vineri, 31 decembrie 2010

2010

2010...Unii spun ca a trecut repede, altii spun ca a fost plin de evenimente,
si ca a trecut greu...
Multi asteapta cu speranta anul ce va incepe de maine, gandindu-se (din pacate) in primul rand la partea materiala, si la toate planurile care nu au dat roade anul acesta. 
Daca ar fi sa gasesti pestisorul de aur din poveste, care iti poate indeplini o dorinta, ce ai alege? Un loc de munca mai bine platit, o casa, o masina, sa scapi de credite, un cont 'gras' care sa iti permita calatorii exotice?
Recunosc, foarte posibil si eu mi-as dori unul din aceste lucruri. Pentru ca inainte de toate suntem oameni, si partea noastra terestra are nevoie de confort. Nu trebuie sa te simti vinovat daca iti doresti prosperitate materiala, dar...as adauga un avertisment: nu lasa ca aceste dorinte sa devina obsesii. Indiferent cat de nobil ai considera ca este un scop, s-ar putea ca pretul platit sa fie cam mare. Ma refer aici la schimbarea prioritatilor,  si pierderea, bucata cu bucata, a propriului suflet. 
Cu totii rostim cuvinte la aniversari, la sarbatori, la trecerea intr-un nou an, cum ar fi: multa sanatate, indeplinirea tuturor dorintelor, sa fii iubit.Dar oare ne gandim la ceea ce conteaza mai mult pentru sufletul nostru? 
Chinezii au o urare care mie imi place foarte mult : Fie ca tu sa traiesti in vremuri interesante! Unii o considera chiar o insulta, pentru ca vremurile 'interesante' nu presupun neaparat 'lapte si miere'.  Dar, cum altfel am putea evolua, daca nu prin incercari?
Daca te afli in categoria celor care, facand bilantul acestui an, au observat ca multe din dorintele de anul trecut nu s-au indeplinit, ei bine, gandeste-te altfel: cat de multe ai invatat in acest an? Cat ai fi invatat daca totul ti s-ar fi oferit pe tava? 
Stiu ca nu e tocmai cel mai placut lucru de auzit, sau de 'digerat' (mai ales dupa atatea sarmale si caltabosi) dar incearca sa privesti anul ce tocmai se incheie, altfel decat prin prisma listei care trebuie bifata: asta am, asta n-am. Priveste mai degraba ca pe o lista a ceea ce ai invatat, si ceea ce mai ai de invatat de acum inainte, si multumeste Universului, Divinitatii, pentru tot ceea ce ai simtit anul acesta...Multumeste pentru prietenii care ti-au fost alaturi, si pentru cei ce s-au indepartat. Multumeste pentru lacrimi caci ele au spalat o parte din tine. Multumeste pentru zambete caci ele sunt un dar fara pret. Multumeste pentru fluturii din stomac si bataile inimii in preajma persoanei iubite. Bucura-te de reusitele tale, acelea care nu se masoara in 'numerar', ci in Lumina.
Sa intram in noul an cu recunostinta, iubire, speranta, si incredere. Totul este in puterea noastra, iar 'calatoria de o suta de mile incepe cu un singur pas'! Urarea mea pentru tine este deci, fie ca anul viitor sa fie cel putin la fel de interesant ! :)

sâmbătă, 25 decembrie 2010

Craciun Fericit!


Nasterea lui Iisus sa va lumineze si sa va incalzeasca sufletele! 
Craciun fericit si binecuvantat tuturor!

miercuri, 15 decembrie 2010

Scrisoare catre un suflet drag

In viata exista suisuri si coborasuri. Unii le numesc echilibru, altii karma, altii hazard. Nu stiu daca explicatia este una stiintifica sau ezoterica. Cauza poate fi bioritmul, semnul astrologic, mostenirea genetica, mediul social sau evolutia spirituala.
Dar sunt zile amortite in care mintea e alba, glumele prietenilor nu te fac sa razi, corpul e anesteziat si timpul se scurge incet si fara rost. Zile fara culoare si fara gust,  in care te indoiesti de tot, in care esti dezamagit, si pierdut...Zile in care cauti un drum, orice drum care sa te aduca inapoi catre starea de bine.
Si oricat ai cauta, oricat ai incerca sa-ti revii, nimic nu se leaga, nimic nu capata sens, si lumina ramane ascunsa.
Si sunt altele in care indoiala se risipeste precum norii rasaritului. Si in acele clipe, cand privesti in urma iti vine sa razi de toate framantarile tale de ieri. Sunt zile in care soarele straluceste puternic, iar inspiratia este prezenta la tot pasul. Zile in care oameni din toate colturile lumii te cauta si vor sa discute cu tine, iar atunci cand transmiti ceva spui exact ce trebuie, cand trebuie si cui trebuie.
Zile in care suntem indragostiti, de tot si de toate, si in care nimic altceva nu pare important. Pentru astfel de zile, merita sa iti pastrezi speranta. Pentru astfel de zile merita sa incerci in continuare. Pentru astfel de zile merita sa traiesti.
Astazi pentru mine este una din zilele in care se deschid ferestre, dupa ce s-au inchis porti.
M-am gandit mult despre ce sa-ti vorbesc azi. Despre Dumnezeu, despre misiunea personala , despre sufletele pereche, despre minuni si iluzii, despre ritualuri de purificare, despre karma de relatii, despre incercarile din perioada Craciunului, despre Iisus...

Si iata ca dintre toate, cel mai tare am simtit nevoia sa vorbesc despre iubire. Si nu despre iubirea universala, iubirea pentru aproapele nostru, iubirea de sine, sau cea de Dumnezeu. Ci despre acea minunata experienta terestra numita relatie, casatorie, cuplu.
E greu sa vorbesti despre acest tip de iubire, si sa nu pici in clisee. Pentru ca atat de multe s-au spus deja ! Atatea povesti de dragoste atat de speciale fiecare in felul sau, atatea trairi asezate in versuri , pe muzica, pe film...Dar o sa incerc sa iti vorbesc despre iubire asa cum o traiesc eu acum si asa cum doresc tuturor sa o traiasca. Pentru ca m-am intrebat si eu, ca si tine, dupa tot ce am trait pana acum, in toate relatiile mele, in care am simtit atat de multe, in care m-am inaltat si m-am prabusit, apoi m-am ridicat din nou, in care am cautat, am asteptat, am sperat, am zambit, am plans, am cautat... pana la urma ce conteaza intr-o relatie?
Ei bine...
Nu conteaza cine este cel de langa tine , daca sunteti sau nu de aceeasi varsta, daca prietenii , parintii, colegii, au cuvinte de lauda sau nu pentru el/ea. Nu conteaza daca va plac sau nu aceleasi culori, daca se potrivesc zodiile, daca va uitati cu placere la aceleasi filme, daca ascultati aceeasi muzica, daca ‘va sta bine’ sau nu impreuna. Nu conteaza daca aveti sau nu bani de concedii exotice, masina, casa cu trei camere. Nu conteaza daca va intelegeti sau nu din priviri, daca iti citeste gandurile, daca va intalniti din intamplare , sau daca va dati intalnire si intarzie mereu. Nu conteaza cine spala vasele mai des, cine face mancarea mai gustoasa, cine plateste factura la lumina si cine uita sa cumpere paine.Nu conteaza daca nu are aceeasi credinta sau viziune asupra Divinitatii. Si oricat de paradoxal ar parea, nu conteaza nici daca sunteti sau nu suflete pereche (vezi articolul -suflete-pereche -putereaprezentului.wordpress.com)

Trei lucruri conteaza cu adevarat, si numai acestea sunt hotaratoare : 1) daca poti fi tu insuti fara sa te simti judecat, 2) daca poti ierta din tot sufletul, si 3) daca iubirea voastra poate fi mai mult decat un scop in sine. 
Sa fii tu insuti fara a te simti judecat este cel mai de pret lucru intr-o relatie. Este libertatea absoluta, fara a simti ca dezamagesti in vreun fel pe cel de langa tine.
Sa poti ierta din tot sufletul, este de multe ori cea mai importanta lectie, pentru ca este legata de iubirea neconditionata. Toti gresim. Iertarea trebuie sa faca parte din viata noastra asa cum face parte bautul apei.
Iar daca iubirea voastra este doar un scop in sine, va distruge orice posibilitate de evolutie si crestere impreuna si pana la urma va aduce cu ea doar suferinta. Cea mai buna dovada este cresterea unui copil. Iubirea unuia pentru celalalt in acel moment se transforma in ceva mult mai pur si mai nobil.

Ti-am spus toate astea pentru ca stiu ca te framanti, suferi si analizezi mult. Stiu ca te afli la o rascruce, si nu vezi inca cea mai buna cale. Stiu ca ai indoieli, si ti-e teama ca o sa faci alegerea gresita...
Dar, suflete drag, nu exista in realitate o alegere gresita. Nu atata timp cat iti asculti inima, cu adevarat. Traieste! Nu te teme. Nu te teme de nimic. Iubeste din toata inima ta cu tot sufletul tau pana cand se transforma ce simti in ceva mai inalt...sau se topeste si se evapora. Dar daca nu incerci...cum poti sa stii cum se va petrece totul?
Fericirea nu este destinatia, fericirea este calatoria!

Iti recomand un film minunat, care se numeste The mirror has two faces/ Oglinda are doua fete.

luni, 6 decembrie 2010

De Sfantul Nicolae

Coada spre moaste era prea mare si nu puteam sta atat de mult. Am ramas la intrarea in biserica, privind de la distanta racla, la care se inchinau cei veniti. Moastele erau pazite de un jandarm si doi preoti. Rand pe rand, mame, sotii, parinti, copii, bolnavi, batrani, se plecau si cereau o minune. Se spune ca Sfantul face minuni in zilele acestea. Aproape ca puteam auzi miile de rugaciuni care se inaltau in acelasi timp. Totul s-ar fi putut intampla intr-o liniste deplina. Si totusi zgomotul era aproape asurzitor. Femei care stateau la taclale, batrane care bombaneau pe cei tineri, barbati care incercau sa ajunga mai repede in fatza..
Am inceput sa ma rog. Pentru cateva clipe, toata forfota din jur a amutit. Eram acolo doar eu, soarele de Decembrie si el, Sfantul. Si s-a facut liniste. Cu toate ca inca mai simteam muzica binecuvantarilor. Dar nu o puteam urmari. Devenise doar un ecou.
Am simtit ca nu ritualurile conteaza, atunci cand iti indrepti inima catre Divinitate. Nu cat de aproape esti de altar sau de moaste, daca ai sau nu ceva pe cap, daca ai tinut post, daca ai facut matanii...Nici cat de multa lume este in jurul tau, daca este frig sau cald, daca ai sau nu bani de acatist. Conteaza cat de mult deschizi acea Poarta catre Lumina. Cat de mare este focul din inima ta. Pentru ce ne rugam de fapt? Pentru vindecare, pentru dezlegare, pentru o casa, sau un loc de munca mai bun? Nu, toate acestea sunt doar niste rezultate, sau efecte. In realitate ne rugam pentru iertare. Pentru asta urmam ritualuri, pentru asta simtim inca nevoia de a face sacrificii. Pentru ca doar prin sacrificiu ne simtim vrednici de a primi ceea ce cerem de la Dumnezeu, Iisus, Maica Domnului sau Sfinti. Dar este oare aceasta, singura cale? Oare vrea Dumnezeu sa suferim pentru mantuire? Caci daca ne iubeste, precum un parinte, nu ne iubeste El neconditionat?
Multe intrebari imi rasareau in minte, si multe lacrimi imi rasareau in priviri. Iubirea Sfantului ma invaluise cu totul.Unul din preoti s-a indreptat spre mine si zambind, mi-a daruit o iconita. Rugaciunile mele fusesera primite. Chiar si asa, in acel colt de lumina, rezemata de una din coloanele brancovenesti, fara sa fi stat la coada, fara sa fi facut matanii. Lumanarea pe care am asezat-o drept multumire a lacrimat usor pe mana mea ,ca o binecuvantare.
Pe drumul spre casa, copacii desfrunziti se rasfirau pe cerul albastru, parca mai albastru ca niciodata. Totul va fi bine, copila draga, totul va fi bine...

joi, 2 decembrie 2010

Rugaciune

O pagina nou-noutza se uita la mine ridicand din spranceana.
E timpul sa ma reapuc de scris,
mi-am zis, si mi-am suflecat manecile.
Era pe cand se potcoveau purecii cu nouazeci si noua de ocale,
Si tot sareau in slava cerului, asa imi povestea bunicul.
Orice poveste respectabila incepe cu purici si se termina cu cai–
Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea-asa.

Am vazut de curand un film minunat,
in care se vorbea despre elefanti.
Pe vremea cand elefantii zburau, as incepe povestea mea.
Printesa elefantilor isi inmoaie trei degete in apa,
si binecuvanteaza elefantul ingenuncheat.
Apoi isi apropie fruntea de trompa lui,
si se roaga. Iata biserica sufletului de copil. Zambind,
cu talpile scufundate in apa sfintita a fluviului, in lumina aurie
a unei lumi uitate, si aerul mirosind a ghimbir si cardamon.

Biserica mea- Padurea. Altarul meu – Copacul.
Evanghelia mea – cantecul pasarilor.
Lumanarile mele –manunchiul de stele
din coasta a doua a caii Lactee.

Cu talpile scufundate in iarba sfintita a pamantului,
cu ochii inchisi, sufletul meu se roaga.
Pana cand iarba se preface in apa si pasii se pierd in plutire.
Pana cand gandul aluneca, cer dupa cer, catre Tine.
Asteapta-ma Tata sau Mama, sau Frate,
Prea greu imi cresc aripile, si Tu esti departe...
Asteapta-ma unde fluviul se varsa in mare.
La granita dintre dulce si sare.
Asteapta-ma acolo, intre stanci, langa mal.
O zi doua trei, o ora macar.
Pana invat ce inseamna sa fii om, sa fii vant,
Sa fii pasare-n zbor si ulcior de pamant...
Asteapta-ma Tata sau Mama, sau Frate,
Prea greu imi cresc aripile, si Tu esti departe...

marți, 30 noiembrie 2010

Sfantul Andrei, ocrotitorul Romaniei

Andrei (n. ? - d. 30 noiembrie 60, Patras, Grecia) a fost unul din apostoli, frate cu Simon Petru. Conform Bibliei, cei doi fraţi, Petru şi Andrei, erau originari din Betsaida, localitate situată pe malul Lacului Genezaret. Aveau o casă în Capernaum şi erau de profesie pescari. Numele Andrei derivă din grecescul Andreas, care înseamnă „viteaz”, „bărbătesc”. Acesta este un nume grecesc, deşi Sfântul Apostol Andrei era iudeu. Evanghelia lui Ioan spune că Andrei a fost ucenic al lui Ioan Botezatorul, si la indemnul acestuia a devenit apostolul lui Iisus. Andrei l-a dus pe fratele său Petru la Iisus, spunându-i că l-a găsit pe Mesia (Ioan 1,35-42). De aici provine caracterizarea lui Andrei ca "cel dintâi chemat". După învierea lui Iisus şi coborârea Spiritului Sfânt (la Rusalii), Apostolii au mai rămas câţiva ani la Ierusalim, începând formarea Bisericii. La Sinodul Apostolic care a avut loc in jurul anilor 49-50 d.C. la Ierusalim, Apostolii s-au întâlnit şi au tras la sorţi pentru a decide unde va merge fiecare. Legenda spune că Apostolului Andrei i-a revenit Scytia (Dobrogea). Mai intâi, Andrei l-a însoţit pe fratele său Petru prin Asia Mică, apoi a trecut în peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de azi, ajungând în Scytia, unde s-a oprit un timp. Apoi ar fi continuat peregrinarea, ajungând până în sudul Rusiei de astăzi. După aceea, s-a întors in Grecia, consolidând comunităţile creştine înfiinţate de Apostolul Pavel şi de alti Apostoli, ajungând pâna in Peloponezul grecesc, în orasul Patras. Acolo a murit ca martir, fiind rastignit pe o cruce in forma de X. Dupa moartea sa moastele sale s-au pastrat la Patras. In anul 350 împaratul Constantinos (fiul lui Constantin cel Mare) duce moastele la Constantinopol si le aşează în Biserica Apostolilor. Acestea se pastreaza intregi pâna in jurul anului 850, când imparatul bizantin Vasile I Macedoneanul cedeaza rugamintilor locuitorilor din Patras inapoindu-le capul. Aprox. în anul 1208, în timpul Cruciadei a 4-a, relicvele au ajuns la Amalfi, în apropiere de Napoli, fiind păstrate în domul San Andrea. În 1462 au fost duse la Roma, din cauza pericolului turcesc. În secolul al XV-lea Papa Pius al II-lea a mutat moastele sfântului Andrei în catedrala Sfântul Petru de la Roma. În anul 1964 capul sfântului Andrei a fost înapoiat bisericii din Patras. Sfantul Andrei este patron al Romaniei, Greciei, Scotiei, precum si al oraselor Napoli, Amalfi, Brugge, Patras, si altele. 
(sursa: wikipedia)
Imaginea atasata este de la pestera Sf.Andrei din Dobrogea. Este un loc minunat plin de o energie speciala. Cand am fost acolo nu eram initiata si nici foarte evoluata spiritual. Eram doar curioasa. Insa am simtit ceva incredibil, o emotie ce pornea din inima si se revarsa prin lacrimi. Cu toate ca prezenta lui Andrei in acea pestera nu este foarte documentata, nu am nici o indoiala ca el a poposit pentru o vreme pe aceste meleaguri. Daca nu ati vizitat pestera, va sfatuiesc sa o faceti. Face parte din locurile in care Lumina se manifesta pe deplin. Sfantul Andrei sa va ocroteasca pe toti, oriunde ati fi...

marți, 23 noiembrie 2010

Lumina si Umbra din noi

 Exista oare un maestru care sa paseasca inca printre noi, respirand acelasi aer, umbland pe pamant, traind asemeni majoritatii oamenilor, parte dintr-o comunitate, cu probleme mai mici sau mai mari, si care sa-si fi stapanit in totalitate umbra? Si cand spun Umbra, nu ma refer la proiectia pe asfalt a siluetei noastre. Ci la acea parte de care am vorbit mai devreme, in 'Lupta dintre bine si rau'...ce contine intunericul din noi, orgoliul, frica, furia, si tot ce se afla in contrast cu Lumina Duhului Sfant. Este oare fireasca tendinta preotilor, initiatilor, psihologilor, terapeutilor, si a celor preocupati in general de evolutia spirituala, de a-si distruge propria Umbra? Atata timp cat ne nastem cu ea, si face parte din noi, nu ar fi mai intelept sa presupunem ca are un rost? Este Umbra doar o parte reziduala a 'pacatului originar', ceva ce s-a 'mostenit' de la acea cadere simbolica din Rai? Sau este ea mai degraba o busola menita sa arate nu punctele cardinale, ci lectiile personale? Este orgoliul cel mai mare dusman al nostru, sau un instrument prin care energia karmica opereaza, ajutandu-ne sa constientizam mai bine care ne sunt limitele?
Depinde bineinteles de proportia in care aspectele umbrei se manifesta in viata noastra. Sa pastram aceasta manifestare la nivel cat mai mic, poate fi mult mai benefic pentru noi, decat incercarea nereusita de a o elimina cu totul. Pentru ca riscul, in opinia mea, este fie sa ne pierdem esenta umana, si contactul cu lumea in care traim, fie sa negam, sa reprimam si apoi sa fim cu totul coplesiti de rabufnirea a ceea ce am tinut inauntrul nostru, ca sub capacul unei oale sub presiune. Imaginea umbrei ca fiind un simplu tovaras de drum, si nu un dusman, poate transforma cu totul relatia noastra cu Sinele.
Din proprie experienta, doua atitudini sunt daunatoare evolutiei spirituale:
1) Toti sunt de vina, eu sunt nevinovat - manifestarea umbrei spre exterior (orgoliu/vanitate, egoism, victimizare, agresivitate, a face rau celor de langa tine)
2) Eu sunt de vina pentru tot ce se intampla, nu voi reusi niciodata sa imi depasesc limitele - manifestarea umbrei spre interior (blamare, depresie, denigrarea propriei lumini si a propriului potential, a-ti face rau tie insuti) .
Incercati sa nu cadeti in niciuna din aceste extreme! Caci daca a gresi este omeneste, a ierta este divin. Prin constientizarea propriilor greseli, prin intentie si prin deschiderea spre lumina, prin indreptarea raului facut, amprenta karmica creata se va anula! Acesta este de altfel si singurul scop al spovedaniei, el nu este unul exterior, ci interior. Ajuta in primul rand la constientizarea greselilor, si la rezolvarea/indreptarea lor. Priviti dincolo de dogme, de legi, de superstitii. Dumnezeu va va primi in Imparatia Lui neconditionat, caci iubirea Sa este nemarginita! Portile pe care le credeti inchise, au fost, sunt si vor fi mereu deschise! Toate fiintele de lumina va asteapta acasa cu bratele deschise. Problema nu vine din refuzul Creatorului de a va primi la El. Amintiti-va de parabola lui Iisus, in care pastorul lasa intreaga turma si pleaca dupa oaia ratacita pentru a o aduce inapoi. Intotdeauna puteti sa va intoarceti in lumina. Nu exista un refuz din partea nimanui, nu exista conditii deosebite, teste de umilinta, sau alte tipuri de incercari pe care sa le treceti pentru a avea acces pe taramul luminii. Nu asa se pune problema dincolo de val, acestea sunt imagini pe care oamenii le-au inventat si le-au atribuit Divinitatii, din motive pe care nu o sa le dezbatem acum.
Exista o singura conditie pentru ca viata voastra sa se 'intample' frumos, pentru ca greselile sa fie iertate, pentru ca umbra sa nu fie mai puternica decat lumina, pentru ca sufletul sa isi indeplineasca misiunea divina.
Propria alegere. Prin ceea ce lasati sa se manifeste, va deschideti sau va inchideti singuri usile. Nu vi le inchide nimeni altcineva! Aveti libertatea absoluta. Libertatea de a alege lumina, libertatea de a alege intunericul, libertatea de a va indeparta de Sursa, sau de a va intoarce!
Dar asumarea responsabilitatii nu inseamna autodistrugere. Sufletul vostru are dreptul sa fie aici si acum, prezenta voastra divina face parte din intregul univers, asa cum o planta face parte dintr-un ecosistem. Nimic nu este intamplator, si nimic nu este cu neputinta...

luni, 22 noiembrie 2010

Acesta este Fiul Meu preaiubit...

Am privit campul inverzit, copacul din departare, si cerul de un albastru orbitor. Am adulmecat aerul, am mangaiat florile. Am ascultat cantecul izvorului si al pasarilor. Am simtit vantul prin par, prin palme, prin suflet. Mai departe, mergi mai departe, imi soptea. Eram tot eu, desi aratam altfel. Mergeam fara sa imi simt talpile, parca plutind. Inaintam invaluita de caldura soarelui.
Copacul astepta, frematand. Apropie-te, soptea. Nu te teme. Te asteptam.
Cu fiecare pas, totul devenea mai clar, mai viu, mai intens: culorile, sunetele, mirosul pamantului. Aveam sentimentul ca inima mea se umple si se extinde, pana cand imi iese din piept...Frumusetea acelui loc era mai mult decat o perceptie, era aproape palpabila! Esenta, miez, inceput. Totul amestecandu-se.
- Doamne, ai mila de mine si nu ma pune iar la incercare! Stiu ca nu e cu putinta sa fie atat de simplu. Un biet muritor sa Te cunoasca pe Tine, Creator al tuturor lucrurilor!...Nici chiar in moarte, nu cred ca este posibil. E mai usor decat crezi...spuse frunzisul copacului.
- Am atatea sa Te intreb, si totusi nimic nu imi vine in minte...In toate vietile mele am adunat atatea intrebari...
Si de fiecare data raspunsul este acelasi, zambira norii.
- Doamne, care este voia Ta? De ce mi-ai dat mie libera alegere? Cum sa urmez calea mea, fara a ma indeparta de Tine?
Cand erai copil, parintii tai te tineau de mana, si iti povesteau despre lume. Cand ai crescut, ai inceput o viata noua, si mana ta s-a desprins de a lor. Ai lasat casa in care ai crescut, si ai plecat sa descoperi lumea singur. Dar oare te-au iubit parintii tai mai putin?
Traind in lume,  ai facut greseli, si plangand te-ai intors la ei cerand ajutor.  Iar ei te-au mangaiat si te-au sfatuit, iar iubirea lor la fel de mare a ramas. Apoi ai plecat in cautarea jumatatii tale, si ti-ai intemeiat o familie. Parintii tai au plecat din aceasta lume, dar i-ai iubit tu oare mai putin de atunci? Acum copiii tai te tin de mana, si asteapta de la tine ajutor. Dar cand vor creste mari, si vor pleca de langa tine, oare nu-i vei iubi la fel de mult?
Iata, Adevar iti spun tie. Tu esti Fiul Meu preaiubit. Asemeni Mie tu esti, iar lucrarea ta pe Pamant asemeni lucrarii Mele. Caci ai crescut acum, si mana ta este libera, iar calea ce ai ales ti se asterne sub picioare. Iar de vei calca stramb, vei cadea, si te vei ridica din nou. Iubirea Mea va ramane nesfarsita. Iar Voia Mea este ca tu sa iti urmezi inima, si sa pasesti pe cale, intru lumina. Iar aceasta este si voia Sufletului tau, care este parte din Mine. Caci Eu si el suntem una. La fel cum apa acestui izvor este aceeasi cu apa din fantana gradinii tale.
Copacul isi pleca o creanga si mangaierea frunzelor imi sterse lacrimile. Incet incet vara se preschimba in toamna, toamna in iarna, apoi in primavara. Copacul suradea acum, cu mii de flori albe si roz. Cand mi-am luat la revedere, era iarasi de un verde crud.
M-am indreptat pe drumul de intoarcere, razand. Intr-adevar, cat de simplu era totul..M-am intors si am privit campul, florile, cerul, si pe El. I-am zambit si i-am transmis toata recunostinta si dragostea mea. Apoi totul s-a topit in lumina.

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

In bratele ingerului



Copilul privi in jurul sau, cautand alinare. Intinse mainile catre ei. Esti prea mare ca sa fii luat in brate. Du-te la culcare. 
Cu mainile intinse,cu ochii inchisi, incepu sa pipaie aerul. Orbecaind in intuneric, impiedicandu-se de lucruri, dar fara sa planga, fara sa se opreasca.. Stia ca este acolo. Il simtise.Nu a fost un vis. Cu toate ca nimeni nu l-a crezut. Cu toate ca o lume intreaga-i spunea: asa ceva este imposibil. Si astfel, seara de seara, an de an, copilul continua sa caute. Unde esti? Stiu ca esti aici. Lasa-ma sa te vad. Te rog, am nevoie de tine. 
Timpul a trecut, si copilul s-a facut mare. Viata l-a luat pe sus, involburata ca marea, si l-a dus in larg. Doar sentimentul ca a uitat ceva, a ramas. In acea dimineata, soarele era la fel de stralucitor ca intotdeauna, strada era la fel de aglomerata, mirosul de cornuri cu ciocolata acelasi. Si totusi, ceva era schimbat. Ceva ii spunea ca ziua ce abia incepe va fi diferita. A zambit si a mers mai departe. Ziua si-a urmat cursul, ca de obicei. Mainile sale lucrau , in timp ce mintea-i zbura catre toate acele lucruri pe care urma sa le faca in viitor.
Apoi veni seara. Se urca in masina si se grabi spre casa. Drumul era acelasi. Un bulevard, a doua la dreapta, si prima la stanga. Acelasi drum pe care il facuse de sute de ori pana acum. Si totusi, astazi, a ales un drum nou. Un imbold de moment. Ce ciudat, isi spuse. Nu stiu de ce, dar trebuie sa o iau acum pe aici. Si vira brusc la dreapta. In aceeasi secunda, un camion ce venea pe contrasens, trecu in viteza pe langa el, si se izbi cu zgomot de zidul cladirii alaturate. A fost doar o clipa. Atat de ametitor incat nici nu parea real. Se opri, si incerca sa isi potoleasca bataile inimii. Dumnezeule, daca nu viram atunci... 
La intoarcere, fu intampinat de fetita sa in varsta de cinci ani. Tati, ai venit mai tarziu azi, te asteptam, spuse ea razand , si intinzand mainile catre el. Atunci isi aminti. Acelasi gest, acelasi zambet. Mainile ce se intindeau spre cei mari. Si in acea clipa, totul deveni clar. Sunt aici acum, spuse el, si o lua in brate. Imbratisarea aceea a fost regasirea propriei copilarii. Ce ai facut azi?, o intreba el cu ochii in lacrimi. Zambind, fetita-i arata ce a desenat. Era un ingeras. Iti place, tati? Da, foarte mult, raspunse el. Si eu am unul, exact la fel. Astazi m-a ajutat sa ma intorc acasa...

miercuri, 17 noiembrie 2010

Intelepciunea

Ce este intelepciunea?
Tine oare de varsta? Nu. Faptul ca am avut sau nu o viata lunga nu ne da o certitudine 'matematica' a intelepciunii. Ati observat cum un tanar poate avea acele raspunsuri pe care atatia oameni le cauta, in timp ce un altul se spune ca 'a trait degeaba'? Depinde atunci de numarul cartilor citite , sau de nivelul studiilor? Nu, pentru ca aceasta inseamna a fi inteligent, nu are nici o legatura cu intelepciunea.
Este nevoie de o anumita credinta/dogma/religie? Categoric nu. Adevarul, smerenia, iubirea, iertarea, toate acestea nu tin de o anumita apartenenta religioasa, ci de valori ale sufletului. Sunt principii fundamentale, si pot fi regasite atat la oraseni cat si la tarani, atat la intelectuali cat si la cei ce nu au urmat mai mult de patru clase. Batranul satului , indiferent de regiunea in care se afla, nu era scolit la Oxford. Dar iata ca la usa lui bateau toti aceia care doreau un sfat.
Si atunci ce realizeaza inteleptul, iar restul lumii nu reuseste?
Inteleptul Actioneaza, nu Reactioneaza. Stie cand sa vorbeasca,  si cand sa taca. Cu doua trei cuvinte poate spune mai multe decat zeci de carti. Nu trage concluzii pripite despre evenimentele ce se succed. Chiar daca nu 'vede' in viitor, vede intelesul de dincolo de aparente. Un intelept nu se victimizeaza. Ci isi asuma responsabilitatea pentru tot ceea ce i se intampla. Este recunoscator atat pentru intamplarile placute cat si pentru cele neplacute, caci vede potentialul catalizator in ambele variante. Stie ca totul este o continua transformare, ca schimbarea este fireasca, si ca nu trebuie sa se opuna schimbarii, ci sa mearga odata cu ea. Un intelept nu isi reprima furia, indoiala sau orgoliul. Isi cunoaste umbra, dar nu se lasa dominat de ea. Nu se minte pe sine, ci se vede la adevarata valoare. Invata rabdarea, iubirea si iertarea in primul rand cu el insusi, pentru ca mai tarziu sa-i poata invata pe altii. Un intelept stie ca cel mai mult are de invatat de la dusmanii sai. Ca trebuie sa treaca prin toate sentimentele umane pentru a le intelege si stapani. Acestea, si multe altele sunt totodata caracteristicile unui maestru. Aceasta este, cred, starea spre care cu totii ar trebui sa tindem. Si daca nu devenim noi insine intelepti, macar sa recunoastem si sa respectam pe cei care sunt, si care ne ies in cale...

marți, 9 noiembrie 2010

Etape, lectii, incercari

Uneori este nevoie sa trecem printr-un tunel intunecat, pentru a traversa un munte.
Dar dincolo de aceasta trecere vom gasi iarasi drumul spre propria noastra devenire. Asadar, nu te teme, omule, daca pentru un timp totul pare pierdut in intuneric:
este doar o etapa.
Stiu ca ai senzatia uneori ca faci doi pasi inainte, si unul inapoi. Alteori simti ca te invarti in cerc, si ca oricat ai incerca, revii mereu in acelasi punct, ca si cum nu ai fi evoluat deloc.
Este doar o senzatie. Esti mai departe decat crezi. Pentru ca ceea ce tu percepi a fi liniar, este in realitate multidimensional. Nu un cerc, ci o spirala. Nu stai pe loc, caci nici nu ar fi cu putinta. Spirala se afla intr-o continua miscare verticala. Dar o poti parcurge mai lent sau mai rapid, in cercuri mai mici, sau mai largi.
Invata sa privesti intamplarile vietii tale cu detasarea cu care ai citi o carte - toate sunt lectii folositoare sufletului tau. Absolut toate. Indiferent de locul in care te afli. Si pentru toate exista o cheie: constientizarea. Ceea ce traiesti acum, daca este neplacut, se va schimba, caci dupa cum spunea cineva, Schimbarea este singurul lucru constant din Univers. Dar daca doresti sa nu mai repeti aceleasi experiente, va trebui sa folosesti cheia Constientizarii. Nu mai pierde timp si energie victimizandu-te. Nu mai privi totul atat de dramatic. Fa un pas in spate si invata sa privesti imaginea de ansamblu. Incearca sa vezi scopul acelei incercari. Priveste in tine ce mai ai de vindecat. Cum ai putea sa-i ajuti pe altii, daca tu insuti nu esti inca vindecat? Incet incet, cu rabdare, toate se vor aseza si imaginea se va limpezi. Intr-o buna zi vei intelege ca fiecare pas a avut rost, ca fiecare experienta te-a invatat ceva, si ca esti exact acolo unde trebuie. Iar atunci vei descoperi ce inseamna sa fii intelept.

sâmbătă, 30 octombrie 2010

Rezolvarea situatiilor dificile prin tehnica vizualizarii

Tehnica vizualizarii ne poate fi de ajutor atat pentru a crea programe pozitive pentru mintea noastra, cat si pentru a transmite intentiile noastre in Univers, catre Divinitate.
1. Vasul cu Lumina
Imagineaza-ti ca toate problemele tale, toate situatiile de conflict sau care te fac sa te simti in capcana, toate temerile, frustrarile, si nemultumirile tale, se aduna intr-un ghem intunecat. Cu cat problemele sunt mai presante sau mai multe, cu atat ghemul va fi mai mare - dar incearca sa nu depasesti marimea unei mingi de fotbal. Priveste acum acest ghem de intuneric ce sta pe podea, in fata ta. Acum imagineaza-ti ca tii in maini un vas plin nu cu apa, ci cu lumina lichida. Revarsa deasupra ghemului incet, continutul vasului, si observa cum lumina invaluie, patrunde si transforma intunericul in lumina. Nu te grabi. Participa cu toate simturile tale la aceasta curatare. Toarna atata lumina cata este nevoie, pana cand ghemul devine luminos, si pana cand vasul din mainile tale se goleste complet.
2. Iesi din joc
Imagineaza-ti ca joci un meci de tenis, iar adversarul tau este o umbra. Nu da nici un chip acestui adversar. Constientizeaza doar ca este acolo. Nu are un contur bine definit, nu are culoare. Acest adversar iti arunca minge dupa minge, si cu cat tu incerci sa raspunzi cu aceleasi pase, cu atat loviturile lui sunt mai agresive. El este cu atat mai puternic cu cat enervarea ta creste, si cu cat participi la acest joc mai insufletit.
Acum iesi din joc. Lasa din mana racheta. Vizualizeaza cum mingile trec pe langa tine, din ce in ce mai putine, pana cand se opresc. Odata iesit din joc, loviturile inceteaza, pentru ca fara participarea ta, jocul nu mai are farmec. Priveste cum umbra cu care te-ai luptat mai devreme iese acum din teren si se indeparteaza.
3. Peretele de sticla
Cand simti stressul ca se acumuleaza, si in jurul tau este haos, galagie, cand toata lumea iti cere ceva si simti ca esti in contratimp, nu te lasa dus de val, si detaseaza-te. Imagineaza-ti un perete de sticla in fata ta, prin care observi totul dar nu auzi nimic. Nimic nu te poate atinge, totul este ca un film mut, si cei care ti-au creat acele stari neplacute de disconfort, acum sunt doar niste personaje caraghioase, care se agita si dau din maini, fara rost. Protejeaza-ti mintea si sufletul de framantari inutile. Nimeni nu iti poate face nimic, atata timp cat tu nu participi si nu raspunzi cu aceeasi moneda. Nu amplifica nimic. Ramai detasat, macar cateva clipe. Repeta-ti: totul este bine, totul se va rezolva de la sine.
4. Farul de iubire
Imagineaza-ti ca inima ta este un far de lumina si iubire. Ca din pieptul tau tasneste un suvoi de iubire, exact ca lumina unui far de pe malul marii, ce strapunge intunericul pana departe. Imagineaza-ti ca toata lumea ce intra in contact cu aceasta iubire ce este proiectata de fiinta ta, se transforma in ceva mai bun si mai pur. Si chiar asa sa te si comporti. Dincolo de a-ti crea un scut, iesi inainte fara teama, proiectand din inima ta iubire catre toti cei din  jur, si tot ce te inconjoara. Vei vedea ca efectele sunt miraculoase. Pentru ca cei ce nu rezoneaza cu ceea ce tu emiti, se vor indeparta, iar cei ce au nevoie de iubire, se vor mira de cum se simt in prezenta ta. Astfel vei transforma totul prin puterea iubirii.

vineri, 15 octombrie 2010

A cauta perfectiunea

Mult timp am considerat ca a cauta perfectiunea este ceva absolut necesar pentru evolutia mea, dar citind cartile lui Lazarev am realizat cat de departe eram de adevar. A cauta perfectiunea poate fi extrem de daunator. Iata de ce.
In primul rand, cautarea perfectiunii in afara noastra va aduce cu sine un orgoliu crescut, si o lipsa de compasiune si intelegere pentru cei pe care-i consideram 'imperfecti'. De fapt, fata de oricine, pentru ca nimeni nu este perfect. Nu atata timp cat traim in aceasta forma. Scopul acestei existente este a invata, prin experienta, prin dificultati, prin contrast, si fiecare o face in functie de propriul potential, de propriul ritm , de propriul liber arbitru. A considera pe cineva mai 'jos', sau mai 'involuat' decat noi, este tot o forma de rasism, tot o forma de intoleranta, tot o forma de extremism religios. Nu este nici o diferenta, daca privim lucrurile principial. Si in nici un caz nu ne face mai 'evoluati', ci dimpotriva.
In al doilea rand, a cauta perfectiunea in ceea ce ne inconjoara va duce inevitabil la tristete. Pentru ca nu vom fi niciodata multumiti cu ceea ce avem. Si fara recunostinta, fara a aprecia ceea ce avem, nu ne vom putea bucura de viata.
In al treilea rand, cautarea perfectiunii inauntrul nostru, va duce la autodistrugere. Pentru ca vom avea mereu pretentii nerealiste de la noi insine. A ne dori sa fim mai buni, este cu totul altceva. Dar a cauta perfectiunea va determina o discrepanta uriasa intre imaginea pe care o proiectam despre noi, si ceea ce descoperim, in fiecare zi, despre cine suntem.
Astfel , cautarea perfectiunii va duce fie la mentalitatea 'da, eu sunt perfect, restul lumii nu este', fie la mentalitatea 'oricat as incerca tot nu reusesc sa fiu perfect', care este la fel de distrugatoare.
Poate ar fi mai bine sa ne vedem asa cum suntem, si sa nu cadem in nici o extrema. Si mai mult decat atat, sa incercam sa fim mai intelegatori cu cei de langa noi, si sa ne aducem aminte ca nimeni nu e perfect...

duminică, 10 octombrie 2010

Gand de pace si iubire

Astazi este 10.10.2010, si este un prilej bun pentru meditatie, rugaciune, sau pur si simplu a sta in liniste, si a trimite un gand de pace si iubire catre aceasta lume minunata ce ne este casa, mama noastra Pamant.
Pentru macar cateva minute, sa trimitem o raza de lumina celor ce ne sunt alaturi, si pe care-i iubim, sau celor pe care vrem sa-i iertam.
Sa multumim Sfintei Treimi, ingerilor, ghizilor si tuturor fratilor nostri mai mari care ne privesc si ne acorda sprijinul lor, zi de zi. Sa ne binecuvantam trecutul, sa stergem regretele si frustrarile,si sa lasam speranta si credinta sa ia locul fricii.
Sa visam cu ochii mintii la un viitor in care toate ranile sunt vindecate.
Sa vedem o lume in care lupta nu isi mai are rostul. O lume in care lumina din inimile oamenilor alunga pentru totdeauna intunericul.
Nu lasati vremea ploioasa sa va intunece. Nu uitati ca dincolo de nori, soarele straluceste. Inchideti ochii si simtiti caldura lui. Simtiti caldura ce se revarsa peste sufletul vostru plans, si mana Divina ce va mangaie obrazul.
Nu sunteti niciodata singuri, nu uitati asta.

joi, 7 octombrie 2010

Lupta dintre bine si rau

Si binele si raul se afla in interiorul nostru. Avem in noi si ingerul si demonul, si lumina si intunericul, si yin si yang. Cu partea de lumina venim de dincolo de lumea aceasta, in timp ce intunericul ni se 'administreaza' la nastere. Pamantul este planeta unde dualitatea si liberul arbitru sunt elemente esentiale pentru evolutia spirituala, si din acest motiv suntem aici.
Ceea ce numim ingeri sunt fiinte cu vibratie foarte inalta, ce traiesc in dimensiuni superioare, si unde dualitatea nu exista. Aceste fiinte ne sunt un fel de frati mai mari, au o mare cunoastere si intelepciune, si ne iubesc dar nu pot sa ne influenteze in nici un fel, daca noi nu le cerem  ajutorul. In mod similar, ceea ce numim demoni, sunt fiinte cu  vibratie joasa, ce traiesc in dimensiuni inferioare, si care au ales sa se separe de Fratia Luminii, de iubire, si de Dumnezeu. Aceasta separare a fost din proprie alegere si nu exista nici o lupta intre aceste fiinte si cele din Fratia Luminii. Nu exista nici o batalie pentru sufletele oamenilor, nici Rai sau Iad, asa cum am fost invatati de traditiile atator religii. Nu exista ingeri care lovesc cu sabia, sau cu sulita. Acestea sunt reprezentari ale oamenilor. Toate fiintele din lumina folosesc o singura 'arma' : iubirea. De fapt, in tot acest sistem cosmic, nu este nevoie de o batalie, pentru ca aceste dimensiuni nu se intrepatrund iar fiintele de care am amintit nu se intalnesc. Se afla in stari total diferite.
In ceea ce priveste oamenii, atata timp cat suntem pe acest pamant vom avea in noi si lumina si intunericul . Asa stau lucrurile si nici cei mai mari profeti sau sfinti nu au reusit sa isi infranga total umbra. A gresi este omeneste, nu ma refer aici la a ne complace in greseli, dar a nega natura noastra duala inseamna a nega ceea ce suntem, si chiar scopul vietii. Totul are un rost.
Singurul mod de a ne gasi linistea este sa gasim un echilibru. Mai mult decat atat, sa lasam lumina sa ne conduca viata. Pentru ca intunericul nu poate fi anihilat, el face parte din noi. Dar putem sa il plasam intr-un plan secund, facand ceva extrem de simplu: aprinzand lumina in sufletul nostru. Totul se rezuma la liberul arbitru , la libera noastra alegere.
Nimeni si nimic nu poate face asta in locul nostru. Nimeni si nimic nu ne va putea obliga sa fim altceva decat noi am ales sa fim. Nici cei din dimensiunile superioare, nici cei din dimensiunile inferioare. Totul este in puterea noastra. Noi deschidem fereastra, noi deschidem usa. Noi lansam in univers intentii, ganduri, dorinte, alegeri. Noi chemam in viata noastra si binele si raul. Mai exact, noi ne lasam dominati de una din cele doua, le ajutam sa creasca, asa cum semintele sunt ingrijite pentru ca planta sa creasca si sa dea roade. Nu degeaba exista expresia 'culegi ce ai semanat'. Este mult mai profunda. Se refera la consecintele gandurilor, cuvintelor, faptelor noastre. Atata timp cat ai semanat tristete, furie, gelozie,orgoliu, nu vei putea culege altceva decat amplificari ale acestor stari. Tot ce vedem in jurul nostru este o amplificare a ceea ce am creat constient sau inconstient, in viata aceasta sau in altele. Dar iata o veste buna! Putem in orice clipa semana altceva, putem chiar acum, in acest moment, sa ne 'investim' intreaga atentie, intreaga constiinta, comportamentul nostru, in ceva mai bun, in ceva mai inalt, in ceva ce merita cules peste un timp.
Este atat de simplu. In loc de apa vom folosi iubire, iertare, si vom lasa lumina sa mangaie recoltele noastre.
Roadele nu vor intarzia sa apara!

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Dalai Lama - conferinte in Ungaria


Pentru cei ce doresc sa participe la eveniment, pe site-ul de mai jos va puteti inregistra gratuit si puteti vizualiza in timp real conferinta sustinuta de Sfintia Sa, in datele de 18 si 19 Septembrie.

http://en.esoguru.com/
Primul eveniment va incepe astazi la ora 2.30 PM. Vizionare placuta!

luni, 6 septembrie 2010

Dincolo de cuvinte



De ce simtim frumusetea lumii atat de puternic? De ce atunci cand privim un paun alb, un curcubeu, sau un rasarit de soare, inima ne tresalta de bucurie, sau ascultand anumite melodii, ne dau lacrimile?
Poate pentru ca frumusetea lumii este o manifestare a lui Dumnezeu. Si fie ca suntem sau nu constienti de asta, cu totii ne dorim sa Il simtim aproape, cu totii ne dorim sa ne simtim mangaiati pe crestet si imbratisati de Tatal ce a dat nastere sufletului nostru.
Iata-ne ratacind pe Pamant de mii si mii de ani, cautand drumul spre casa. Asteptam semne si minuni, analizam, emitem teorii, dezgropam morminte si texte sacre, scriem tratate de filozofie si teologie, urmam ritualuri, superstitii, recitam mantre sau rugaciuni...De ce? Pentru ca avem in noi o nevoie ancestrala de a-L gasi.  Insa, dincolo de cuvinte, dincolo de dovezi stiintifice sau convingeri religioase, exista ceva mult mai simplu si mai evident: frumusetea naturii, rasul unui copil, zambetul celor dragi.

luni, 23 august 2010

Puterea de a spune Nu

Invata sa spui Nu atunci cand principiile iti sunt compromise. Atunci cand iti sunt incalcate drepturile, atunci cand simti ca adevarul este umbrit sau distorsionat. Dar mai ales, invata sa le spui Nu, celor pe care vrei sa-i ajuti. Suna egoist? Nu este.
Te-ai gandit vreodata unde ai fi astazi, daca toata lumea din viata ta ti-ar fi spus intotdeauna DA?
Daca parintii ti-ar fi dat intotdeauna tot ce iti doreai , cu toate ca nu era cel mai bun lucru pentru tine, daca profesorii ti-ar fi dat doar notele cele mai mari, daca persoana cu care ai avut o relatie nu ti-ar fi reprosat niciodata nimic, daca adevarul ti-ar fi fost intotdeauna ascuns, doar pentru ca nu era ceea ce doreai sa auzi?
Prima tendinta pe care o avem atunci cand nu primim tot ce ne dorim de la cei din jur, este sa ne victimizam. Dar dincolo de acest prim impuls, se afla motivatia pentru a gasi raspunsurile in interior.
Iata dilema maestrului: oare nu este misiunea mea sa ajut, acolo unde mi se cere ajutorul? Oare nu este datoria mea sa protejez pe cei dragi?  Dar intrebarea mea este: oare protejandu-i pe ceilalti mereu, le facem intotdeauna un bine? Si care este pana la urma binele suprem? Un proverb chinezesc spune: "Da-i unui om un peste, si-l vei hrani o zi. Invata-l sa pescuiasca si-l vei hrani pentru toata viata". Deci ce este mai valoros? A obtine o rezolvare rapida acum, sau a invata o lectie pentru viitor? Eu cred ca este mai important a ajuta pe celalalt sa descopere rezolvarea in sine...Dar pentru asta trebuie sa fie motivat sa caute raspunsul in interior, nu in afara, oricat de bine ne-am simti ca cineva are nevoie de noi.

joi, 12 august 2010

Un pas mai departe...

http://aripi-deschise.blogspot.com/p/mesaje-din-telos.html

joi, 29 iulie 2010

Cele zece porunci si cele 7 Sfaturi

Nu voi vorbi aici despre Vechiul Testament , si interpretarea teologica/istorica a fiecareia dintre cele 10 porunci. Pentru cei ce vor sa stie mai multe, recomand cateva surse:
http://biserica.org/Publicatii/1992/NoIV/33_index.html
http://articolecrestine.com/cele-zece-porunci/10decalogul-si-biserica-primului-secol.html

Insa recitindu-le, am simtit ca sunt cumva incorecte sau incomplete. Ca acel mesaj divin s-a pierdut undeva, pe drum. Mi-am imaginat cum ar fi sunat aceste 'porunci' rostite acum de un mesager al Domnului, fie el inger sau sfant. Cum ar suna in forma lor pura, dincolo de interpretarile celor ce au dorit sa le foloseasca pentru a controla o situatie sau un popor. Le-am vazut atunci ca pe niste sfaturi, sau 'povete'. Nu cu semnul exclamarii la sfarsit, nu ca o amenintare. Ci ca sfaturi date cu toata dragostea, asa cum un batran sfatuieste nepotii de bine, la inceput de drum, pentru ca ei sa ia aminte si sa nu sufere mai tarziu.

Cele Sapte Sfaturi ale lui Dumnezeu ar suna asa:

1. Iubeste. Iubeste din toata inima ta, din tot sufletul tau, pe aproapele tau, pe parintii tai, pe cei ce iti fac pe plac, si pe cei ce te nemultumesc. Iubeste fara a pune conditii, fara a cere rasplata. Iubeste viata ta si corpul tau ,caci sunt plamadite de Mine. Iubeste pamantul pe care calci, animalul ce te slujeste, ploaia ce te uda, soarele ce te incalzeste, copacul ce te hraneste. Toate sunt darurile Mele catre tine.

2. Iarta. Iarta din toata inima ta pe aproapele tau, pentru toate greselile sale facute cu voia sau fara voia sa. Cere iertare tuturor celor fata de care tu insuti ai gresit, cu gandul, cu vorba, sau cu fapta, cu vointa sau cu sminteala. Si iarta-te si pe tine, caci eu Te-am iertat deja si dragostea pentru Tine nu cere rasplata.

3. Invata. Invata de la tot ce te inconjoara si fii intelept cu trecerea vremii, pentru ca si tu sa inveti pe altii la randul tau. Ia seama la fratii tai si ceea ce ei te povatuiesc. Ia seama la vrajmasii tai si ceea ce ei iti arata despre tine. Invata de la Pamant si toate vietuitoarele. Dar priveste in sufletul tau mai inainte de toate. Lasa mintea ta sa asculte soaptele lumii,  dar fara sminteala.Caci in sufletul tau salasluiesc toate raspunsurile si lucrarea ce ai de facut in numele Meu numai tu o stii.

4. Crede. Pastreaza-ti credinta la ceas de restriste. Nu-ti pierde nadejdea, caci Eu nu te voi lasa niciodata singur. Increde-te in Mine, si toate grijile tale lasa-le in mainile Mele. Caci orice ti-este dat , este pentru binele tau, chiar daca tu nu vezi aceasta. Dar niciodata nu iti voi da mai mult decat poti duce. Iar Ingerii Mei vor auzi strigatul tau si grabnic vor fi langa tine. Iar de vei crede, multe usi ce le credeai inchise, se vor deschide. Caci cheia ta va fi credinta ta si drum lin se va asterne sub talpile tale.

5. Rosteste doar Adevarul. Nu ascunde adevarul pe care sufletul tau il cunoaste. Nici fata de fratii tai nici fata de tine insuti. Caci minciuna nu este de la Mine, si nu va putea sa dainuie. Iar cand se va prabusi castelul cladit pe minciuna, si tu te vei prabusi in fata lumii, si te vei cai spunand: mai bine spuneam adevarul caci acum mai mult sufar.

6. Bucura-te. Bucura-te de toate clipele in care inima ta tresalta. Inalta ochii tai catre cer si imparte cu Mine bucuria ta, pentru ca si Eu sa Ma bucur impreuna cu tine. Nu iti dori lucruri scumpe sau palate de margaritar, caci acelea sunt vremelnice si se vor trece. Dar zambetul celui drag si clipa rasaritului le vei putea pastra de-a pururi. Iar de vei aduce bucurie celui trist, te voi binecuvanta insutit.

7. Lumineaza. Paseste inainte pe cale, aducand lumina Duhului Sfant in lume. In orice loc te-ai afla si in orice imprejurare, nu uita ca esti o scanteie din focul Meu cel vesnic datator de viata, si prin glasul tau, glasul Meu vorbeste, iar prin mana ta, mana Mea se intinde. Lumineaza calea pentru cei ce vor urma dupa tine, si adu in lumina pe cei pierduti in negura indoielii...

luni, 26 iulie 2010

Meditatia Iertarii

...Iar Petru a întrebat: "Doamne, de cate ori sa iert pe fratele meu cand va pacatui împotriva mea? Pana la sapte ori?" . Si Domnul i-a raspuns: "Eu nu-ti zic pana la sapte ori, ci pana la saptezeci de ori cate sapte. "
 "Ati auzit ca s-a zis: "Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte". Eu insa va spun voua: Nu va impotriviti celui rau; iar cui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt. Celui ce voieste sa se judece cu tine si sa-ti ia haina, lasa-i si camasa. Iar de te va sili cineva sa mergi o mila, mergi cu el doua".
Dincolo de orice interpretare teologica...cuvintele lui Iisus ne deschid ochii asupra unui adevar simplu: nici un conflict nu poate fi rezolvat prin amplificarea lui. Prin toate parabolele Sale, Iisus ne ofera calea spre vindecare,  eliberare, si mantuire.
De ce este atat de importanta Iertarea? Este instrumentul cu care putem vindeca blocajele corpului fizic si emotional , ranile din trecut, lectiile karmice. Este cel mai simplu mod prin care ne putem detasa de angoasele noastre, de gandurile negative pe care le avem fata de cei de langa noi, si implicit de ceea ce ne face sa pierdem energie. Este cheia ce deschide chakra inimii, si usa catre suflet.
Dar cum putem practica iertarea? Va propun urmatoarea meditatie:
In fiecare seara, aprindeti trei lumanari. Prima pentru Sfanta Treime, a doua pentru ingerii si ghizii vostri, iar a treia pentru binele vostru cel mai inalt. Puneti o muzica linistitoare pe fundal, incercati sa va detasati de orice probleme. Respirati adanc, si incepeti intr-o prima etapa, sa va aduceti aminte toate persoanele din viata voastra, care v-au facut vreun rau,oricat de mic, cu sau fara intentie. Incercati pe cat posibil sa incepeti cu trecutul cel mai indepartat, din copilaria voastra, si catre acele figuri care va vin in minte, spuneti din tot sufletul: Te iert, Te iubesc, Iti multumesc. Tot asa pana ajungeti in ziua de azi, la persoanele care fac acum parte din viata voastra de zi cu zi. Acolo unde iertarea vine 'fortat', rugati-l pe Dumnezeu sa va ajute sa iertati din toata inima.
In a doua etapa, ganditi-va la toate persoanele fata de care voi ati gresit, si carora le-ati facut vreun rau, oricat de mic, cu voia sau fara voia voastra. Si cereti-le iertare. Nu conteaza daca va mai aduceti aminte sau nu numele lor exact, nu conteaza daca mai sunt sau nu in viata. In spatiul sufletului nu exista timp si distanta. Cereti-le iertare din toata inima. Daca puteti, celor cu care ati mai pastrat legatura, le puteti cere iertare chiar maine, intalnindu-va sau dandu-le un telefon. Daca simtiti ca nu va pot ierta, atunci rugati iarasi pe Dumnezeu sa-i ajute sa va poata ierta.
In ultima etapa, ganditi-va la sufletul vostru. De data aceasta, iertati-va pe voi insiva. Aici poate parea usor, dar este in realitate extrem de dificil. Veti observa ca va este mult mai usor sa iertati un om strain decat propria voastra constiinta. Cereti din nou ajutor, si invatati sa aveti mai multa compasiune fata de voi insiva. Iertati-va, multumiti pentru intelepciune, oferiti iubire sufletului vostru ranit. Daca simtiti ca trebuie sa platiti un pret pentru aceasta iertare,  rugati-va sa gasiti modalitatea prin care acel pret sa poata fi platit. Si incercati sa simtiti faptul ca Dumnezeu v-a iertat deja. Pentru ca va iubeste mai mult decat va puteti imagina...si oricat de mare este greseala pe care ati facut-o, daca va veti cai sincer si din toata inima, totul va fi iertat. Pentru ca sunteti demni de dragostea Lui. Toti suntem demni de aceasta iubire infinita. O mama nu isi va iubi un copil mai putin pentru ca a gresit. Ii va arata greseala si-l va sfatui sa o indrepte. Dar in inima ei, iubirea nu se va micsora...
Mergeti in pace si cu credinta ca sunteti iubiti. Si in clipa in care iertati pe fratele vostru, Dumnezeu se bucura si zambeste...

sâmbătă, 3 iulie 2010

Lectia detasarii

Exista un principiu budist care spune: " Suferinta este universala. Originea suferintei este atasamentul. Oprirea suferintei este posibila. Calea catre incetarea suferintei este detasarea".
Detasare de ce anume? De rezultat in primul rand. De asteptari. De nevoia de a detine controlul. Detasare de orice lucru, persoana, sau situatie, care devine obsesie, si care ia locul relatiei cu Divinitatea.
Nimic nu trebuie sa fie deasupra acestei relatii. Sufletul trebuie sa fie liber sa poata evolua in ritmul sau.
In momentul in care ne abatem de la binele nostru cel mai inalt, si in care ne lasam 'cotropiti' de ganduri, obsesii, dorinte, in momentul in care ne indepartam de Adevar...incepe suferinta.
Acesta este motivul pentru care misticii din vechime lasau in urma totul pentru a trai in saracie. Acesta este motivul pentru care Iisus a spus 'lasa cele ale tale, si urmeaza-mi Mie'... Nu pentru ca ar fi fost aceasta singura 'conditie' pentru o viata spirituala. Nici pe departe. Ci pentru ca era necesara invatarea acestei lectii, a detasarii, pentru a putea elimina cauzele suferintei. Era nevoie ca cei alesi sa duca o viata in folosul celorlalti, sa 'depaseasca' orice putea cauza o limitare, sau suferinta. (fie ei apostoli, calugari, profeti, maestri..)
Ca sa putem invata aceasta lectie trebuie in primul rand constientizata 'dependenta' noastra de ceea ce ne inconjoara, de cei pe care spunem ca-i iubim, de rezultatele pe care le dorim, de mancare, de stabilitate, de placeri trupesti, de orice detine rolul de adevar suprem, in raport cu evolutia noastra spirituala. Chiar si..uimitor...de cunoasterea pe care credem ca o detinem. Vorbesc aici de acel soi de aroganta 'intelectuala' sau 'spirituala' pe care unii oameni o adopta, chiar si inconstient. Este la fel de nociva o astfel de atitudine, ca cea care porneste din orgoliu sau ignoranta. Oricat de multa cunoastere am crede ca detinem...trebuie pastrata o anumita detasare. O smerenie, o modestie. Pentru ca daca ajungem sa ne consideram mai evoluati decat altii, deci mai demni de respect, sau de admiratie, nu am facut nimic bun in realitate pentru sufletul nostru...

vineri, 2 iulie 2010

Lectia iubirii neconditionate

Stiu ca atunci cand spunem 'iubire', cuvantul 'neconditionata' pare redundant. Dar am observat ca este necesara adaugarea lui, pentru ca adesea iubirea este confundata cu altceva. Mai mult sau mai putin constient, foarte multi oameni folosesc iubirea ca moneda de schimb. Si atunci cand punem problema ' dar tu de ce nu-mi arati ca ma iubesti', sau 'eu am facut asta si asta pentru tine, iar tu nimic din ce te-am rugat', sau, (tipic pentru unii parinti) ' eu m-am sacrificat pentru voi, si iata care imi este rasplata'...etc, este clar ca notiunea de iubire este inlocuita de orgolii ranite, gelozie, tristete, uneori chiar furie. Asadar, inainte de a spune cuiva 'te iubesc', gandeste-te bine daca astepti ceva in schimb. Pentru ca adevarata iubire, nu are asteptari.
(a se vedea Epistola Sf. Apostol Pavel catre Corinteni)
A iubi este un proces care trebuie sa se desfasoare in primul rand in interior, apoi din interior in afara. Daca persoana iubita va simti acelasi impuls de a marturisi sau de a arata iubirea, atunci cu atat mai bine. Daca nu, acest fapt nu trebuie sa ne intristeze. Este o vorba din batrani care spune ca ' dragoste cu sila nu se poate' , si este perfect adevarata. In realitate, nici o emotie umana nu poate fi impusa in vreun fel. Nici depresia, nici macar furia. Cu atat mai putin iubirea, care merge dincolo de pragul unei banale emotii trecatoare. Iubirea neconditionata nu este pasagera, ci statornica. Nu tine de un capriciu de moment. Mai mult decat atat, nu poate fi explicata sau justificata. Ca orice 'taina' a Divinitatii, cuvintele sunt de prisos. Nu poti explica de ce iubesti un om, un loc, sau orice alta fiinta. Asa cum nu poti explica de ce il iubesti pe Dumnezeu. Si totusi cei ce simt binecuvantarea acestei Iubiri, stiu pur si simplu ca El exista. Pentru ca Il simt. Si orice alta teorie paleste in fata acestei realitati interioare. Asadar, nu te teme sa iubesti, si sa daruiesti din iubirea ta lumii. Este un dar ce ti-l faci in primul rand tie. Te va transforma. Iti va sterge durerea, egoismul, indoiala. Daca vrei sa simti Adevarata Fericire, Iubeste neconditionat. Pentru ca, daca nu stiai, aceasta este cheia. Aceasta este esenta. Si nimic altceva nu iti va aduce raspunsurile pe care le cauti...Incepe acum, aici, sa iti deschizi inima. Lasa lumina Iubirii sa iti patrunda in suflet, sa te vindece, si sa te calauzeasca...

joi, 10 iunie 2010

Dumnezeu lucreaza prin oameni

Ai auzit vreodata aceasta expresie, Dumnezeu lucreaza prin oameni?
Intoarce-te in timp, atunci cand in viata ta ai fost la o rascruce...si nu stiai care este drumul cel mai bun. Adu-ti aminte cum ai ridicat privirea spre cer atunci, si, cu lacrimi in ochi ai intrebat : " Ce sa fac acum?"...
Atunci cand punem aceasta intrebare din tot sufletul, deschidem o poarta. Si este intotdeauna responsabilitatea noastra sa o deschidem. Pentru ca exista liber arbitru. Deci, daca noi nu dam 'unda verde' Divinitatii, (Universului, Sursei, etc)...daca noi nu permitem Luminii sa intre, ea nu va intra cu forta. Ea va astepta ca noi sa-i deschidem. Va astepta ca noi sa o chemam. Sa nu ai nici o indoiala, ca aceasta Lumina exista deja deasupra tuturor. Intelegi aceasta? Deasupra tuturor, in egala masura, asa cum exista Cer, peste fiecare, in acelasi timp...indiferent ca suntem in Africa, sau in Europa...Indiferent ce culoare ar avea pielea noastra, indiferent de binele sau de raul savarsit pana in prezent, indiferent de varsta, sau religie, sau conditie sociala. Acelasi Cer exista peste toti. Si aceeasi Lumina. Singurul motiv pentru care nu o simtim cu totii, este pentru ca nu este 'lasata' sa se manifeste. Este ca si cum, peste intreaga lume ar 'ploua cu lumina', in fiecare clipa. Dar fiecare om are strategia lui de a se 'apara' de aceasta ploaie. Unii isi cumpara umbrele cat mai mari, sa incapa cat mai multi oameni sub ele. Altii isi pun doar o sapca, altii se bucura lasandu-si capul descoperit...Atunci cand ne rugam, din tot sufletul, nu facem decat sa dam umbrela la o parte, si sa permitem Luminii sa ajunga la noi.
Ce se intampla atunci? Cum primim raspunsul? Care sunt acele 'semne' de care se vorbea in vechime, si pe care dorim sa le vedem? Oamenii ! ...Suna prea simplu, nu-i asa?  Dumnezeu lucreaza prin oameni. Iti amintesti acum? Acea persoana pe care ai intalnit-o, aparent intamplator, si cu care ai inceput sa discuti ? Si toate 'coincidentele' care au urmat? Iti amintesti acea femeie care a aparut pe banca, in dreapta ta, atunci cand plangeai, cuprins de amaraciune? Iti amintesti ce ti-a spus? Cine crezi ca ti-a spus, de fapt?
Minunile nu sunt 'efecte speciale'. Minunile se intampla mult mai firesc decat ne imaginam. Si , in realitate, nu sunt altceva decat Raspunsuri. Un raspuns presupune ca inainte de toate, s-a pus o Intrebare. Este treaba noastra sa punem intrebarea. Dar modul in care o punem, va hotari atat Raspunsul, cat si felul in care il vom primi.
Asa ca , de acum inainte, fii atent la oamenii pe care-i intalnesti...Fii atent la 'mesajul' lor...Invata sa citesti printre randuri..Invata sa asculti. Si atunci cand vei asculta cu adevarat, Raspunsul va fi atat de usor de descifrat...atat de limpede!
Priveste dincolo de aparente. Dincolo de 'efectele speciale'. Dincolo de asteptarile tale sau de asteptarile celorlalti. Dincolo de tot ce ti s-a spus ca inseamna comunicarea cu Divinitatea, si ce 'inseamna' sa fii ghidat, sau ajutat. Nu te fixa pe nimic. Pastreaza-ti mintea deschisa, si cel mai important, pastreaza-ti inima deschisa. Da la o parte umbrela indoielii, si permite Luminii sa se reverse peste tine.
Priveste oamenii pe care-i intalnesti, zi de zi. Priveste-i cu adevarat. La randul tau, poti fi un mesaj pentru cel de langa tine. Poate si altcineva te asteapta pe tine, asa cum si tu astepti pe cineva. Fa ceea ce simti. Lasa ca intreaga ta Fiinta sa fie un receptor si un transmitator al Luminii Divine.
Si viata ta se va schimba, si vei descoperi in tine puteri nebanuite. Tristetea, disperarea, descurajarea, toate acestea vor disparea din fiinta ta. Pentru ca, acum, in locul lor, va fi atat de multa Lumina, atat de multa Iubire, atat de multa incredere si putere interioara, incat orice altceva nu si-ar mai gasi locul in fiinta ta.
Si drumul de urmat, ti se va asterne la picioare, parca prin minune. Si cu fiecare pas, vei STI ca totul a fost pregatit pentru tine, prin toate intalnirile, discutiile, intamplarile de pana acum. Toate te-au adus aici, totul s-a petrecut in asa fel, incat tu sa ajungi aici pe acest drum nou...

vineri, 28 mai 2010

Chakrele si Campul Energetic de Lumina

Indiferent unde s-a născut, fiecare om are un schelet cu exact acelaşi număr de oase. In mod similar, cu toţii avem o anatomie luminoasă, care include chakrele şi meridianele cunoscute în acupunctura.
Cu toţii posedăm un Câmp Energetic de Lumină care ne înconjoară corpul fizic şi ne informează corpul, în acelaşi fel în care câmpurile energetice ale unui magnet organizează pilitura de fier, pe o bucată de sticlă. Acest rezervor de forţă vitală este o mare de energie a vieţii, indispensabilă pentru sănătatea noastră, asemenea oxigenului şi nutrienţilor purtaţi de sânge. Energiile Câmpului Energetic de Lumină, reprezinta cel mai pur şi mai preţios combustibil al vieţii. Misticii indieni şi tibetani, care au atestat existenţa Câmpului Energetic de Lumină în urmă cu mii de ani, l-au descris ca pe o aură sau un halou în jurul corpului fizic. In Est, mandalele îl înfăţişează pe Buddha învăluit în benzi de foc albastre şi aurii. în Vest, Hristos şi apostolii sunt pictaţi cu halouri luminoase care îi înconjoară. Legendele amerindienilor vorbesc despre persoane care strălucesc noaptea, ca şi cum ar fi luminate de un foc interior. Povestirile andine vorbesc despre conducătorul Pachacutek, considerat a fi Copilul Soarelui, care strălucea ca lumina răsăritului. Greşim dacă ne imaginăm că relatările despre Lumina care îi înconjura pe Buddha sau pe Hristos sunt doar mituri şi legende. Astfel, cu cat o fiinta este mai evoluata spiritual, cu atat Lumina corpului sau energetic este mai puternica.
Fiecare creatură de pe Pământ este compusă din Lumină. Plantele absorb lumina direct de la soare şi o transformă în viaţă, iar animalele mănâncă plante verzi, care se hrănesc cu Lumină, astfel că Lumina reprezintă baza vieţii. Suntem legaţi prin Lumină, de materia vie. Fiecare element viu din jurul nostru este constituit din Lumină, aranjată în diferite forme şi vibraţii. Fizicienii care studiază particulele subatomice ştiu că, atunci când analizezi materia în amănunt, descoperi că întregul univers este constituit din vibraţie şi Lumină.

Chakrele constituie 'organele' corpului nostru de lumina. Cuvântul chakra înseamnă „roată" în sanscrită. Cu toate ca termenul apartine traditiei hinduse, intalnim notiuni asemanatoare si in alte culturi .In traditia ebraica si studiul kabalei apare arborele sefirotic, în anumite părţi ale Americii de Sud, chakrele sunt cunoscute drept 'ojos de luz' sau ochii Luminii, incasii le numesc 'pu-kios', sau fântânile de Lumină,in timp ce medicina traditionala chineza si japoneza studiaza centrii de acupunctura si meridianele prin care circula fluxul energetic.

Chakrele sunt discuri rotitoare ce asigura 'alimentarea' cu lumina (energie cosmica) a corpului nostru. Cu cat chakrele sunt mai 'curate' si mai deschise, cu atat corpul fizic va fi mai energizat si va  functiona mai bine.  Chakrele sunt o conductă directă către reţeaua neuronală umană. Ele se rotesc în sensul acelor de ceasornic, în aceeaşi direcţie în care se învârtesc şi braţele galaxiei. Fiecare chakră are o frecvenţă unică, pe care o percepem printr-o culoare a curcubeului. Chakrele unui nou-născut prezintă culorile lor pure - de la roşu în prima chakră la violet în cea de-a şaptea. Pe măsură ce îmbătrânim, culorile se atenuează.
Traumele şi pierderile din viaţa noastră lasă în urmă reziduuri ce pot impiedica functionarea optima a chakrelor. Procesul prin care apare un blocaj al chakrei, este analog unui motor ale cărui pistoane sunt blocate în mocirlă. Chakrele se înfundă şi încep să se învârtească alene, astfel încât nu mai avem energie şi devenim uşor iritabili sau deprimaţi, în cele din urmă, ele se închid, iar sistemul nostru imunitar cedează.
Atunci când rezervele noastre de energie devin toxice, chakrele transportă aceste toxine înspre sistemul nervos central şi ne îmbolnăvim. Câmpul Energiei Luminoase, asemenea unei baterii, poate opera la capacitate maximă, doar până când devine incapabil să se regenereze. Cu toţii cunoaştem oameni care au îmbătrânit brusc, după o traumă suferită în viaţă. De cât de bine păstrăm şi ne regenerăm rezervele de Lumină, depind durata şi calitatea vieţii noastre.
In traditiile estice ,(hinduism sau budism), chakrele principale sunt in numar de sapte. Samanii din zona Americii de Sud, vorbesc despre noua chakre (cu toate ca le denumesc diferit). Numerotarea lor incepe de jos in sus, de la 'pamant' spre 'cer', asemeni unor 'etape' de dezvoltare -de la nevoile primordiale umane, pana la constientizarea de sine, si iluminarea spirituala. Iata mai jos o descriere mai detaliata:

1. Prima chakra - numita Muladhara - sau chakra 'radacina'.
Prima chakra reprezinta baza sanatatii emotionale si mentale. Ea controleaza vointa de a supravietui, instinctul de conservare, apartenenta la grup si identitatea de grup (familiala), starea de siguranta launtrica, increderea in sine la nivel fizic, dorinta de acumulari materiale, profesia aleasa, sentimentul de stabilitate.
Adevar sacru: Toate sunt una.
Pozitie: la baza coloanei vertebrale, intre anus si sex.
Elementul asociat: pamant
Organe deservite: Baza coloanei vertebrale, picioare, oase, rect, sistemul imunitar.
La nivelul acestui centru, pot aparea urmatoarele:
Probleme fizice: dureri cronice de spate, dereglari ale sistemului imunitar, sciatica, afectiuni ale venelor, varice.
Probleme emotionale: depresie,personalitate multipla, dependente,teama de a fi abandonat de familie, crize de identitate, relatie dificila cu familia, lipsa loialitatii , incapacitatea de a se descurca pe cont propriu, lipsa sigurantei in cadrul grupului, compromiterea principiilor morale,etc.

Caroline Myss propune o serie de intrebari menite sa aduca o constientizare a problemelor care au dus la blocarea acestui centru energetic, si implicit, la aparitia problemelor .
Auto-examinare:
1. Ce sisteme de credinta ai mostenit de la familia ta?Mai au aceste credinte autoritate asupra ta?
2. In ce superstitii crezi? Care dintre acestea au mai mare autoritate asupra ta decat propriul discernamant?
3. Ti-ai compromis vreodata principiile morale? Daca da, ai facut demersuri pentru a repara greseala?
5. Ai treburi nerezolvate cu membrii familiei tale? Daca da, ce te impiedica sa vindeci relatia cu familia?
6. Insira toate lucrurile bune care simti ca vin de la familia ta.
7. Daca esti parinte, ce calitati ai vrea sa invete de la tine copiii tai?

Alte comentarii (A.Villoldo) :
In sanscrită, prima chakră este cunoscută sub numele de muladhara, care înseamnă „fundament, bază, temelie". Casa noastră energetică trebuie construită pe o fundaţie puternică. Asemenea unei rădăcini care ajunge în locurile jilave şi bogate ale Mamei Pământ, prima chakră ne furnizează nutrienţii esenţiali.Ne stabilizează şi este temelia pe care se sprijină sistemul energiei noastre luminoase. Atunci când ne deconectăm de la Pământ, începem să ne luăm hrana necesară de la suprafaţă. Ca rezultat, devenim asemenea unui copac, ale cărui rădăcini slabe şi răspândite nu îl pot susţine să nu se răstoarne în timpul unei furtuni. Ne pierdem stabilitatea, baza şi siguranţa.
Atunci când prima chakră este deconectată de Pământul feminin, ne simţim orfani. Principiul masculin predomină şi căutăm siguranţa în lucrurile materiale. Individualitatea predomină în faţa relaţiilor, iar impulsurile egoiste triumfă în detrimentul familiei, al societăţii şi al responsabilităţii globale. Cu cât ne separăm mai mult de Pământ, cu atât devenim mai ostili în faţa laturii feminine. Ne renegăm pasiunea, creativitatea şi sexualitatea. In cele din urmă, Pământul însuşi devine un loc plin de venin.
Cele patru porniri instinctuale - frică, hrănire, luptă şi sex -sunt oglindite în programele primelor două chakre inferioare. Acestea sunt programele de bază necesare pentru supravieţuirea fizică şi emoţională. Inclinaţia de a mânca prea mult, de a strânge bani sau obiecte, sunt expresii negative ale instinctului de supravietuire. Simţim că nu avem niciodată destul. Dezechilibrul primei chakre se manifestă prin sentimentul de lipsă. Chiar şi cei care au foarte multe posesiuni, simt frica de a nu şi le pierde. In mod ironic, săracii sunt adesea mai generoşi decât bogaţii. Odată ce prima chakră este curăţată, ideea de lipsuri dispare. Ajungem să ne dăm seama că nu ne lipseşte nimic şi că ducem o viaţă îmbelşugată. Nu este suficient să înţelegem asta la nivel intelectual. Trebuie să ştim cu fiecare celulă a corpului nostru, că Universul are grijă de noi şi ne sprijină.
Un individ care acţionează din prima chakră se află într-o stare de fuziune primară cu lumea. El este absorbit de simţuri şi se angajează exclusiv în lumea materială. Crede că lumea îi datorează ceva, iar cei din jurul său ar trebui să recunoască faptul că el este o persoană specială. Devine egocentric şi narcisist. Nu poate xperimenta iubirea autentică, deoarece nu se poate pune în locul celuilalt. Este incapabil să „să se pună în pielea altei persoane". Acest centru corespunde primilor şapte ani de viaţă. Traumele trăite în aceşti ani - inclusiv cele de la naştere şi înainte de ea, sunt înregistrate în această chakră, formând complexe psihologice care întrerup dezvoltarea ulterioară.Asemenea unui copil, o persoană motivată în primul rând de prima chakră va fi preocupată de supravieţuire şi distracţie. Atunci când este ameninţată, poate deveni violentă - fizic sau emoţional - în faţa primejdiei percepute. Persoana concentrată pe prima chakră va căuta, cu orice preţ, recompense senzuale temporare. Adesea, nu îşi dă seama unde se termină corpul său şi unde începe lumea, astfel încât ceilalţi încep să devină o extensie a sa şi încetează să mai conteze în ochii săi.

2. A doua chakra, Svadhistana, chakra sacrala.
Chakra a 2ª este centrul puterii personale, al creativitatii, sexualitatii, si situatiei financiare.
Adevar sacru: Respectati-va unii pe altii, respecta-l pe cel de langa tine.
Pozitie: deasupra organelor genitale.
Elementul asociat: apa.
Organe deservite: Abdomenul inferior, pana la buric, organele sexuale, intestinul gros, vertebrele inferioare, pelvisul, apendicele, vezica, zona soldurilor.
Probleme fizice: Artrita , dureri cronice de spate sau solduri, sciatica, potenta sexuala , probleme ale aparatului urinar, boli ale prostatei sau ovarelor, afectiuni severe ale menopauzei.
Probleme emotionale: teama de a pierde controlul, sau de a fi controlat, pierdere financiara, probleme cu banii,teama de a fi abandonat de prieteni/colegi , capacitatea de a-ti asuma riscuri, sentiment de vina, dorinta sau lipsa de putere, creativitate, simtul onoarei in relatii, abilitatea de a lua decizii, puterea de a te revolta.
Auto-examinare:
1. Cum definesti creativitatea? Te consideri o persoana creativa? Iti urmezi ideile creatoare?
2. Iti directionezi vreodata ideile creatoare in moduri negative de exprimare? Exagerezi sau infrumusetezi realitatea, sau faptele, pentru a-ti sustine punctul de vedere?
3. Te simti confortabil cu sexualitatea ta? Daca nu, ai luat masuri pentru a-ti vindeca dezechilibrele sexuale? Te-ai folosit de ceilalti pentru placerea ta sexuala, sau te-ai simtit folosit/a? Iti respecti propriile limite sexuale?
4. Iti tii cuvantul dat? Care este sistemul tau de valori morale si etice?
5. Iti negociezi principiile morale in functie de circumstante?

Alte comentarii:
Cea de-a doua chakră este localizată la patru degete mai jos de buric şi face legătura cu rinichii şi cu elementul apă. Ea activează glandele suprarenale, care produc adrenalina. Adrenalina este hormonul care mediază reacţia într-o situaţie de criză.Teroriştii şi laşii acţionează din cea de-a doua chakră. Bravada şi aroganţa sunt inspirate de această chakră. Imaginaţi-vă, dacă vreţi, o gorilă care îşi dezveleşte dinţii şi se bate cu pumnii în piept.
Cea de-a doua chakră metabolizează nutrienţii energetici din Câmpul Energetic de Lumină. Toate formele de energie reprezintă hrană pentru ea - procesează energia Pământului preluată de prima chakră şi digeră energiile emoţionale din sistemul nervos. Atunci când această chakră funcţionează bine, ea poate distruge emoţiile negative, precum furia şi frica, eliminându-le ca deşeuri prin prima chakră. Dar cănd această chakră este dezechilibrată, emoţiile negative se extind în interiorul nostru, stau în intestinele noastre şi se descompun încet. Cu toţii cunoaştem oameni incapabili să renunţe la ura, care poartă resentimentele mult timp - uneori, chiar ani întregi. Aceste emoţii negative se localizează în cea de-a doua chakră şi devin toxice.

Cea de-a doua chakră este şi locaţia pasiunii. Ea se exprimă prin intermediul creativităţii şi intimităţii. în prima
chakră, ne reproducem. în cea de-a doua, facem dragoste cu persoana iubită. Numele sanscrit pentru acest centru este svadhisthana, care înseamnă „locul în care sălăşluieşte eul". Cronologic, această chakră corespunde perioadei de vârstă dintre opt şi paisprezece ani. Dorinţa adolescentină de a avea aventuri romantice îşi are originea în creşterea activităţii celei de-a doua chakre.
Tulburările de personalitate legate de cea de-a doua chakră pot fi foarte profunde. Aceşti oameni trăiesc într-o lume în care plouă, pentru că cerul doreşte, personal, să-i ude. Câteodată, ei au impresia că întreaga lume conspiră împotriva lor. Intr-adevăr, uneori plouă pentru noi, dar plouă şi pentru copaci, plante,animale şi pietre, după cum plouă, pur şi simplu. O astfel de persoană adesea consideră că are dreptul la orice. Dacă îşi vindecă cea de-a doua chakră, descoperă că lumea nu îi datorează nimic. Dimpotrivă, ea îi este datoare vieţii. Sub îndrumarea chakrei a doua, centrul iubirii erotice, ne explorăm pasiunea şi descoperim intimitatea. Disfuncţiile acestei chakre pot face ca persoana să confunde sexul, cu dragostea. Marea sarcină a celei de-a doua chakre este să transforme sexul în dragoste, situaţii romantice, în intimitate. Nu e o sarcină uşoară, pentru că impulsurile negative ale aceste chakre sunt reprezentate de nevoia de a-i controla pe ceilalţi, prin intermediul banilor, puterii şi sexului.
Expresiile negative ale celei de-a doua chakre sunt furia şi frica. Şamanii cred că frica este marele nostru duşman.Ea este un adversar viclean, cu care nu trebuie să te pui, deoarece, în momentul în care o faci, te va secătui de vlagă şi va ieşi învingător. Ideea este să ajungi să îţi cunoşti frica şi să te împrieteneşti cu ea. Foloseşte-o ca pe un mecanism de avertizare şi nu ca pe un declanşator al reacţiei de autoapărare.
Chakra a doua trece chiar prin abdomen, acolo unde ia naştere viaţa. Acest centru germinează seminţele pasiunii şi creativităţii, care se vor dezvolta în chakrele superioare.

3. A treia chakra -Manipura
A treia chakra continua dezvoltarea respectului de sine si a personalitatii, separat de identitatea tribala. Adevar sacru: Respecta-te pe tine insuti.Fii matur si onorabil in relatia pe care o ai cu tine insuti si asuma-ti responsabilitatea pentru persoana care ai devenit.
Pozitie: plexul solar, o palma deasupra buricului.
Element asociat: focul
Organe: Abdomen, stomac, intestinul subtire, ficat, bila, rinichi, pancreas, splina, partea de mijloc a coloanei.
Probleme fizice:Artrita, ulcer gastric sau duodenal, probleme intestinale sau ale colonului, pancreatita, diabet, indigestie cronica sau acuta, anorexie, bulimie, disfunctii ale ficatului, hepatita
Probleme emotionale: Incredere/teama/intimidare, parerea despre sine, respect de sine, incredere in sine, ambitie, curaj, capacitatea de a trece prin situatii dificile, a avea grija de sine si de ceilalti, sensibilitate la critica, principii morale, teama de a fi respins, teama de a fi umilit, neliniste pt. cum arati fizic, tarie de caracter.
Auto-examinare:
1. Te placi asa cum esti? Ce nu iti place si de ce? Ce faci pentru a schimba lucrurile care nu iti plac la tine?
2. Esti cinstit/a? Modifici adevarul atunci cand il prezinti? De ce?
3. Ii critici pe ceilalti? Ii invinuiesti pe ceilalti ca sa te protejezi pe tine?
4. Esti capabil sa admiti ca nu ai avut dreptate? Esti deschis la feedback din partea celorlalti?
5. Ai nevoie ca ceilalti sa te placa, sa fie de acord cu tine? Daca da, de ce?
6. Ai fost intr-o relatie cu o persoana pe care nu o iubeai cu adevarat, doar pentru ca era mai bine decat sa fii singur/a?
7. Te respecti pe tine? Poti decide sa faci schimbari in viata ta si apoi sa te tii de angajamentele pe care le-ai luat?
8. Ti-e teama de responsabilitate? Sau, te simti responsabil pentru tot ce se intampla si pentru toata lumea?
9. Iti doresti tot timpul ca viata ta sa fie altfel? Daca da, faci ceva ca sa o schimbi, sau te-ai resemnat cu situatia?

Alte comentarii:
A treia chakră este situată în plexul solar şi este asociată cu pancreasul. Această glandă este banca de energie a corpului. Glucoza reprezintă moneda sa de schimb. (Pancreasul produce insulina, care aduce glucoza din sânge, în celule, unde poate fi folosită drept combustibil). Atunci când chakra a treia funcţionează bine, corpul are destulă energie pentru toate activităţile. De vreme ce creierul este cel mai mare consumator de energie din corp, echilibrul chakrei a treia este esenţial pentru a putea gândi limpede. 
Indivizii care prezintă disfuncţii ale acestei chakre au adesea un nivel scăzut al energiei. Hrana pe care o ingerează este eliminată înainte ca nutrienţii să ajungă în sânge. Problemele de întreţinere pot apărea şi la nivel psihologic şi spiritual. Când chakra a treia nu funcţionează cum trebuie, persoana dă greş în încercările sale. Chiar dacă are la îndemână toate resursele succesului, nu are destulă vitalitate pentru a ajunge la linia de sosire. Chakra a treia este centrul puterii în sistemul Energiei Luminoase. Puterea sa poate fi folosită în mod constructiv, pentru a materializa aspiraţiile noastre în lume. Atunci când este folosită distructiv, ea poate ne reprima natura primară, sau libidoul, ceea ce se manifestă sub forma unor simptome nevrotice, inclusiv ruşinea şi vina. Această chakra corespunde vârstei cuprinse între paisprezece şi douăzeci şi unu de ani - anii care preced maturitatea. 
Puterea feminină a primei chakre şi energia sexuală primordială a chakrei a doua sunt transformate într-un combustibil fin, pe care chakra a treia îl utilizează pentru a ne duce visele la îndeplinire. Această chakra reface rezervele din Câmpul Energetic de Lumină. Atunci când îi trezim puterea, experimentăm lipsa fricii şi o fermitate care nu poate fi descurajată de nicio nenorocire. Obstacolele din calea noastră dispar. 
Pericolul îl reprezintă exacerbarea ego-ului. începem să credem că suntem singurii autori ai destinului nostru şi că putem schimba lumea după placul nostru. Ne simţim în stare să creăm sau să distrugem lumea şi devenim 
dictatoriali şi manipulatori, căutând puterea şi faima cu orice preţ. Indivizii seduşi de puterea chakrei a treia caută adesea să-i controleze pe ceilalţi, prin intimidare. Atunci când această chakra este curăţată, situaţia familială şi relaţiile interpersonale se stabilizează. Comunicăm cu eficienţă şi descoperim puterea cuvântului rostit şi scris. Acest centru ne ajută să fim sinceri faţă de noi înşine.Scopul vieţii noastre devine clar şi ne putem urma drumul. 
Există poveşti despre luptători incaşi, a căror chakra a treia strălucea ca un disc galben. Legendele spun că nu puteau fi ucişi. Conchistadorii trăgeau cu muschetele în ei, dar gloanţele îşi ratau întotdeauna ţinta. Există legende similare şi printre indienii din America de Nord, despre oameni curajoşi pe care cavaleria nu îi putea niciodată ţinti. Inţelepţii incaşi ne spun că, atunci când aceşti luptători de lumină isi ucideau adversarul, îi onorau pe ceilalţi, lăsând să curgă pe pământ, câteva picături din propriul sânge. Ei ştiau că, în alte circumstanţe, ar fi stat împreună în jurul focului şi ar fi spus poveşti. Aceşti bărbaţi şi aceste femei credeau că, dacă intri în bătălie furios ori înfricoşat, eşti deja mort. 
Funcţia celei de-a treia chakre este să transpună viziunea în realitate. In sanscrită, numele acestei chakre este manipura, care în seamană „palatul bijuteriilor" şi care face referire la abilitatea de a transforma visele în comori vii. Şamanul înţelege că poţi visa lumea, transformând-o în realitate. Acest centru este alambicul în care visele sunt transformate în aur, prin alchimie. Atunci când vrei să îmbunătăţeşti lumea din jurul tău, echilibrează-ţi chakra a treia. Instrumentul acestui centru este vizualizarea . 
Elementul focului, care o guvernează, oferă combustibilul pentru materializarea viselor. Aveţi grijă să nu folosiţi această putere pentru câştigul personal, ci pentru binele tuturor. Expresia-cheie a acestei chakre este a te pune în serviciul altora.

4. A 4a chakra: Anahata , chakra inimii.
Din aceasta pozitie centrala, cea de-a patra chakra mediaza legatura dintre corp si spirit, si le determina sanatatea, puterea si echilibrul.
Adevar sacru: Iubirea este putere divina
Pozitie: Zona inimii, central.
Element: Aer
Organe: inima si sistemul circulator, plamanii, diafragma, glanda timus. umerii, bratele si mainile, coastele, sanii.
Probleme fizice: afectiuni ale inimii, astm, alergii, afectiuni ale plamanilor, noduli la san, partea de sus a spatelui, dureri de umeri.
Probleme emotionale: ura, amaraciune, tristete, furie, gelozie, incapacitatea de a ierta, egoism, teama de a fi singur, tradare, compasiune, speranta, incredere, abilitatea de a te vindeca pe tine si pe ceilalti.
Auto-examinare:
1. Ce amintiri inca mai ai de vindecat? Ce relatii din viata ta au nevoie de vindecare?
2. Te folosesti de ranile tale emotionale pentru a controla oameni sau situatii? Cum?
3. Ai permis sa fii controlat de ranile altcuiva? Vei mai ingadui asta? Ce pasi esti pregatit sa faci pentru a preveni sa mai fii controlat in acest fel?
4. Asociezi vindecarea emotionala cu a nu mai avea nevoie de o relatie intima?
5. Ce intelegi prin iertare?
6. Cine sunt persoanele pe care trebuie sa le ierti, si ce te impiedica sa dai deoparte durerea pe care o asociezi cu ele?
7. Pentru ce ar trebui sa primesti tu iertare? Cine ar trebui sa te ierte?
8. Cum vezi o relatie sanatoasa? Esti dispus sa renunti la a te folosi de ranile tale pentru a te deschide pt o astfel de relatie?

Alte comentarii:
Chakra inimii este axa sistemului chakrelor. Aşa cum abdomenul reprezintă centrul gravităţii pentru corpul fizic, inima se află în centrul corpului luminos. Glanda timus este reglată de chakra inimii. Timusul este responsabil de imunitatea celulară. El este unul dintre principalii jucători în cadrul sistemului imunitar, foarte important în dezvoltarea celulelor limfocitare B şi T, „celulele ucigaşe" ale corpului.
Denumirea sanscrită pentru chakra inimii este anahata, care înseamnă „nelimitat". Se referă la faptul că ne eliberăm de aspectele materiale ale succesului. Banii, maşinile, faima şi averea încetează să mai fie unităţi de măsura ale împlinirii. Libertatea, bucuria şi pace statornică devin însemnele unei persoane concentrate pe centrul inimii. Din punct de vedere cronologic, chakra inimii este asociată cu vârsta cuprinsă între douăzeci şi unu şi douăzeci şi opt de ani. Este centrul din care ne formăm familiile şi descoperim iubirea, alături de sufletul-pereche şi de copii. Prin centrul inimii împărtăşim şi experimentăm iubirea. Aceasta este cea mai greşit înţeleasă chakra din corp, deoarece calitatea iubirii chakrei inimii nu este nici a avea afecţiune faţă de ceilalţi, nici a ne îndrăgosti. Chakra inimii se concentrează asupra iubirii de Creaţie - aceeaşi iubire pe care o nutresc florile pentru ploaie, sau jaguarul pentru antilopa din care se hrăneşte. Acest tip de iubire nu se concentrează asupra unui obiect, după cum nu este dependent nici de altă persoană, pentru a exista. Nu este o iubire sentimentală. Este impersonală. Teologii creştini o numesc agape. Incaşii îi spun munay. Tipul acest de iubire nu urmăreşte o finalitate. Nu duce la căsătorie sau la o relaţie. Este un scop în sine.
Pentru a experimenta iubirea altruistă, trebuie să moară ceea ce am fost noi în trecut. Astfel, şamanii au născocit practici complexe pentru eliminarea ego-ului şi a egocentrismului. Totuşi, ca să experimentăm iubirea chakrei inimii, este suficient să ne predăm în faţa iubirii - să facem ca iubirea să devină dintr-un sentiment, practică şi meditaţie. Trebuie să încetăm să ne mai îndrăgostim, ci să devenim iubirea însăşi. Atunci când îţi simţi inima bătând, aminteşte-ţi că iubirea este cea care bate astfel.
Una dintre expresiile negative ale acestei chakre este îndrăgostirea de sine. Cu toţii cunoaştem oameni care pretind că „iubirea este totul" şi bălmăjesc tot felul de clişee despre iubire. Aceşti indivizi sunt mai interesaţi să-şi demonstreze „iluminarea", decât să pună în practică iubirea altruistă ori generozitatea. O altă exprimare negativă a instinctului iubirii este incapacitatea de a da dovadă de compasiune faţă de noi înşine. Atunci când iubirea de sine este absentă, rămânem la nivelul de autocritică şi ruşine. O chakră a inimii dezechilibrată ne face incapabili să ne dedicăm unei relaţii intime. Persoana care se află în această situaţie va fugi când se va simţi vulnerabilă - adesea folosind munca, ori alte scuze, pentru a sta departe de persoana iubită. O chakră a inimii echilibrată ne permite să ne implicăm în relaţia intimă. Ea integrează principiile masculin şi feminin în interiorul nostru, astfel încât să nu ne mai căutăm în afară „jumătatea lipsă". Blândeţea şi duritatea, receptivitatea şi creativitatea încetează să mai fie aspecte opuse, pentru că aceste principii sunt îmbinate într-o armonie delicată. Centrul inimii ne permite să readucem o inocenţă care ne face să ne jucăm şi să avem inspiraţie. Ştim cine suntem şi ne acceptăm pe noi înşine - iar acest lucru ne aduce bucurie şi pace.

5. A 5ª chakra – Vishudda – chakra gatului
A cincea chakra este centrul luptei tale cu deciziile pe care le ai de facut, si capacitatea de a –ti abandona vointa in fata vointei divine. Esenta sa este credinta. Credinta in temerile noastre sau credinta in Divinitate.
Adevar sacru: Accepta vointa Divina
Pozitie: Baza gatului, central
Element: Eter
Organe: Gat, tiroida, trahee, gura, dintii, gingiile, falca, esofagul, paratiroida, hipotalamusul,vertebrele gatului.
Probleme fizice: Gat ragusit, dureri in gat cronice, probleme cu interiorul cavitatii bucale, gingivita, parodontoza, laringita, ganglioni inflamati, probleme ale tiroidei, scolioza.
Probleme emotionale: puterea vointei, exprimarea propriei personalitati, a-ti urma visul, a te folosi de propria putere pentru a crea, a-i judeca pe ceilalti, critica, credinta, a cunoaste, capacitatea de a lua decizii.
Auto-examinare:
1. Ce intelegi prin ‘ a avea vointa puternica’?
2. Care sunt persoanele care au putere asupra vointei tale, si de ce?
3. Incerci sa-i controlezi pe ceilalti? Daca da, pe cine, si de ce simti nevoia sa-i controlezi?
4. Te poti exprima onest si deschis atunci cand trebuie? Daca nu, de ce?
5. Poti sa simti momentele cand esti calauzit de Divinitate sa actionezi intr-un anume fel?
6. Ai incredere atunci cand nu ai dovezi?
7. Ce temeri ai legate de modul in care Divinitatea te poate ghida?
8. Te rogi sa primesti ajutor in functie de planurile tale, sau poti spune, ‘ o sa fac ceea ce Dumnezeu ma va calauzi sa fac’?
9. Ce te poate face sa pierzi controlul asupra propriei vointe?
10. Stii ca trebuie sa te schimbi/ sa iei o decizie, dar amani mereu momentul in care trebuie sa actionezi? Daca da, in ce situatii, si din ce motive?

Alte comentarii:
Chakra a cincea este localizată în dreptul gâtului şi influenţează glanda tiroidă, reglatorul metabolismului, adică al ritmului în care combustibilul este ars în organism, afectează greutatea corporală şi aprovizionarea cu vitamine. Denumirea sanscrită a acestei chakre este vishuda, care înseamnă „puritate".
Chakra a cincea este centrul nostru parapsihic, responsabil de clarviziune, claraudiţie, psihometrie şi abilitatea de a comunica fără cuvinte. Atunci când această chakră nu funcţionează bine, pot avea loc experienţe psihice nedorite, chiar şi o tulburare de personalitate care se poate transforma uşor în psihoză ori nevroză.Fanteziile unei astfel de persoane intră în viaţa de zi cu zi şi ea nu o mai poate deosebi de realitate. Tulburările de somn sunt frecvente, atunci când există un dezechilibru al acestei chakre.
Cronologic, a cincea chakră corespunde perioadei dintre douăzeci şi opt şi treizeci şi cinci de ani, când începem să însemnăm ceva în lume. Atunci când chakra a cincea este curată, începem să obţinem recunoaştere şi măiestrie în profesia aleasă. Experienţa şi cunoaşterea ne definesc statutul în lume. Cea de-a
cincea chakră ne oferă posibilitatea de a vedea ce ne oferă viitorul şi de a acţiona conform viziunii noastre. Vă imaginaţi cine puteţi deveni şi simţiţi libertatea de a avea posibilităţi nelimitate. In acest centru, adevărata introspecţie devine posibilă, căci plenitudinea lumii noastre interioare ne este pusă la dispoziţie pentru prima oară. Chakra a cincea ne permite să privim în noi, să devenim conştienţi de procesele noastre interioare. Dezvoltăm un vocabular pentru viaţa noastră emoţională, psihologică şi spirituală. Acest vocabular spiritual va creşte în dimensiuni, în chakra a şasea, împreună cu abilitatea de a căuta resursele interioare, oricând simţim nevoia de a schimba lumea exterioară. In chakra a cincea începem să dezvoltăm o perspectivă globală. Nu mai rămânem fixaţi într-un grup, un trib sau o cultură. Ne identificăm cu toţi oamenii - indiferent de rasă ori loc de naştere.
In prima chakră, ne dobândim identitatea de la mamă; în a doua, aceasta provine de la familie; în a treia, ne revoltăm împotriva părinţilor şi ne identificăm cu un grup social; în a patra, ne identificăm cu naţia sau cultura. In cea de-a cincea chakră, devenim cetăţeni planetari.
Chakra a cincea dă glas trăirilor inimii. Ea exprimă iubirea, bunătatea şi iertarea noastră. în acest centru, cele patru elemente ale chakrelor inferioare - pământ, apă, foc şi aer - sunt combinate într-o energie pură, care oferă matricea sau cadrul pentru visele noastre - asemenea fagurelui, care îi dă formă stupului de albine. Chakra din regiunea gâtului lansează această matrice în jurul căreia ne creăm lumea. Atunci când chakra a cincea este trezită, ne sincronizăm cu viaţa. Atunci când universul pare un adversar, când lucrurile nu se sincronizează, putem reveni la o stare de sincronizare cu viaţa, curăţându-ne cea de-a cincea chakră, eliminând reziduurile şi energiile dense care o blochează. Chakra a cincea acţionează asemenea unui coş de locomotivă pentru toate celelalte centre, eliberând energiile volatile care nu sunt eliminate în pământ, de către prima chakră. O simplă cale de a curăţa chakra a cincea este să o lovim de trei ori cu vârfurile degetelor, uşor.
O manifestare negativă a acestei chakre o reprezintă intoxicarea cu propria cunoaştere. Aceşti oameni nu îi ascultă pe ceilalţi, în timpul unei conversaţii. Pentru ei, avea dreptate este mai important decât a-1 înţelege pe celălalt. Pericolul îl reprezintă tendinţa de a transforma spiritualitatea în dogmă. Patologia chakrei a cincea a afectat naţiuni şi biserici, după cum au demonstrat acţiunile Inchiziţiei şi intoleranţa religioasă din lumea de astăzi. Pentru oamenii obişnuiţi, chakra a cincea serveşte drept coş pentru eliminarea energiilor arse de chakrele inferioare. Pentru a comunica nevoile emoţionale ale celorlalte chakre, majoritatea oamenilor îşi folosesc aproape exclusiv vocea. Cu cât devenim mai conştienţi de resursele noastre psihologice şi spirituale, cu atât această chakră devine mai puternică. Ne descoperim vocea adevărată.


6. Chakra a 6a - Ajna , al treilea ochi
Aceasta este centrul intuitiei, intelectului si ratiunii. Cunoscuta si sub denumirea de al treilea ochi, include la nivel mai subtil, abilitatatea de a 'vedea' dincolo de aparente, clarviziunea.
Adevar sacru: Cauta doar adevarul. Cerceteaza intotdeauna diferenta dinre adevar si iluzie, ai incredere in ceea ce nu poti vedea, mai mult decat in ceea ce poti vedea.
Pozitie: in frunte,central, intre sprancene
Organe: creierul, sistemul nervos, ochii, urechile, nasul, glanda pineala, glanda pituitara (hipofiza).
Probleme fizice:ale creierului, hemoragii, atac cerebral, probleme neurologice, tulburari de vedere/orbire , conjunctivita, lipsa auzului, probleme de memorie/invatare , probleme ale maduvei spinarii, probleme ale hipofizei.
Probleme emotionale: Rigiditatea gandirii ,dorinta de a influenta oamenii prin forta gandului, gandire influentată de parerile generale, lipsa viziunii de ansamblu, dispretul fata de cunoasterea spirituala, accent pus pe dorinte materiale, incapacitatea de a invata din propria experienta, lipsa de deschidere catre ideile altora.
Auto-examinare:
1. Interpretezi adesea actiunile altora intr-un mod negativ? De ce?
2. Ce tipare negative apar mereu in relatia ta cu cei din jur?
3. Ce credinte continui sa accepti , cu toate ca stii ca nu sunt adevarate?
4. Ai tendinta de a-i judeca pe ceilalti? Daca da, ce situatii sau relatii activeaza aceasta tendinta a ta?
5. Gasesti mereu o scuza pt faptul ca te comporti intr-un mod negativ?
6. Aminteste-ti situatii in care s-a dezvaluit un nivel al adevarului mai profund decat cel cu care te-ai obisnuit. A fost acea experienta intimidatoare?
7. Ce credinte si atitudini din interiorul tau, ai vrea sa schimbi? Iti poti lua angajamentul sa faci acele schimbari?

Alte comentarii:
Chakra a şasea (sau cel de-al treilea ochi) este localizată în mijlocul frunţii. în tradiţiile hinduse este considerată cel de-al treilea ochi al lui Shiva, care oferă cunoaşterea adevărului perfect şi al non-dualităţii. Denumirea sanscrită a acestui centru este ajna, sau „puterea nelimitată". In această chakra ajungem să cunoaştem că suntem inseparabili de Dumnezeu. Exprimăm Divinul din noi şi vedem Divinul din ceilalţi. Atunci când ne aflăm în prezenţa unei persoane care a ajuns la un asemenea nivel, avem un profund sentiment de calm şi de pace. îţi dai seama că eşti o fiinţă eternă, care locuieşte un corp temporal. Trecem dincolo de trup şi minte, însă, cu toate acestea, le primim pe ambele în câmpul conştientei noastre. Pe măsură ce analizăm mintea, putem păşi în stări trans-personale. Urmăm mintea cu multă curiozitate, dar fără să fim absorbiţi de ea. Indoiala dispare, atunci când treci dincolo de minte, iar dorinţa şi dorul încetează să mai fie forte determinante. Intrăm pe tărâmurile cunoaşterii, care pot fi experimentate, dar nu şi povestite. Asta nu pentru că aceste tărâmuri se află dincolo de domeniul cuvintelor, ci mai degrabă pentru că nu există nimic altceva decât experienţe. Şamanii spun că acesta este un tărâm care nu poate fi găsit prin căutare, dar că numai cei care caută, l-ar putea găsi.
Este ca şi cum te-ai trezi dintr-un vis. In clipa în care îţi dai seama că ai visat, visul nu mai poate fi amintit.
Atunci când chakra a şasea nu funcţionează cum trebuie, individul face o confuzie între informaţie şi cunoaştere.Simte că a atins marile adevăruri spirituale, când, de fapt, nu are decât o colecţie de informaţii. Şamanii ştiu cum să aducă ploaia, fără să explice că apa este compusă din atomi de hidrogen şi oxigen. Orgoliul spiritual este un aspect negativ a celei de-a sasea chakre. Aceste persoane exercită adesea o mare putere şi influenţă în lume, fără să-şi asume responsabilitatea de a avea grijă de ea. In lumea noastră condusă de media, cu al său cult pentru celebritate, energiile chakrei a şasea pot fi deformate, având ca rezultat aroganţa spirituală şi megalomania.
Unele legende spun că cei care îşi trezesc această chakră pot obţine chiar nemurirea fizică. Nu mai îmbătrânesc şi nu se mai îmbolnăvesc, fiind capabili să-şi păstreze tinereţea, puterea şi vitalitatea. Toate dorinţele unei persoane cu cel de-al treilea ochi deschis se transformă în realitate şi, dacă mai mulţi vindecători au aceeaşi viziune, aceasta devine realitate pentru planetă. Religiile băştinaşilor pun de multă vreme în practică această tradiţie. înţelepţii din triburile indienilor Hopi şi vracii incaşi stau în meditaţie, vizualizând o lume pe care şi-ar dori să o moştenească strănepoţii.

7. Chakra a 7a - Sahasrara , chakra coroana.
Ultima din cele sapte chakre principale, Sahasrara mai este denumita si lotusul cu o mie de petale,si reprezinta legatura cu Divinitatea, centrul de primire a Gratiei Divine , a energiei cosmice/prana/chi ,etc.
Adevar sacru: Traieste in momentul prezent. Realizeaza o relatie personala cu divinitatea. Inlatura din viata ta, toate iluziile si temerile de ordin fizic, psihologic sau emotional. Debaraseaza-te de trecut, nu anticipa viitorul, si traieste in prezenta divinului.
Pozitie: crestetul capului, partea frontala
Organe: sistemul muscular, sistemul osos, si pielea.
Probleme fizice: osteoporoza, reumatism, probleme ale pielii, depresie ,oboseala cronica, sensibilitate extrema la lumina sunet sau orice alt factor de mediu
Probleme spirituale: lipsa credintei, inspiratiei, devotamentului ,curajului, altruismului, eticii.
Auto-examinare:
1. Ce fel de calauzire ai cautat in meditatiile sau rugaciunile tale?
2. Te targuiesti cu Dumnezeu? Te plangi mai mult decat iti exprimi recunostinta?
3. Esti devotat unei anume cai spirituale? Daca nu, simti ca ar trebui sa gasesti o cale spirituala?
4. Crezi ca Dumnezeul tau este mai 'autentic' decat Divinitatea din alte traditii spirituale?
5. Astepti ca Divinitatea sa iti dea o explicatie pentru toate experientele tale dureroase? Pentru care anume?
6. Ai inceput sa practici meditatia/rugaciunea, dar te-ai oprit? Daca da, ce te-a impiedicat sa continui?
7. Ce adevaruri spirituale cunosti, dar pe care nu le pui in practica in viata de zi cu zi?
8. Ti-e teama sa ai o relatie mai apropiata cu Divinitatea pentru ca te temi de schimbarile ce pot aparea odata cu aceasta?

Alte comentarii:
Chakra coroană, situată în vârful capului, este portalul nostru către Ceruri, în acelaşi fel în care prima chakră este portalul către Pământ. Fire luminoase pornesc din acest centru şi ajung până la stele şi până la destinele noastre. Pământul ne protejează şi ne hrăneşte cu forţa sa vitală, iar Cerul ne propulsează spre propria devenire. Seminţele încolţesc doar atunci când se află în pământul bogat, întunecat şi umed, dar cresc la lumina Soarelui. După germinare, toate plantele se întorc după soare, pentru a lua viaţă de la el. în mod similar, viaţa noastră spirituală germinează în prima chakră, legată de pământ, iar Lumina Cerurilor intră prin coroană pentru a hrăni întregul sistem al chakrelor. în sanscrită, numele acestei chakre este sahasrara, care înseamnă „spaţiu gol". Persoanele care au dobândit darurile pe care le oferă acest centru, nu mai au nevoie de formă fizică. Fiind capabile să călătorească prin spaţiu şi timp, ele sunt una cu Cerul şi Pământul.
Lecţia chakrei a şaptea este stăpânirea timpului. Atunci când ne eliberăm de timpul linear, cauzal, nu mai suntem prinşi în strânsoarea tiranică a trecutului. Ziua de astăzi nu mai este rezultatul unui incident anterior şi
experimentăm eliberarea de cauză şi efect. Trăim cu un picior în lumea obişnuită şi cu celălalt în lumea spirituală şi ne dăm seama că acestea împart domenii comune. Persoanele care stăpânesc darurile acestei chakre înţeleg că râul vieţii curge dincolo de formă şi de lipsa formei, dincolo de existenţă şi nonexistenţă. Ei cunosc nemărginirea, independent de timp sau formă.

***
Informatii suplimentare (adaugate 11.07.2011):

CHAKRA A OPTA
Element: Suflet.
Culoare: Auriu.
Aspecte fizice: Arhitectul corpului.
Instinct: Transcendenţa.
Este sediul pentru: Non-timp.
Manifestare negativă: Matricele bolilor, groaza cosmică.

Chakra a opta este „sursa sacrului". Acesta este modul unic de a descrie acest centru. Această chakră se află la câţiva centimetri deasupra capului şi, atunci când este trezită, străluceşte precum un soare, în interiorul Câmpului Energetic de Lumină. Atunci când o persoană îşi mută conştienta în cea de-a opta chakră, poate accesa amintirile ancestrale. Işi aminteşte lucruri pe care nu le-a trăit niciodată direct. De exemplu, îşi poate aminti, în mod spontan, cum stătea în preerie, în jurul focului, cu un bivol în spatele său, sau rugându-se în templele de piatră din munţii înzăpeziţi. Invăţăturile tuturor şamanilor sau maestrilor care au trăit înainte îi stau la dispoziţie. Vocile lor devin vocea lui, iar aceşti profesori străvechi trăiesc în interiorul său. Acest centru este legat de domeniul arhetipal, de imaginile originare şi de amintirile care aparţin colectivităţii umane.
Câmpurile informaţionale din chakra a opta acţionează ca un şablon, pentru a crea corpul fizic. Această chakră este ca un tâmplar care construieşte un scaun (corpul fizic), iar mai târziu îl arde în sobă. Tâmplarul nu simte nicio pierdere, întrucât ştie că poate construi un alt scaun, dintr-o bucată nouă de lemn. Chakra a opta nu este afectată de moartea corpului. Dacă în această chakră există înregistrarea unei boli, este ca şi cum un defect de proiectare ar fi reprodus în fiecare scaun nou. In chakra a opta experimentăm o uniune profundă nu doar cu tot ceea ce înseamnă Creaţie - lucru care se întâmplă în chakra a şaptea - ci cu însuşi Creatorul. Creatorul este inefabil şi nu poate fi cuprins într-o imagine pe care simţurile noastre să o perceapă. Aceste întâlniri sunt adesea percepute prin prisma culturii. Un creştin poate avea experienţa uniunii cu Creatorul sub forma fuziunii cu un înger, un sfânt sau cu Christos. Un budist o poate experimenta ca pe o comuniune cu Buddha, iar un şaman incaş, ca pe o contopire cu steaua noastră, Soarele. Devenim una cu Creatorul şi percepem chipurile arhetipale ale Divinului, care există în acest tărâm. Acestea sunt imagini ale lui Dumnezeu, care au fost scrijelite, sculptate şi pictate de înaintaşii noştri, vreme de sute de mii de ani.
Manifestarea negativă a acestei chakre este groaza cosmică, aşa cum este trăită de cei prinşi între lumea spiritului şi cea a materiei. Ne-fiind nici morţi, nici vii, ei sunt prinşi într-un tărâm de coşmar, de care nu pot scăpa. La nivel spiritual, acesta este purgatoriul, ceea ce budiş tii numesc planurile bardo. Entităţile destrupate, care se agaţă de oameni sau de locuri de pe Pământ, sunt prinse în acest plan. De asemenea, persoanele care suferă o trezire spontană, dar dezechilibrată a .acestui centru, pot rămâne prinse în acest spaţiu. Mulţi se află în spitalele de boli psihice. Unii suferă singuri, în casele lor, iar alţii ajung să facă parte din culte pseudomistice bizare.
Atributul chakrei a opta este invizibilitatea. în acest centru, devenim conştienţi de Observator (cunoscut în budism drept Martorul) -un Sine care a fost prezent încă de la începutul călătoriei noastre spirituale. Desprins de minte, el este capabil să-i prezinte minţii toate dramele, fără să se implice în ele. Observatorul este martorul desfăşurării vieţii noastre şi înţelege că toate poveştile pe care le folosim pentru a ne descrie pe noi înşine sunt doar atât: poveşti. Tot ceea ce credem că ştim despre noi înşine, nu are legătura cu Eu-1 real. Observatorul ştie că orice poate fi văzut sau apucat nu este real. Pentru Observator contează misterul şi nu manifestarea. Observatorul percepe totul, dar nu poate fi perceput, pentru că nu este transformat într-un obiect al percepţiei. Observatorul este invizibil, pentru că nu poate fi observat. Eliminând proiectele care il cuprind pe „sine" şi practicând tăcerea, Observatorul va începe să îşi reveleze propria sursă, care este Spirit sau chakra a noua.

CHAKRA A NOUA
Element: Spirit
Culoare: Lumină albă, translucidă
Aspecte fizice: Niciunul
Instinct: Eliberare
Este sediul pentru: Nemărginire
Manifestare negativă: Niciuna

Chakra a noua se află în inima Universului. Este în afara timpului şi a spaţiului. Se extinde prin vastitatea spaţiului şi se conectează de chakra a opta, printr-un cordon luminos. Şamanul poate călători prin acest cordon, pentru a experimenta vasta întindere a Creaţiei. Folosim termenul de chakra pentru acest centru, deoarece nu avem o denumire mai bună. în realitate, acesta este lăcaşul Spiritului. El există dincolo de sufletul personal care ne ţine legaţi de continuum-ul spa-ţiu-timp şi salvare, şi care este asociat chakrei a opta. Este spiritul fiecărui lucru din Univers. Observatorul se dovedeşte a fi tot ceea ce este observat.
Chakra a noua este Sinele care nu a fost niciodată născut şi nu va muri niciodată. Acest Sine este anterior timpului şi nu va intra niciodată în râul prin care curge timpul. Este anterior spaţiului şi a existat înainte de materializarea Universului. Este Sinele care nu a părăsit niciodată Grădina Edenului.
Chakra a noua ne dă abilitatea de a păstra un secret, chiar şi faţă de noi insine. Secretul este că, în urmă cu foarte mult timp, acea Forţa Imensă, pe care o cunoaştem drept Dumnezeu, a hotărât din locul Său, aflat în vidul nemanifestat, să se experimenteze pe Sine. Astfel, s-a manifestat în urmă cu douăsprezece miliarde de ani, ca o singularitate din care a fost formată întreaga materie din Univers. Imensa Forţă a continuat să se exploreze pe Sine prin toate formele de viaţă, ca lăcustă, balenă, planete şi asteroizi. Cu toate acestea, de vreme ce Imensa Forţă era omniprezentă şi omniscientă, fiecare dintre manifestările Sale poseda aceste calităţi. Prin urmare, a trebuit să păstreze secretul naturii Sale, chiar faţă de Sine, pentru a se cunoaşte pe Sine, prin cele zece mii de forme. Atunci când acest centru este trezit, un râset puternic, huruitor, străbate cu ecou munţii, tunând pe tot Cerul.


Surse:
Alberto Villoldo - Saman, Vindecator, Intelept; 
Caroline Myss-   De ce nu ne vindecam si cum putem sa o facem ; 
                            Anatomia Spiritului
.