sâmbătă, 20 mai 2017

Despre limitele psihologiei si a psihoterapiei

Inainte de toate, ce este psihologia?


PSIHOLOGÍE s. f. 1. Știință care se ocupă cu studiul psihicului , al legității proceselor psihice (cognitive, afective, voliționale) și al însușirilor psihice ale persoanei (caracter, temperament etc.).

Profesoara mea de psihologie din liceu (din timpuri post-comuniste) spunea asa:
"noi aici nu ne ocupam cu studiul sufletului ci cu studiul creierului si al proceselor cognitive si comportamentelor ce rezulta din ele. Asa ca nu va asteptati sa va rezolvati dilemele existentiale cu psihologia, aici ne ocupam strict de cum va functioneaza mintea."

Am simtit de atunci ca e ceva in neregula cu definitia asta. Pe urma am aflat ca Psiho vine de la grecescul psyche – care inseamna - SPIRIT. Pai cum vine asta doamna profesoara?!. Parca era vorba de creier nu de suflet. Hm. Incurcate sunt caile...

Deci daca este vorba despre Spirit...de ce cautam raspunsurile in minte si nu le cautam un pic mai sus de atat? De ce nu putem privi aceasta terapie a spiritului din perspectiva spirituala, daca tot ne mandrim ca ne ocupam de psyche?

Mecanisme cognitive, aberatii de comportament, Freud, Jung, Adler, multe teorii, multe bazate pe sondarea subconstientului, multe bazate pe etichetarea personalitatii umane, de parca acea personalitate umana ar fi atat de usor de definit precum o reactie chimica, apa plus CO2 rezulta sifon. 

Dar nimeni nu ia in calcul partea ce tine efectiv de destinul fiecarei persoane si de misiunea spirituala a acelui om. De ce trebuie sa ma simt vinovat ca am avut anumite experiente, daca acele experiente faceau pana la urma parte din destinul meu? Sa ma simt vinovat ca ce? Ca am trait? Sa vin la tine psiholog ca sa imi spui ca e ceva in neregula cu mine, ca imi fac rau, ca am tipare comportamentale distructive si ca atrag aceleasi experiente in viata mea pentru ca mi s-a intamplat asta si ailalta cand aveam 5 ani, pentru ca nu m-a iubit familia, pentru ca m-a parasit prietenul, etc..
Sa imi spui ca trebuie sa imi revizuiesc comportamentul si sa imi bag mintile in cap si mai ales, sa imi spui ca trebuie sa vin la tine saptamana de saptamana ca sa imi spui tu ce e mai bine pentru mine si sa imi spui tu cand m-am vindecat? Si daca am ajuns sa depind atat de mult de sfatul tau de profesionist, cum as putea sa imi mai dau seama din proprie initiativa cand am rezolvat tot ce aveam de rezolvat? Este vreodata cineva pe deplin vindecat, pe deplin echilibrat, fara nicio nesiguranta, fara nicio frica, fara nicio problema? Nu. Si atunci ce inseamna asta, ca trebuie sa stau mereu in fata ta si sa sap iar si iar in ce mi s-a intamplat acum zece ani, acum cinci ani, acum un an, acum o saptamana?

Si daca toate aceste experiente erau necesare pentru evolutia mea spirituala, si daca am facut si eu ce am crezut mai bine la acel moment, dar pana la urma acea lectie facea parte din misiunea mea si nu este o greseala ca am mers pe acel drum? Si daca aceste tipare sunt pana la urma parte din lectia mea de viata? 
Si daca nu este nimic in neregula cu mine, ci doar urmez incet incet drumul pe care mi-am propus sa il urmez, necesar in ultima instanta evolutiei mele spirituale? 

Cum sa vii tu, psiholog si sa imi spui ca e o problema la mine in cap, cand nimic nu e o problema de fapt? Traim asa cum traim si ne suportam ne calcam pe bataturi ne iubim ne imbrancim, unii cu altii unii peste altii, dar totul absolut totul este asa cum trebuie, este alegerea noastra. Si atunci, vin si te intreb, care e problema? Daca eu am ales sa ma dau cu capul de pereti in viata asta, care e problema? Daca eu asa invat? 
Si odata constientizate aceste tipare, de ce sa ma lupt cu atata inversunare sa schimb cursul râului, sa merg impotriva curentului, sa ma inregimentez in grupul x in familia y sa dau bine sa fac frumos sa fiu un cetatean destoinic, sa nu injur ca e urat, sa nu sparg farfurii ca am anger management issues, sa nu visez prea mult ca sunt cu capul in nori, sa nu țip la barbat ca am daddy issues, si asa mai departe? 

Dragii mei, dragele mele.
Mergeti la psiholog. Dar mergeti atata timp cat asta va ajuta sa va simtiti mai bine, mai motivati, cat va ajuta sa aveti incredere in voi si in puterea voastra interioara, mergeti atata timp cat va ajuta sa va constientizati fricile. Dar nu mergeti ca sa gasiti si mai multe motive sa dati vina pe altii pentru nefericirea voastra. Nu mergeti ca sa va simtiti vinovati pentru fiecare cuvant pe care l-ati spus, pentru fiecare relatie esuata, pentru fiecare injuratura sau incalcare a comportamentelor 'sanatoase'. 

Studiati Logoterapia, si Psihologia Pozitiva. Acestea sunt singurele ramuri ale psihologiei care va vor ajuta cu adevarat. 




Contractul Spiritual - partea a 2a - relatii si roluri tematice


 Fiecare relatie din viata noastra si fiecare persoana cu care ne-am intalnit vreodata face parte din Contractul nostru Spiritual, si fiecare are un rol, in functie de ceea ce ne-am propus sa invatam in aceasta viata. Imaginati-va un contract pe care l-am creat si pe care l-am semnat impreuna cu toate 'personajele' din viata noastra, de comun acord, inainte de a ne naste. De exemplu: daca una din temele pe care ne-am propus sa le invatam in aceasta viata este puterea personala si stima de sine, contextul necesar pentru ca aceasta lectie sa fie invatata trebuie sa includa atat relatii in care voi fi in postura de victima (deci cineva trebuie sa isi asume rolul de agresor ), cat si relatii in care tema principala este abandonul si lipsa de sustinere emotionala, astfel incat eu sa fiu nevoit/a sa descopar puterea interioara, pentru ca nu primesc sustinere din exterior. Deci voi avea in contractul meu spiritual semnaturi de la toate acele suflete care doresc sa faca parte din acest context si voi fi la randul meu parte din contractul altor suflete (cu rol secundar de aceasta data). Acest contract stipuleaza familia in care ma voi naste, tara si orasul in care ma voi naste, provocarile primilor ani de viata, primii profesori, cele mai importante relatii sentimentale, oameni care ma vor marca intr-un fel sau altul pe parcursul intregii vieti din punct de vedere profesional, cei care ma vor face sa sufar, cei care ma vor iubi, cei care ma vor sustine si cei care ma vor abandona, fiecare din ei avand un rol foarte bine definit pe care cu totii ni-l asumam a-priori, si care intelegem ca este necesar pentru invatarea respectivei lectii.

Un alt exemplu: daca una dintre temele pe care ni le-am ales este vindecarea, vom experimenta aceasta tema din perspectiva celui ranit dar si din perspectiva celui vindecat, sau din perspectiva celui ce la randul sau vindeca pe ceilalti, fie ca vorbim de vindecare emotionala, psihologica sau fizica. Astfel in viata noastra se vor manifesta roluri ale celor meniti sa ne ajute in invatarea acestei teme.
Ati prins ideea :)
Si acum va intrebati - bine, sa inteleg ca asta este partea de 'destin', acea fraza 'ce ti-e scris in frunte ti-e pus', cu singura diferenta ca ce mi-e scris este scris de mana mea asa cum un arhitect deseneaza un proiect al unei case, de la fundatie pana la acoperis. Este design-ul meu si alegerea mea, si creatia mea. Bun. Deci unde mai exista atunci liberul arbitru? Daca imi este 'scris' sa ma intalnesc cu X sau cu Y la un moment dat in viata, unde mai este alegerea mea? 
Ei bine, raspunsul este foarte simplu. Alegerea ta este modul in care vei reactiona la acea intalnire. Daca am compara cu o piesa de teatru, imagineaza-ti ca este pus pe hartie doar decorul, timpul si locul in care te vei intalni cu cineva, dar nu si interactiunea, dialogul dintre tine si acel personaj. Replicile tale sunt ceea ce alegi sa gandesti, sa spui si sa faci. Poti alege iertarea sau poti alege ostilitatea si resentimentul. Poti alege sa vezi partea buna a unui om sau poti alege sa vezi partea rea si atunci intreaga dinamica se va indrepta in acea directie pentru ca vei alimenta exact reactiile si din partea celuilalt pe aceeasi tema. Intr-un fel sau altul, lectia pe care ti-ai propus sa o inveti o vei invata, dar o poti invata pe pozitiv sau pe negativ. Orice tema are aspectul ei de lumina si aspectul ei de umbra, si in functie de reactiile tale, una din cele doua se va manifesta mai puternic, din nou si din nou si din nou. Ca inveti prin iertare si iubire sau inveti prin suferinta, cumva tot inveti. 

Dar ca orice contract, viata noastra are si ea o durata. La un moment dat timpul expira, cortina este trasa, actorii si spectatorii se intorc acasa. Ramai cu niste concluzii, iti raman ideile principale, si ele te vor ajuta sa scrii un nou contract, o noua piesa, in care poate nu mai ai nevoie sa joci rolul victimei, ci rolul salvatorului. Si astfel se scrie un nou contract, uneori daca tema precendenta nu este pe deplin inteleasa si invatata, ea se poate repeta si in urmatoarea viata, si chiar rolul unora dintre personaje poate fi asemanator. Daca lectia a fost invatata, atunci vei alege o alta tema, o alta perspectiva. 
Si tot asa...
Mesajul meu este: degeaba va suparati pe cei din jur, nu este in realitate nimic de iertat. Ei isi fac doar 'meseria'. Isi joaca rolul pe care si l-au asumat si pe care noi insine l-am schitat pentru ei. Daca ne ranesc, ne ranesc doar pentru ca noi sa invatam ceea ce ne-am propus sa invatam. Partea frumoasa este ca niciodata nu ni se va intampla ceea ce nu este in plan, daca nu ne-am propus sa invatam curajul extrem, nu vom fi luati ostatici si nici nu vom avea de sarit cu parasuta dintr-un avion. De aici vine probabil si acea fraza 'Dumnezeu nu iti da mai mult decat poti duce'. Mai corect ar fi ' nimic nu este intamplator si ti se va intampla doar  ceea ce este compatibil cu invatarea lectiilor propuse in aceasta viata si nu esti de fapt in niciun pericol, pentru ca totul se intampla asa cum ti-ai dorit.'

vineri, 14 aprilie 2017

Contractul spiritual - prima parte - harta vietii si rucsacul cu resurse

Inainte de a veni aici, in starea ta pura, in corpul de lumina, ai stiut exact unde esti ca vibratie si unde vrei sa ajungi. In mod natural, sufletul nostru este predispus spre evolutie si re-apropiere de Sursa. Deci. Ai decis sa vii aici, in acest loc, in acest timp 1)pentru propria evolutie, 2)pentru a indrepta niste greseli 3) pentru a-i ajuta pe cei din jur sa evolueze, 4)pentru ca prin propria existenta sa generezi o schimbare pe aceasta planeta in acest timp. Sau 5) toate acestea la un loc.
Inainte de a veni, ai facut o intelegere cu alte suflete, un fel de 'contract spiritual' prin care existenta ta sa fie presarata cu  anumite experiente. Tu ai fost de acord cu toate coordonatele si variatiile derivate din acele experiente. Imagineaza-ti o coala alba de hartie, presarata din loc in loc cu cateva puncte. Acestea sunt experientele-cheie in dezvoltarea ta ulterioara. Poate fi o intalnire cu cineva drag, mersul in anumite locuri, o suferinta sau o bucurie, o oportunitate, o usa inchisa, o fereastra deschisa.
Rucsacul cu care pornim la drum contine anumite 'provizii', adica elemente care ne pot da 'baza' de la care ne construim restul vietii precum si resursele necesare pentru a putea 'supravietui' si a face fata acestor incercari.
Deci avem combinatia Harta plus Rucsac. Avem coordonatele spatio-temporale -cum ar fi locul in care venim (tara, orasul), timpul in care venim, familia in care  ne nastem, corpul in care ne nastem, si avem si abilitatile, calitatile si talentele 'innascute'. Cum le folosim este alegerea noastra .

Punctele presarate pe foaie pot fi parcurse in orice mod, fie printr-o linie dreapta (cea mai scurta cale dintre doua puncte), fie prin curbe complicate , cercuri, rute ocolitoare, etc. Traseul este in alegerea ta, si tu alegi in fiecare clipa care este directia pe care vrei sa o urmezi. Spatiul de desfasurare este intotdeauna vast. Dar aminteste-ti ca sufletul tau si-a propus sa realizeze ceva in aceasta viata, iar pentru asta e nevoie de un anumit cadru: asa cum alegem sa urmam anumite cursuri la facultatea X, cu anumiti profesori, studiind anumite carti, tot astfel vom trai anumite experiente, ce ne vor ajuta sufletul sa se dezvolte sau sa 'faca diferenta' in locul in care se afla la un moment dat.
Din acest motiv, exista lucruri pe care nici nu le vei dori cu adevarat atata timp cat ele nu intra in contractul tau spiritual, si care prin consecinta nu se vor intampla. Legea Atractiei spune ca iti poti realiza visele, atata timp cat ti le doresti cu adevarat, adica la nivel profund, la nivel de sine, in acord cu dorintele sufletului tau. Atata timp cat tendinta ta naturala merge intr-o anumita directie, materializarea dorintelor nu va fi posibila intr-o directie cu totul opusa naturii tale, pentru ca ar face parte dintr-o alta 'harta', pe care la nivel subconstient o vei respinge. Un exemplu simplu: te poti 'vedea' in postura de scriitor, dar nu te poti 'vedea' in postura de fotomodel. Oricat de mult ti-ai dori la nivel mental sa ajungi fotomodel, sufletul tau si-a propus o alta cale inainte de a veni, deci materializarea acelei dorinte va fi daca nu imposibila, foarte dificil de realizat, vei intampina piedici de tot felul, pana cand , in cel mai bun caz la un moment dat vei obosi si te vei opri. In cel mai rau caz, vei continua sa 'te dai cu capul de pereti' si sa lupti impotriva curentului vietii tale, fiind vesnic nemultumit de rezultate, fara sa iti treaca prin minte ca de fapt nu asta e cel mai bun lucru pentru tine si ca ai putea sa incerci si altceva...

"Si cum pot sa stiu daca ma aflu pe drumul cel mai bun pentru mine?"
"Vestea 'buna' este ca ti se dau pe parcurs o sumedenie de 'indicii', care iti semnaleaza cat de aproape sau de departe esti de calea cea dreapta, adica de drumul cel mai scurt dintre punctul in care te afli acum, si punctul urmator - asemeni unor 'borne de kilometraj'. Da, si ele fac parte din contractul tau spiritual si harta vietii tale. Odata ce iti pastrezi deschiderea fata de propria intuitie, si fata de ceea ce te inconjoara, vei observa cu surprindere ca cel mai mic si neinsemnat lucru iti poate raspunde la intrebarile care te framanta. O discutie, o melodie auzita 'intamplator', un nor pe cer, un numar de telefon. Fii atent la ceea ce simti. Si la oamenii cu care intri in vorba. Nici o intalnire nu este intamplatoare. Nu uita, Dumnezeu lucreaza prin oameni. Dar asta nu pentru ca noi oamenii suntem aici si El 'acolo'. Ci pentru ca suntem cu totii interconectati. Mai bine ar fi sa zicem ca sufletul lucreaza prin oameni. Pentru ca la un anumit nivel, toate hartile si toate contractele spirituale se intrepatrund, iar asta face parte din marele joc cosmic.Poate parea un mister, o taina, dar asta nu pentru ca cineva ne impiedica sa-i patrundem sensul .Ci pentru ca numim mister ceea ce nu suntem pregatiti sa intelegem inca...