incat sa lasi sa se manifeste doar esenta ta pura si divina. Este o munca ce seamana cu realizarea unei sculpturi. Incet, cu grija, si multa rabdare, trebuie inlaturate toate straturile care ascund frumusetea sufletului tau. Pentru aceasta avem nevoie de unelte. Fara dalta potrivita, munca e in zadar. Care sunt deci uneltele necesare pentru a ne desavarsi ?

In primul rand, constientizarea. Doar prin constientizarea propriilor tendinte si reactii ne putem corecta. Cum devin constient? Prin observare detasata. Ma vad pur si simplu pe mine in anumite situatii si imi observ reactiile care se repeta. 

In al doilea rand, intentia. Intentionez sa ma schimb, si proiectez aceasta intentie in toate aspectele vietii mele. (Acest pas ar trebui sa vina din inima, si nu pentru ca asa am fost sfatuiti.)
In al treilea rand, perseverenta, exercitiul. Daca nu imi 'iese' natural actul iertarii, al smereniei, al altruismului, voi exersa pana cand totul va deveni obisnuinta. Voi merge acolo unde este nevoie de ajutorul meu, fara sa cer nimic in schimb. Voi discuta cu persoanele care imi sunt antipatice, ca sa imi inving prejudecatile. Voi  practica recunostinta si voi renunta la victimizare.  La inceput poate parea artificial, dar atata timp cat intentia mea este pura, si imi doresc cu adevarat sa ma schimb in bine, totul va deveni din ce in ce mai firesc.
Sunt putini aceia care pot fi smeriti si iertatori in mod instinctiv. Pentru majoritatea oamenilor este nevoie de un efort, pentru a iesi din tiparele societatii in care traim, unde sunt incurajate competitia, egoismul, neincrederea si intoleranta .Din pacate ele au devenit atat de mult o parte din noi, incat trebuie uneori un efort supra-omenesc pentru a le depasi.
O alta unealta este increderea in sine. A nu se confunda cu inconstienta si mandria nemasurata. Dar increderea in sine este esentiala. Toti facem greseli - important este sa le constientizam si sa incercam sa reparam sau sa compensam raul facut -fata de noi insine sau fata de altii. Fara incredere in  propria capacitate de a ne reveni si de a merge mai departe pe un nou drum, totul se naruie. Cum pot cere altora sa creada in mine daca eu nu pot face asta?
Si, in cele din urma, aveti rabdare cu voi insiva, si cu cei din jur. Exista un ritm in tot ce ne inconjoara, si exista un moment cand trebuie plantate semintele, un moment cand trebuie udate, si un altul cand trebuie culese roadele. Traim intr-un timp liniar deci vom vedea rezultatul eforturilor noastre in etape. Aveti rabdare cu voi insiva si cu Universul, si nu grabiti inutil lucrurile. Totul se va intampla in ritmul cel mai benefic pentru voi.

Tatal Nostru in Aramaica

Este cea mai frumoasa versiune pe care am ascultat-o pana acum... La inceput de Post al Pastelui, sper sa va incalzeasca inimile si sa va inalte spiritul...

Exercitii de spiritualitate urbana

Motto: Cel mai intelept maestru nu este cel care se inconjoara de ziduri si mediteaza o suta de ani, in linistea muntelui. Ci acela care, in mijlocul furtunii si al disperarii, isi pastreaza calmul, lumina si credinta. 

Primul exercitiu:

Lasati masina in garaj, sau pe strada, sau rezemata de copac. Luati un taxi. Incepeti un dialog cu taximetristul. Ascultati-l si puneti-i intrebari despre viata lui, despre parerile lui. Intrebari simple. Nu dezbateti nimic, nu intrati in polemici. Dar ascultati-l, zambiti, dati din cap aprobator. Lasati conversatia sa curga, si observati ce se intampla. Observati cum dialogul se transforma in confesiune. Observati schimbul de energie care se naste atunci cand vorbiti cu cineva necunoscut. Poate fi cineva care nu va place absolut deloc. Care fumeaza si tine geamul deschis. Care asculta muzica proasta sau e vulgar in exprimare. Incercati sa nu-l judecati. Incercati sa vedeti esenta lui divina. Multumiti pentru drum, urati-i sanatate si o zi frumoasa. Trimiteti catre acel om macar un strop de compasiune si observati ce se intampla.

Al doilea exercitiu:

Mergeti cu metroul, sau orice alt mijloc de transport in comun. Atunci cand e inghesuiala. Atunci cand toti alearga spre serviciu, sau spre casa. La ore de varf. Priviti cat mai multi oameni in ochi, in timp ce va depasesc in graba. Incercati sa le transmiteti, in acele cateva secunde, un gand pozitiv, o stare de calm, o incurajare. Zambiti. Ca si cum v-ati gandi la ceva frumos. Chiar asa faceti, ganditi-va la ceva frumos, si incercati sa transmiteti acea stare tuturor celor cu care va intersectati. Raspanditi in jur lumina, asa cum o floare isi raspandeste parfumul. Fara efort, ci pentru ca asa este natural.

Al treilea exercitiu:

Daruiti o floare, o bucata de ciocolata, o bomboana, o felicitare, sau pur si simplu un biletel pe care este desenat un zambet, sau sunt scrise cateva cuvinte de incurajare, celor pe care-i intalniti. Pot fi prieteni sau colegi, sau necunoscuti. Va vor privi mai intai cu suspiciune, dar cateva clipe mai tarziu vor zambi.

Atentie: pregatiti-va si de reactii 'adverse'. Pentru anumiti oameni instinctul de conservare este foarte pronuntat. Asa functionam. Vrem sa ne protejam de cei care ne-ar putea 'pacali' pentru a profita de 'naivitatea' noastra. Daca va veti imbraca intr-un tricou cu un anumit 'logo' sau mesaj civic, si veti spune ca faceti parte dintr-un proiect social sponsorizat de o primarie sau o firma, se va trece mai usor peste 'ciudatenia' gestului ;) Mult succes!

Legea cea Noua

Stia Iisus ca va fi ucis chiar de cei pe care incerca sa-i mantuiasca? Daca nu, cu siguranta stia care sunt riscurile. Din clipa in care a inceput sa propovaduiasca, a fost in pericol, dar pericolul nu venea dinspre Roma! Ceea ce era extrem de periculos in acele timpuri , era expunerea unei noi versiuni a Adevarului, menita sa schimbe mentalitati. Ma refer desigur la capeteniile preotilor care conduceau la acea vreme intreaga comunitate evreiasca, dupa preceptul vechi dar atat de 'eficient' - legea talionului -ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Din aceasta cauza a fost Iisus condamnat, pentru ca propovaduia o noua Lege- cea a iertarii. Amintiti-va scena 'spalatului pe maini' a lui Pilat. Au fost cateva 'voci' bine amplasate care au cerut crucificarea Fiului Omului- o decizie strict politica: eliminarea Celui care aducea Schimbarea.

Nu cred ca destinul Lui pe Pamant a fost prestabilit de Dumnezeu. Cred ca Iisus  a ales sa moara pentru noi. De asemenea, nu cred ca a fost de la bun inceput constient de misiunea Sa divina, (a se vedea Evangheliile gnostice) ci a trebuit sa traiasca, sa invete, sa isi re-aminteasca, si sa se trezeasca, inainte de a-si incepe Lucrarea. Iisus -Omul, a iubit, s-a bucurat, a ras, a plans, intocmai ca fiecare dintre noi. A avut clipe de indoiala, incercari, temeri, ca fiecare dintre noi. Insa, asemenea tuturor marilor maestri, profeti si invatatori care s-au intrupat  pe Pamant, a reusit sa le depaseasca.

A fost Iisus singurul Fiu al lui Dumnezeu? Nu cred asta. Ca a fost trimis, poate ca da. Ca atunci era momentul, in mod sigur. Insa nu cred ca a spus vreodata despre El insusi ca este 'singurul' fiu, si  'descendentul direct' al lui Dumnezeu. Cele mai inalte spirite sunt si cele mai smerite. Nu mi-l pot imagina pe Iisus spunand despre sine ca este Imparatul Lumii. Mesajul cred ca a fost cu totul altul, si a fost mult mai simplu si mai accesibil decat s-a transmis de-a lungul timpului: Iubiti-va unii pe altii. Iertati greselile aproapelui vostru. Aceasta este Legea cea Noua. Aceasta este Cheia. Cand a spus Eu sunt Calea, Adevarul si Viata, nu cred ca se referea la Sine. Ci la esenta invataturilor pe care cu inspiratie divina le-a rostit in toate predicile Sale. Daca vreti sa atingeti Iluminarea, Fericirea, si Pacea, daca vreti sa ajungeti la fel de aproape de Dumnezeu pe cat sunt Eu acum, luati aminte la tot ce v-am spus. Doar asa puteti ajunge acolo. 

Acestea (minunile) si multe altele veti putea face. Daca ati avea credinta macar cat un bob de mustar, ati putea spune muntelui sa se miste, si el se va misca. Ce poate fi mai eliberator si mai inaltator, decat sa afli ca si tu poti sa ajungi acolo? Ca in tine sta puterea de a realiza orice, atata timp cat o faci cu iubire si credinta?

Insa dincolo de orice interpretare teologica a vietii lui Iisus, ramane iubirea Sa nemarginita pentru umanitate. Totala, fara jumatati de masura. Iar o astfel de iubire nu este posibila fara incredere. Iisus a avut incredere in umanitate. Tot ceea ce a facut, tot ceea ce putem vedea acum, la atatea mii de ani dupa, a facut pentru ca a crezut in noi. Vreau sa cred ca nu L-am dezamagit. Iar daca da, atunci sper ca ne-a iertat...

Daca vrei sa fii rege

O poezie care spune totul, si care dupa parerea mea ar trebui predata in scoli, puilor de oameni ce pasesc in viata, cu pasi nesiguri si ochii mari, in cautarea propriului destin.
Desi a circulat destul de mult pe internet in ultimii ani, datorita superbei interpretari a lui Marcel Iures, am simtit nevoia sa o re-amintesc aici, in speranta ca va aduce un strop de lumina si zambet in aceasta zi de iarna tarzie...



Ca să fii rege peste animale
Nu-i cine ştie cât.
Trebuie doar să fii mai puternic decât ele.
Şi-atât.

Ca să fii rege peste păsări
Este puţin mai greu. Dar frumos.
Trebuie să zbori mereu mai înalt decît ele
şi niciodată mai jos.

Ca să fii rege peste flori
Trebuie să suporţi la hotare mărăcinii şi spinii şi, mai ales,
Trebuie să înmiresmezi către lume,
Mai mult decât crinii.

Ca să fii rege peste înstelare
Trebuie să te aşezi printre luceferi – călător spre Orion
Şi, reprivindu-te de jos,
Să fii mai luminos decît oricare. Şi fără tron.

Ca să fii rege peste ape şi vânt
Trebuie să înveţi osanale ca îngerii
Şi să le aduci pe Pămînt - alinare
Pentru lacrima corbilor din Valea Plîngerii.

Ca să fii rege peste oameni
Este mai...decît toate, altceva.
Trebuie să trăieşti şi să mori pentru ei,
Învăţându-i ce înseamnă: a iubi, a ierta...

Dar, cel mai minunat,
este să poţi fi rege peste tine însuţi, atunci cînd alegi binele,
fie din bucuria altuia, fie din plînsul tău.

Şi să încheiem înţelept şi frumos.
Şi, mai ales, cum se cuvine.
ÎNCORONAREA TA O FACE HRISTOS
cînd mergi pe drumul dinspre rău - spre bine.
În clipa aceea, Veşnicia te cumpăneşte.

Dacă vrei să fii rege, alege binele!
Hei! Grăbeşte!

(B. Burtescu)

Teatrul de control

"Trebuie să ne punem faţă în faţă cu propriul nostru mod de a-i controla pe alţii. Ori de câte ori cădem în acest prost obicei, ne deconectăm de la sursă. A scăpa de acest obicei nu e un lucru uşor, pentru că la început o facem întotdeauna inconştient. Cheia reuşitei este conştientizarea totală şi aceasta se face identificând felul nostru de a-i controla pe ceilalţi, control pe care l-am instituit încă din copilărie, pentru a atrage atenţia, pentru a face energia să vină către noi. Acest lucru l-am repetat toată viaţa. Eu numesc asta teatrul nostru de control inconştient. Spun „teatru” pentru că este o scenă familiară, ca o scenă de film, pentru care ne scriem scenariul de tineri. Apoi repetăm mereu scena, zilnic, fără a fi conştienţi de asta. Tot ceea ce ştim este că ni se întâmplă mereu aceleaşi lucruri. Şi problema e că tot repetând o singură scenă la nesfârşit, celelalte scene din filmul adevărat al vieţii noastre – marea aventură marcată de coincidenţe – nu se mai pot desfăşura. Noi oprim filmul atunci când repetăm acest mic teatru pentru a-i manipula pe alţii, pentru a le lua energia. Oricine joacă teatru, într-un fel sau altul. Acum poţi înţelege cum funcţionează jocul tău. E vorba de felul tău de a controla oamenii şi situaţiile pentru a forţa energia să se îndrepte spre tine. Tu îţi creezi în minte un teatru în care rolul tău este să te retragi şi să te comporţi misterios şi secretos (tipul distant) Îţi spui că eşti prudent, dar în realitate speri că altul va fi atras în jocul tău şi va încerca să afle ce se petrece cu tine. Atunci când cineva o face, rămâi neclar, forţându-l să lupte, să facă deducţii pentru a-şi da seama de adevăratele tale sentimente. Pe măsură ce ceilalţi îţi cad în plasă şi fac acest lucru, ei îţi acordă toată atenţia lor şi astfel îşi proiectează toată energia asupra ta. Cu cât reuşeşti să îi menţii mai mult timp interesaţi şi adânciţi în misterul tău, cu atât primeşti mai multă energie. Din nefericire, atunci când eşti distant, viaţa ta tinde să evolueze foarte puţin, pentru că repeţi mereu aceeaşi scenă.

Primul pas în procesul de clarificare, pentru fiecare dintre noi, este conştientizarea deplină a propriului joc. Nimic nu-şi poate urma cursul până când nu ne privim cu adevărat şi nu descoperim cum manipulăm noi înşine, în căutarea energiei.

- Care e pasul următor?

- Fiecare dintre noi trebuie să se întoarcă în propriul trecut, în viaţa familiei din care a provenit şi să vadă cum s-a format acest obicei. Vom afla astfel cum putem să devenim conştienţi de acest control. Nu uita, cei mai mulţi dintre membrii familiilor noastre joacă propriul lor teatru, încercând să ne extragă energia, încă din copilărie. De aceea, tot de atunci, ne-am creat şi noi propriul rol. Aveam nevoie de o energie pentru a ne recupera energia. Micul nostru teatru apare întotdeauna în relaţie cu membrii familiei. Oricum, odată ce ne dăm seama de mişcarea energiei în propria familie, vom putea trece peste aceste strategii de control şi vom vedea ce anume s-a întâmplat, de fapt.

- De unde încep?

- Povesteşte-mi despre tatăl tău.

- A fost un om bun, vesel, capabil, dar…mereu critica. Din punctul lui de vedere, eu nu făceam niciodată bine ceva. Punea întrebări, apoi găsea hibe în răspunsuri.

- Şi ce se întâmpla cu energia ta?

- Mă simţeam golit, încercând să evit să-i vorbesc.

- Adică ai devenit vag şi distant, încercând să pui lucrurile într-o formă care să-i atragă atenţia, dar să nu-i dea motiv de criticat. El era cel care întreba – interogatorul – şi tu te învârteai în jurul lui la distanţă.

Acesta este un alt fel de teatru. Cei care utilizează acest mod de a suge energia, îşi iau rolul de a pune întrebări şi de a cerceta lumea altor persoane cu scopul de a le găsi defecte. Odată ce le găsesc, încep să critice aspectul respectiv din viaţa victimelor lor. Dacă strategia are succes, cel criticat este târât în joc. Dintr-o dată, devine conştient de sine în preajma interogatorului şi se apucă să dea atenţie lucrurilor pe care acesta le face şi gândeşte, astfel încât să nu facă nici o greşeală pe care acesta să o observe. Atitudinea aceasta îi dă interogatorului energia de care are nevoie. Interogatorul te abate de pe drumul tău şi te seacă de energie, pentru că tu te judeci după modul lui de a gândi.

-Câte feluri de control există?

-Fiecare manipulează pentru energie, fie agresiv, direct, obligând oamenii să le acorde atenţie, fie pasiv, jucându-se cu simpatia şi curiozitatea celorlalţi, pentru a câştiga atenţia lor. De exemplu dacă te ameninţă cineva verbal sau fizic, atunci eşti constrâns să-i acorzi atenţie şi astfel să-i dai energie, de teamă că ţi s-ar putea întâmpla ceva. Cel care te ameninţă şi te târăşte în cel mai agresiv tip de teatru este numit intimidator.

Dacă, pe de altă parte, cineva îţi povesteşte ce lucruri îngrozitoare i se întâmplă, făcându-te poate să te simţi şi tu responsabil pentru asta – pentru că, dacă refuzi să-l ajuţi, acele lucruri îngrozitoare vor continua – acesta caută să exercite controlul la un nivel cât se poate de pasiv. Manuscrisul îl numeşte bietul-de-mine. Orice va spune sau va face, te va pune pe tine în poziţia de a te apăra de ideea că nu faci destul pentru el. Te va face sa te simţi vinovat în prezenţa lui.

Putem examina teatrul fiecăruia,după cum se plasează pe scara de la agresiv la pasiv.

Dacă o persoană este de o agresivitate mai subtilă, căutând defecte şi subminând încetul cu încetul lumea ta pentru a-ţi atrage energia, aşa cum era tatăl tău, acea persoană se va încadra în categoria interogatorilor. Mai puţin pasiv decât „bietul-de-mine” va fi distantul.

Aşa că ordinea rolurilor este aproximativ următoarea: intimidator, interogator, distant şi bietul-de-mine.

- Există oare cineva care să se plaseze între aceste tipuri?

- Fiecare dintre noi joacă mai multe roluri în împrejurări diferite, dar există un teatru dominant, pe care avem tendinţa să îl repetăm şi care este acela care a funcţionat mai bine cu membrii familiei în care am copilărit.

Lucrurile mi s-au limpezit dintr-o dată. Mama mea se comporta exact ca şi tata.

- Ştiu ce era mama. Şi ea era interogator.

- Aşadar, ai avut parte de o porţie dublă, nu mă mai miră faptul că eşti atât de distant. Bine că nu te-au intimidat. Cel puţin nu ţi-a fost niciodată teamă de ameninţări.

- Ce s-ar fi întâmplat atunci?

- Ai fi rămas înţepenit în drama unui bietul-de-mine.

Vezi cum stau lucrurile? Dacă eşti copil şi cineva te goleşte de energie ameninţându-te cu bătaia, nu e de ajuns să fii distant. Nu poţi să-l faci să-ţi dea energie fiind alunecos. Lui puţin îi pasă ce se întâmplă în interiorul tău. Este mult prea puternic. Aşa că vei fi nevoit să devii şi mai pasiv şi să încerci abordarea plângăreaţă a lui bietul-de-mine, să faci apel la mila lui, să-l faci să se simtă vinovat de răul pe care ţi-l provoacă. Dacă nu funcţionează, atunci vei îndura, copil fiind, până când vei fi destul de mare ca să explodezi împotriva violenţei şi vei lupta cu agresiune împotriva agresiunii.

- Înţeleg ce este un intimidator, dar cum se dezvoltă un interogator?

- Ce-ai face tu dacă ai fi copil şi membrii familiei tale ar fi absenţi mai tot timpul, sau ai fi ignorat mereu, pentru că pe toţi îi preocupă propria carieră? A fi distant nu atrage atenţia, nu te-ar băga în seamă. Nu ţi-ar veni ideea de a-i diseca şi, în final de a găsi ceva greşit la oamenii aceia distanţi, pentru a le atrage atenţia şi a le capta energia? Asta face un interogator.

- Oamenii distanţi îi creează pe interogatori si interogatorii îi produc pe distanţi.
Intimidatorii îi creează pe bietul-de-mine, sau, dacă nu, creează un alt intimidator. Aşa se perpetuează teatrul de control. Dar reţine, există tendinţa de a vedea numai jocul altora şi de a crede că noi nu folosim astfel de practici. Fiecare dintre noi trebuie să transceandă această iluzie, pentru a-şi putea continua evoluţia. Aproape toţi avem tendinţa de a ne împotmoli în vreun joc, cel puţin pentru o vreme, şi atunci trebuie să facem un pas înapoi şi să ne privim în oglindă suficient de mult pentru a vedea care este jocul nostru.

- Şi atunci când ne conştientizăm jocul, ce urmează?

- Suntem cu adevărat liberi să devenim mai mult decât ceea ce suntem atunci când ne jucăm rolul inconştient. Cum am spus mai înainte, putem găsi un sens mai înalt vieţii noastre, un scop spiritual, pentru care ne-am născut într-un anumit loc. Vom începe să aruncăm lumină asupra oamenilor. "

Fragmente din Profetiile de la Celestine (J.Redfield)

Infometarea spirituala

Am inteles (sau mi-am reamintit) notiunea de "infometare spirituala" atunci cand am citit cartea Soniei Choquette " Intreaba-ti ghizii" (editura For You).

Infometarea spirituala este larg raspandita in ziua de azi, si este cauza multor dezechilibre din viata noastra. 

Ea reprezinta detasarea de spirit si de nevoile spiritului. Efectele variaza de la depresie/furie, la imbolnavirea corpului in functie de sensibilitatile fiecaruia si chakrele afectate.

Cum ne putem da seama daca noi sau cei pe care dorim sa-i ajutam sufera de infometare spirituala? Iata cateva intrebari simple:

- Care sunt lucrurile care iti fac placere? Cat de des te bucuri?

- Ce iti doreai sa realizezi in adolescenta, atunci cand visai cu ochii deschisi?

- Care sunt principiile morale/etice/spirituale care simti ca sunt integrate in fiinta ta? Cat de des le incalci?

- Cat de bine te simti in mediul in care traiesti? Schimbarile te sperie?

- Esti de parere ca banii aduc fericirea? Cum traiai fericirea in adolescenta sau in copilarie?

- Care sunt talentele/ abilitatile care ai simtit intotdeauna ca te reprezinta? Cat de mult le pui in aplicare?

- Cat de mult timp iti acorzi pentru relaxare sau alte activitati de recreere?

- Iti urmezi vocea inimii sau ai tendinta de a analiza totul doar la nivel mental inainte de a lua decizii?

- Te temi de singuratate? Te simti izolat/a ?

Primul pas spre a hrani din nou spiritul este constientizarea a ceea ce ne lipseste pentru a ne simti in armonie cu esenta noastra divina. Prin introspectie, mare parte din drum este deja parcurs. Insa... este nevoie de o re-aranjare a prioritatilor pentru a putea corecta dezechilibrul dintre corp/minte/spirit. Este un fel de 'program nutritional' dar nu pentru corp, ci pentru spirit. Iata mai jos cateva idei care s-ar putea sa va inspire:

• Ascultati muzica preferata
• Cantati/Pictati/Cititi
• Faceti bai prelungi, cu saruri parfumate
• Meditati/ Rugati-va
• Impodobiti-va casa cu flori proaspete si in ghivece.
• Plimbati-va, calatoriti.
• Umpleti-va dormitorul cu lumanari si perne confortabile
• Faceti exercitii fizice
• Incetiniti ritmul in tot ce aveti de facut
• Radeti.

Daca ati fost atat de mult timp deconectati de spiritul vostru, incat nu stiti de unde sa incepeti, nu va faceti griji. Daca sunteti in mod sincer deschisi ideii de reconectare cu el, nu e nevoie decat de o mica explorare, pentru a va aminti. Cheia este sa realizati ca nu exista un singur mod corect de a va reconecta la spirit.

Incepeti prin a acorda atentie vietii voastre zilnice recunoscand momentele cand va simtiti complet implicati si impacati. Concentrati-va asupra activitatilor care va lasa un sentiment de satisfactie - sau retineti momentele in care radeti si in care va simtiti mai usori si mai fericiti in propria piele. Acestea sunt momentele cand sufletul vostru este inspirat. Fiti constienti si sinceri in legatura cu modul in care va simtiti cand sunteti sensibili fata de spiritul vostru, incat, raspunzandu-i si oferindu-i lucrurile de care are nevoie, va veti simti satisfacuti si in pace. Pentru unii dintre voi, a sti ce-i trebuie spiritului poate fi un lucru foarte clar, asa ca incepeti si actionati. De exemplu, daca iubiti natura, o plimbare sau o alergare prin parc, sau cateva ore petrecute intr-o gradina, o data pe saptamana, este tot ce este necesar pentru a va hrani si intari spiritul. Cheia aici este sa nu va simtiti vinovati. Daca va plac cumparaturile si locurile exotice, atunci petreceti cateva ore intr-un cartier nou, mergand prin magazine pe care nu le stiti si asta va face bine. Nu trebuie sa cumparati ceva anume- doar bucurati-va de aventura, fara sa va scuzati sau sa va simtiti prost ca va faceti timp pentru voi insiva.

Da, si aceste preocupari ne pot hrani spiritul! Uitati prejudecatile conform carora doar prin ritualuri religioase ne putem apropia de Dumnezeu, iar orice alta preocupare tine doar de latura noastra superficiala. Suntem fiinte umane deci trebuie sa gasim o cale de a armoniza partea noastra spirituala cu cea terestra si nu e nimic rau in a ne bucura de toate aspectele vietii!

Hraniti-va spiritul cu tot ce are nevoie pentru a se reface. Ceea ce se va intampla in continuare, va fi o ameliorare atat a psihicului, cat si a tonusului general al corpului fizic.

Dar ceea ce este si mai important, refacand aceasta legatura cu spiritul, vom putea deschide poarta spre conectarea si sprijinul ghizilor nostri. Nu putem primi ajutorul lor atata timp cat am inchis legatura cu partea noastra spirituala, caci oricat de mult ne-am plange si ne-am ruga sa primim intuitie si ghidare divina, ramanem infasurati precum mumiile egiptene in mii de benzi care ne impiedica sa vedem, sa auzim, sa ne miscam, sa simtim, sa comunicam. Prin hranirea spiritului vom inlatura aceste legaturi si vom putea accesa toate informatiile necesare evolutiei noastre, si toate mesajele pe care Divinitatea ni le va trimite in ajutor.

Parerea celorlalti (2)

Daca mai devreme am vorbit despre cat poate fi de daunator sa lasi ca parerea celorlalti sa te conduca in ceea ce faci, la polul opus avem o alta tendinta- aceea de intoleranta fata de ideile sau convingerile celor de langa noi.

Imi cer scuze celor care simt ca si-au insusit de mult aceasta notiune. Pare la mintea cocosului, nu? De cate ori nu am auzit expresia: sa fim toleranti ?...Si totusi...ne este inca straina. Pe cat e de simpla, si de propovaduita de biserica, maestri, vindecatori, scriitori, si asa mai departe, totusi...ramanem intoleranti.

Ceea ce mi se pare paradoxal este faptul ca oameni care se considera pacifisti si 'spirituali' in sensul cel mai inalt al cuvantului, sunt in anumite circumstante, mult mai intoleranti decat majoritatea celor care nu au asemenea preocupari. De ce? Poate pentru ca suntem produsul educatiei, mediului, fricilor, sau poate pentru ca suntem in cautarea unui Adevar absolut, unic, pe care ni-l imaginam accesibil doar 'putinilor alesi'.

Este mai usor sa ne imaginam o lume in care exista Judecata/Pedeapsa divina, corect sau gresit, bine sau rau, decat sa traim intr-o lume in care Adevarul este doar un diamant multi-fatzetat, compus din atatea unghiuri cate constiinte exista. Dualitatea ne face sa ne intrebam, in continuu: Cine are dreptate? Pe cine va iubi Dumnezeu mai mult?

Ceea ce este total ...absurd. Este ca si cum ai intreba o mama la care copil e dispusa sa renunte si pe care ar vrea sa il trimita la orfelinat. Indiferent cat de cuminte sau de ascultator este acel copil, instinctul matern nu va face diferenta intre cei doi! Si atunci, cum oare putem crede , ca Tatal/Mama noastra ce au dat nastere sufletului nostru,ar putea sa iubeasca pe unii mai mult si pe altii mai putin?

Respecta adevarul fiecaruia, caci are importanta sa pentru creatie. Poate ca nu il intelegi, poate ca nu esti de acord cu el, dar nu-i subestima valoarea. Fiecare om intrupat pe aceasta planeta are dreptul divin la propriile pareri, si propriile alegeri. Doar atunci cand vom intelege ca adevarul celui de langa noi nu este cu nimic mai prejos sau mai presus de al nostru, ci doar o alta varianta, o alta fatzeta a aceluiasi diamant, vom putea sa ne numim intelepti..