joi, 29 iulie 2010

Cele zece porunci si cele 7 Sfaturi

Nu voi vorbi aici despre Vechiul Testament , si interpretarea teologica/istorica a fiecareia dintre cele 10 porunci. Pentru cei ce vor sa stie mai multe, recomand cateva surse:
http://biserica.org/Publicatii/1992/NoIV/33_index.html
http://articolecrestine.com/cele-zece-porunci/10decalogul-si-biserica-primului-secol.html

Insa recitindu-le, am simtit ca sunt cumva incorecte sau incomplete. Ca acel mesaj divin s-a pierdut undeva, pe drum. Mi-am imaginat cum ar fi sunat aceste 'porunci' rostite acum de un mesager al Domnului, fie el inger sau sfant. Cum ar suna in forma lor pura, dincolo de interpretarile celor ce au dorit sa le foloseasca pentru a controla o situatie sau un popor. Le-am vazut atunci ca pe niste sfaturi, sau 'povete'. Nu cu semnul exclamarii la sfarsit, nu ca o amenintare. Ci ca sfaturi date cu toata dragostea, asa cum un batran sfatuieste nepotii de bine, la inceput de drum, pentru ca ei sa ia aminte si sa nu sufere mai tarziu.

Cele Sapte Sfaturi ale lui Dumnezeu ar suna asa:

1. Iubeste. Iubeste din toata inima ta, din tot sufletul tau, pe aproapele tau, pe parintii tai, pe cei ce iti fac pe plac, si pe cei ce te nemultumesc. Iubeste fara a pune conditii, fara a cere rasplata. Iubeste viata ta si corpul tau ,caci sunt plamadite de Mine. Iubeste pamantul pe care calci, animalul ce te slujeste, ploaia ce te uda, soarele ce te incalzeste, copacul ce te hraneste. Toate sunt darurile Mele catre tine.

2. Iarta. Iarta din toata inima ta pe aproapele tau, pentru toate greselile sale facute cu voia sau fara voia sa. Cere iertare tuturor celor fata de care tu insuti ai gresit, cu gandul, cu vorba, sau cu fapta, cu vointa sau cu sminteala. Si iarta-te si pe tine, caci eu Te-am iertat deja si dragostea pentru Tine nu cere rasplata.

3. Invata. Invata de la tot ce te inconjoara si fii intelept cu trecerea vremii, pentru ca si tu sa inveti pe altii la randul tau. Ia seama la fratii tai si ceea ce ei te povatuiesc. Ia seama la vrajmasii tai si ceea ce ei iti arata despre tine. Invata de la Pamant si toate vietuitoarele. Dar priveste in sufletul tau mai inainte de toate. Lasa mintea ta sa asculte soaptele lumii,  dar fara sminteala.Caci in sufletul tau salasluiesc toate raspunsurile si lucrarea ce ai de facut in numele Meu numai tu o stii.

4. Crede. Pastreaza-ti credinta la ceas de restriste. Nu-ti pierde nadejdea, caci Eu nu te voi lasa niciodata singur. Increde-te in Mine, si toate grijile tale lasa-le in mainile Mele. Caci orice ti-este dat , este pentru binele tau, chiar daca tu nu vezi aceasta. Dar niciodata nu iti voi da mai mult decat poti duce. Iar Ingerii Mei vor auzi strigatul tau si grabnic vor fi langa tine. Iar de vei crede, multe usi ce le credeai inchise, se vor deschide. Caci cheia ta va fi credinta ta si drum lin se va asterne sub talpile tale.

5. Rosteste doar Adevarul. Nu ascunde adevarul pe care sufletul tau il cunoaste. Nici fata de fratii tai nici fata de tine insuti. Caci minciuna nu este de la Mine, si nu va putea sa dainuie. Iar cand se va prabusi castelul cladit pe minciuna, si tu te vei prabusi in fata lumii, si te vei cai spunand: mai bine spuneam adevarul caci acum mai mult sufar.

6. Bucura-te. Bucura-te de toate clipele in care inima ta tresalta. Inalta ochii tai catre cer si imparte cu Mine bucuria ta, pentru ca si Eu sa Ma bucur impreuna cu tine. Nu iti dori lucruri scumpe sau palate de margaritar, caci acelea sunt vremelnice si se vor trece. Dar zambetul celui drag si clipa rasaritului le vei putea pastra de-a pururi. Iar de vei aduce bucurie celui trist, te voi binecuvanta insutit.

7. Lumineaza. Paseste inainte pe cale, aducand lumina Duhului Sfant in lume. In orice loc te-ai afla si in orice imprejurare, nu uita ca esti o scanteie din focul Meu cel vesnic datator de viata, si prin glasul tau, glasul Meu vorbeste, iar prin mana ta, mana Mea se intinde. Lumineaza calea pentru cei ce vor urma dupa tine, si adu in lumina pe cei pierduti in negura indoielii...

luni, 26 iulie 2010

Meditatia Iertarii

...Iar Petru a întrebat: "Doamne, de cate ori sa iert pe fratele meu cand va pacatui împotriva mea? Pana la sapte ori?" . Si Domnul i-a raspuns: "Eu nu-ti zic pana la sapte ori, ci pana la saptezeci de ori cate sapte. "
 "Ati auzit ca s-a zis: "Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte". Eu insa va spun voua: Nu va impotriviti celui rau; iar cui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt. Celui ce voieste sa se judece cu tine si sa-ti ia haina, lasa-i si camasa. Iar de te va sili cineva sa mergi o mila, mergi cu el doua".
Dincolo de orice interpretare teologica...cuvintele lui Iisus ne deschid ochii asupra unui adevar simplu: nici un conflict nu poate fi rezolvat prin amplificarea lui. Prin toate parabolele Sale, Iisus ne ofera calea spre vindecare,  eliberare, si mantuire.
De ce este atat de importanta Iertarea? Este instrumentul cu care putem vindeca blocajele corpului fizic si emotional , ranile din trecut, lectiile karmice. Este cel mai simplu mod prin care ne putem detasa de angoasele noastre, de gandurile negative pe care le avem fata de cei de langa noi, si implicit de ceea ce ne face sa pierdem energie. Este cheia ce deschide chakra inimii, si usa catre suflet.
Dar cum putem practica iertarea? Va propun urmatoarea meditatie:
In fiecare seara, aprindeti trei lumanari. Prima pentru Sfanta Treime, a doua pentru ingerii si ghizii vostri, iar a treia pentru binele vostru cel mai inalt. Puneti o muzica linistitoare pe fundal, incercati sa va detasati de orice probleme. Respirati adanc, si incepeti intr-o prima etapa, sa va aduceti aminte toate persoanele din viata voastra, care v-au facut vreun rau,oricat de mic, cu sau fara intentie. Incercati pe cat posibil sa incepeti cu trecutul cel mai indepartat, din copilaria voastra, si catre acele figuri care va vin in minte, spuneti din tot sufletul: Te iert, Te iubesc, Iti multumesc. Tot asa pana ajungeti in ziua de azi, la persoanele care fac acum parte din viata voastra de zi cu zi. Acolo unde iertarea vine 'fortat', rugati-l pe Dumnezeu sa va ajute sa iertati din toata inima.
In a doua etapa, ganditi-va la toate persoanele fata de care voi ati gresit, si carora le-ati facut vreun rau, oricat de mic, cu voia sau fara voia voastra. Si cereti-le iertare. Nu conteaza daca va mai aduceti aminte sau nu numele lor exact, nu conteaza daca mai sunt sau nu in viata. In spatiul sufletului nu exista timp si distanta. Cereti-le iertare din toata inima. Daca puteti, celor cu care ati mai pastrat legatura, le puteti cere iertare chiar maine, intalnindu-va sau dandu-le un telefon. Daca simtiti ca nu va pot ierta, atunci rugati iarasi pe Dumnezeu sa-i ajute sa va poata ierta.
In ultima etapa, ganditi-va la sufletul vostru. De data aceasta, iertati-va pe voi insiva. Aici poate parea usor, dar este in realitate extrem de dificil. Veti observa ca va este mult mai usor sa iertati un om strain decat propria voastra constiinta. Cereti din nou ajutor, si invatati sa aveti mai multa compasiune fata de voi insiva. Iertati-va, multumiti pentru intelepciune, oferiti iubire sufletului vostru ranit. Daca simtiti ca trebuie sa platiti un pret pentru aceasta iertare,  rugati-va sa gasiti modalitatea prin care acel pret sa poata fi platit. Si incercati sa simtiti faptul ca Dumnezeu v-a iertat deja. Pentru ca va iubeste mai mult decat va puteti imagina...si oricat de mare este greseala pe care ati facut-o, daca va veti cai sincer si din toata inima, totul va fi iertat. Pentru ca sunteti demni de dragostea Lui. Toti suntem demni de aceasta iubire infinita. O mama nu isi va iubi un copil mai putin pentru ca a gresit. Ii va arata greseala si-l va sfatui sa o indrepte. Dar in inima ei, iubirea nu se va micsora...
Mergeti in pace si cu credinta ca sunteti iubiti. Si in clipa in care iertati pe fratele vostru, Dumnezeu se bucura si zambeste...

sâmbătă, 3 iulie 2010

Lectia detasarii

Exista un principiu budist care spune: " Suferinta este universala. Originea suferintei este atasamentul. Oprirea suferintei este posibila. Calea catre incetarea suferintei este detasarea".
Detasare de ce anume? De rezultat in primul rand. De asteptari. De nevoia de a detine controlul. Detasare de orice lucru, persoana, sau situatie, care devine obsesie, si care ia locul relatiei cu Divinitatea.
Nimic nu trebuie sa fie deasupra acestei relatii. Sufletul trebuie sa fie liber sa poata evolua in ritmul sau.
In momentul in care ne abatem de la binele nostru cel mai inalt, si in care ne lasam 'cotropiti' de ganduri, obsesii, dorinte, in momentul in care ne indepartam de Adevar...incepe suferinta.
Acesta este motivul pentru care misticii din vechime lasau in urma totul pentru a trai in saracie. Acesta este motivul pentru care Iisus a spus 'lasa cele ale tale, si urmeaza-mi Mie'... Nu pentru ca ar fi fost aceasta singura 'conditie' pentru o viata spirituala. Nici pe departe. Ci pentru ca era necesara invatarea acestei lectii, a detasarii, pentru a putea elimina cauzele suferintei. Era nevoie ca cei alesi sa duca o viata in folosul celorlalti, sa 'depaseasca' orice putea cauza o limitare, sau suferinta. (fie ei apostoli, calugari, profeti, maestri..)
Ca sa putem invata aceasta lectie trebuie in primul rand constientizata 'dependenta' noastra de ceea ce ne inconjoara, de cei pe care spunem ca-i iubim, de rezultatele pe care le dorim, de mancare, de stabilitate, de placeri trupesti, de orice detine rolul de adevar suprem, in raport cu evolutia noastra spirituala. Chiar si..uimitor...de cunoasterea pe care credem ca o detinem. Vorbesc aici de acel soi de aroganta 'intelectuala' sau 'spirituala' pe care unii oameni o adopta, chiar si inconstient. Este la fel de nociva o astfel de atitudine, ca cea care porneste din orgoliu sau ignoranta. Oricat de multa cunoastere am crede ca detinem...trebuie pastrata o anumita detasare. O smerenie, o modestie. Pentru ca daca ajungem sa ne consideram mai evoluati decat altii, deci mai demni de respect, sau de admiratie, nu am facut nimic bun in realitate pentru sufletul nostru...

vineri, 2 iulie 2010

Lectia iubirii neconditionate

Stiu ca atunci cand spunem 'iubire', cuvantul 'neconditionata' pare redundant. Dar am observat ca este necesara adaugarea lui, pentru ca adesea iubirea este confundata cu altceva. Mai mult sau mai putin constient, foarte multi oameni folosesc iubirea ca moneda de schimb. Si atunci cand punem problema ' dar tu de ce nu-mi arati ca ma iubesti', sau 'eu am facut asta si asta pentru tine, iar tu nimic din ce te-am rugat', sau, (tipic pentru unii parinti) ' eu m-am sacrificat pentru voi, si iata care imi este rasplata'...etc, este clar ca notiunea de iubire este inlocuita de orgolii ranite, gelozie, tristete, uneori chiar furie. Asadar, inainte de a spune cuiva 'te iubesc', gandeste-te bine daca astepti ceva in schimb. Pentru ca adevarata iubire, nu are asteptari.
(a se vedea Epistola Sf. Apostol Pavel catre Corinteni)
A iubi este un proces care trebuie sa se desfasoare in primul rand in interior, apoi din interior in afara. Daca persoana iubita va simti acelasi impuls de a marturisi sau de a arata iubirea, atunci cu atat mai bine. Daca nu, acest fapt nu trebuie sa ne intristeze. Este o vorba din batrani care spune ca ' dragoste cu sila nu se poate' , si este perfect adevarata. In realitate, nici o emotie umana nu poate fi impusa in vreun fel. Nici depresia, nici macar furia. Cu atat mai putin iubirea, care merge dincolo de pragul unei banale emotii trecatoare. Iubirea neconditionata nu este pasagera, ci statornica. Nu tine de un capriciu de moment. Mai mult decat atat, nu poate fi explicata sau justificata. Ca orice 'taina' a Divinitatii, cuvintele sunt de prisos. Nu poti explica de ce iubesti un om, un loc, sau orice alta fiinta. Asa cum nu poti explica de ce il iubesti pe Dumnezeu. Si totusi cei ce simt binecuvantarea acestei Iubiri, stiu pur si simplu ca El exista. Pentru ca Il simt. Si orice alta teorie paleste in fata acestei realitati interioare. Asadar, nu te teme sa iubesti, si sa daruiesti din iubirea ta lumii. Este un dar ce ti-l faci in primul rand tie. Te va transforma. Iti va sterge durerea, egoismul, indoiala. Daca vrei sa simti Adevarata Fericire, Iubeste neconditionat. Pentru ca, daca nu stiai, aceasta este cheia. Aceasta este esenta. Si nimic altceva nu iti va aduce raspunsurile pe care le cauti...Incepe acum, aici, sa iti deschizi inima. Lasa lumina Iubirii sa iti patrunda in suflet, sa te vindece, si sa te calauzeasca...