vineri, 25 februarie 2011

Legea cea Noua

Stia Iisus ca va fi ucis chiar de cei pe care incerca sa-i mantuiasca? Daca nu, cu siguranta stia care sunt riscurile. Din clipa in care a inceput sa propovaduiasca, a fost in pericol, dar pericolul nu venea dinspre Roma! Ceea ce era extrem de periculos in acele timpuri , era expunerea unei noi versiuni a Adevarului, menita sa schimbe mentalitati. Ma refer desigur la capeteniile preotilor care conduceau la acea vreme intreaga comunitate evreiasca, dupa preceptul vechi dar atat de 'eficient' - legea talionului -ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Din aceasta cauza a fost Iisus condamnat, pentru ca propovaduia o noua Lege- cea a iertarii. Amintiti-va scena 'spalatului pe maini' a lui Pilat. Au fost cateva 'voci' bine amplasate care au cerut crucificarea Fiului Omului- o decizie strict politica: eliminarea Celui care aducea Schimbarea.
Nu cred ca destinul Lui pe Pamant a fost prestabilit de Dumnezeu. Cred ca Iisus  a ales sa moara pentru noi. De asemenea, nu cred ca a fost de la bun inceput constient de misiunea Sa divina, (a se vedea Evangheliile gnostice) ci a trebuit sa traiasca, sa invete, sa isi re-aminteasca, si sa se trezeasca, inainte de a-si incepe Lucrarea. Iisus -Omul, a iubit, s-a bucurat, a ras, a plans, intocmai ca fiecare dintre noi. A avut clipe de indoiala, incercari, temeri, ca fiecare dintre noi. Insa, asemenea tuturor marilor maestri, profeti si invatatori care s-au intrupat  pe Pamant, a reusit sa le depaseasca.
A fost Iisus singurul Fiu al lui Dumnezeu? Nu cred asta. Ca a fost trimis, poate ca da. Ca atunci era momentul, in mod sigur. Insa nu cred ca a spus vreodata despre El insusi ca este 'singurul' fiu, si  'descendentul direct' al lui Dumnezeu. Cele mai inalte spirite sunt si cele mai smerite. Nu mi-l pot imagina pe Iisus spunand despre sine ca este Imparatul Lumii. Mesajul cred ca a fost cu totul altul, si a fost mult mai simplu si mai accesibil decat s-a transmis de-a lungul timpului: Iubiti-va unii pe altii. Iertati greselile aproapelui vostru. Aceasta este Legea cea Noua. Aceasta este Cheia. Cand a spus Eu sunt Calea, Adevarul si Viata, nu cred ca se referea la Sine. Ci la esenta invataturilor pe care cu inspiratie divina le-a rostit in toate predicile Sale. Daca vreti sa atingeti Iluminarea, Fericirea, si Pacea, daca vreti sa ajungeti la fel de aproape de Dumnezeu pe cat sunt Eu acum, luati aminte la tot ce v-am spus. Doar asa puteti ajunge acolo. 
Acestea (minunile) si multe altele veti putea face. Daca ati avea credinta macar cat un bob de mustar, ati putea spune muntelui sa se miste, si el se va misca. Ce poate fi mai eliberator si mai inaltator, decat sa afli ca si tu poti sa ajungi acolo? Ca in tine sta puterea de a realiza orice, atata timp cat o faci cu iubire si credinta?
Insa dincolo de orice interpretare teologica a vietii lui Iisus, ramane iubirea Sa nemarginita pentru umanitate. Totala, fara jumatati de masura. Iar o astfel de iubire nu este posibila fara incredere. Iisus a avut incredere in umanitate. Tot ceea ce a facut, tot ceea ce putem vedea acum, la atatea mii de ani dupa, a facut pentru ca a crezut in noi. Vreau sa cred ca nu L-am dezamagit. Iar daca da, atunci sper ca ne-a iertat...

joi, 17 februarie 2011

Daca vrei sa fii rege

O poezie care spune totul, si care dupa parerea mea ar trebui predata in scoli, puilor de oameni ce pasesc in viata, cu pasi nesiguri si ochii mari, in cautarea propriului destin.
Desi a circulat destul de mult pe internet in ultimii ani, datorita superbei interpretari a lui Marcel Iures, am simtit nevoia sa o re-amintesc aici, in speranta ca va aduce un strop de lumina si zambet in aceasta zi de iarna tarzie...



Ca să fii rege peste animale
Nu-i cine ştie cât.
Trebuie doar să fii mai puternic decât ele.
Şi-atât.

Ca să fii rege peste păsări
Este puţin mai greu. Dar frumos.
Trebuie să zbori mereu mai înalt decît ele
şi niciodată mai jos.

Ca să fii rege peste flori
Trebuie să suporţi la hotare mărăcinii şi spinii şi, mai ales,
Trebuie să înmiresmezi către lume,
Mai mult decât crinii.

Ca să fii rege peste înstelare
Trebuie să te aşezi printre luceferi – călător spre Orion
Şi, reprivindu-te de jos,
Să fii mai luminos decît oricare. Şi fără tron.

Ca să fii rege peste ape şi vânt
Trebuie să înveţi osanale ca îngerii
Şi să le aduci pe Pămînt - alinare
Pentru lacrima corbilor din Valea Plîngerii.

Ca să fii rege peste oameni
Este mai...decît toate, altceva.
Trebuie să trăieşti şi să mori pentru ei,
Învăţându-i ce înseamnă: a iubi, a ierta...

Dar, cel mai minunat,
este să poţi fi rege peste tine însuţi, atunci cînd alegi binele,
fie din bucuria altuia, fie din plînsul tău.

Şi să încheiem înţelept şi frumos.
Şi, mai ales, cum se cuvine.
ÎNCORONAREA TA O FACE HRISTOS
cînd mergi pe drumul dinspre rău - spre bine.
În clipa aceea, Veşnicia te cumpăneşte.

Dacă vrei să fii rege, alege binele!
Hei! Grăbeşte!

(B. Burtescu)

marți, 15 februarie 2011

Teatrul de control

"Trebuie să ne punem faţă în faţă cu propriul nostru mod de a-i controla pe alţii. Ori de câte ori cădem în acest prost obicei, ne deconectăm de la sursă. A scăpa de acest obicei nu e un lucru uşor, pentru că la început o facem întotdeauna inconştient. Cheia reuşitei este conştientizarea totală şi aceasta se face identificând felul nostru de a-i controla pe ceilalţi, control pe care l-am instituit încă din copilărie, pentru a atrage atenţia, pentru a face energia să vină către noi. Acest lucru l-am repetat toată viaţa. Eu numesc asta teatrul nostru de control inconştient. Spun „teatru” pentru că este o scenă familiară, ca o scenă de film, pentru care ne scriem scenariul de tineri. Apoi repetăm mereu scena, zilnic, fără a fi conştienţi de asta. Tot ceea ce ştim este că ni se întâmplă mereu aceleaşi lucruri. Şi problema e că tot repetând o singură scenă la nesfârşit, celelalte scene din filmul adevărat al vieţii noastre – marea aventură marcată de coincidenţe – nu se mai pot desfăşura. Noi oprim filmul atunci când repetăm acest mic teatru pentru a-i manipula pe alţii, pentru a le lua energia. Oricine joacă teatru, într-un fel sau altul. Acum poţi înţelege cum funcţionează jocul tău. E vorba de felul tău de a controla oamenii şi situaţiile pentru a forţa energia să se îndrepte spre tine. Tu îţi creezi în minte un teatru în care rolul tău este să te retragi şi să te comporţi misterios şi secretos (tipul distant) Îţi spui că eşti prudent, dar în realitate speri că altul va fi atras în jocul tău şi va încerca să afle ce se petrece cu tine. Atunci când cineva o face, rămâi neclar, forţându-l să lupte, să facă deducţii pentru a-şi da seama de adevăratele tale sentimente. Pe măsură ce ceilalţi îţi cad în plasă şi fac acest lucru, ei îţi acordă toată atenţia lor şi astfel îşi proiectează toată energia asupra ta. Cu cât reuşeşti să îi menţii mai mult timp interesaţi şi adânciţi în misterul tău, cu atât primeşti mai multă energie. Din nefericire, atunci când eşti distant, viaţa ta tinde să evolueze foarte puţin, pentru că repeţi mereu aceeaşi scenă.
Primul pas în procesul de clarificare, pentru fiecare dintre noi, este conştientizarea deplină a propriului joc. Nimic nu-şi poate urma cursul până când nu ne privim cu adevărat şi nu descoperim cum manipulăm noi înşine, în căutarea energiei.
- Care e pasul următor?
- Fiecare dintre noi trebuie să se întoarcă în propriul trecut, în viaţa familiei din care a provenit şi să vadă cum s-a format acest obicei. Vom afla astfel cum putem să devenim conştienţi de acest control. Nu uita, cei mai mulţi dintre membrii familiilor noastre joacă propriul lor teatru, încercând să ne extragă energia, încă din copilărie. De aceea, tot de atunci, ne-am creat şi noi propriul rol. Aveam nevoie de o energie pentru a ne recupera energia. Micul nostru teatru apare întotdeauna în relaţie cu membrii familiei. Oricum, odată ce ne dăm seama de mişcarea energiei în propria familie, vom putea trece peste aceste strategii de control şi vom vedea ce anume s-a întâmplat, de fapt.
- De unde încep?
- Povesteşte-mi despre tatăl tău.
- A fost un om bun, vesel, capabil, dar…mereu critica. Din punctul lui de vedere, eu nu făceam niciodată bine ceva. Punea întrebări, apoi găsea hibe în răspunsuri.
- Şi ce se întâmpla cu energia ta?
- Mă simţeam golit, încercând să evit să-i vorbesc.
- Adică ai devenit vag şi distant, încercând să pui lucrurile într-o formă care să-i atragă atenţia, dar să nu-i dea motiv de criticat. El era cel care întreba – interogatorul – şi tu te învârteai în jurul lui la distanţă.
Acesta este un alt fel de teatru. Cei care utilizează acest mod de a suge energia, îşi iau rolul de a pune întrebări şi de a cerceta lumea altor persoane cu scopul de a le găsi defecte. Odată ce le găsesc, încep să critice aspectul respectiv din viaţa victimelor lor. Dacă strategia are succes, cel criticat este târât în joc. Dintr-o dată, devine conştient de sine în preajma interogatorului şi se apucă să dea atenţie lucrurilor pe care acesta le face şi gândeşte, astfel încât să nu facă nici o greşeală pe care acesta să o observe. Atitudinea aceasta îi dă interogatorului energia de care are nevoie. Interogatorul te abate de pe drumul tău şi te seacă de energie, pentru că tu te judeci după modul lui de a gândi.
-Câte feluri de control există?
-Fiecare manipulează pentru energie, fie agresiv, direct, obligând oamenii să le acorde atenţie, fie pasiv, jucându-se cu simpatia şi curiozitatea celorlalţi, pentru a câştiga atenţia lor. De exemplu dacă te ameninţă cineva verbal sau fizic, atunci eşti constrâns să-i acorzi atenţie şi astfel să-i dai energie, de teamă că ţi s-ar putea întâmpla ceva. Cel care te ameninţă şi te târăşte în cel mai agresiv tip de teatru este numit intimidator.
Dacă, pe de altă parte, cineva îţi povesteşte ce lucruri îngrozitoare i se întâmplă, făcându-te poate să te simţi şi tu responsabil pentru asta – pentru că, dacă refuzi să-l ajuţi, acele lucruri îngrozitoare vor continua – acesta caută să exercite controlul la un nivel cât se poate de pasiv. Manuscrisul îl numeşte bietul-de-mine. Orice va spune sau va face, te va pune pe tine în poziţia de a te apăra de ideea că nu faci destul pentru el. Te va face sa te simţi vinovat în prezenţa lui.
Putem examina teatrul fiecăruia,după cum se plasează pe scara de la agresiv la pasiv.
Dacă o persoană este de o agresivitate mai subtilă, căutând defecte şi subminând încetul cu încetul lumea ta pentru a-ţi atrage energia, aşa cum era tatăl tău, acea persoană se va încadra în categoria interogatorilor. Mai puţin pasiv decât „bietul-de-mine” va fi distantul.
Aşa că ordinea rolurilor este aproximativ următoarea: intimidator, interogator, distant şi bietul-de-mine.
- Există oare cineva care să se plaseze între aceste tipuri?
- Fiecare dintre noi joacă mai multe roluri în împrejurări diferite, dar există un teatru dominant, pe care avem tendinţa să îl repetăm şi care este acela care a funcţionat mai bine cu membrii familiei în care am copilărit.
Lucrurile mi s-au limpezit dintr-o dată. Mama mea se comporta exact ca şi tata.
- Ştiu ce era mama. Şi ea era interogator.
- Aşadar, ai avut parte de o porţie dublă, nu mă mai miră faptul că eşti atât de distant. Bine că nu te-au intimidat. Cel puţin nu ţi-a fost niciodată teamă de ameninţări.
- Ce s-ar fi întâmplat atunci?
- Ai fi rămas înţepenit în drama unui bietul-de-mine.
Vezi cum stau lucrurile? Dacă eşti copil şi cineva te goleşte de energie ameninţându-te cu bătaia, nu e de ajuns să fii distant. Nu poţi să-l faci să-ţi dea energie fiind alunecos. Lui puţin îi pasă ce se întâmplă în interiorul tău. Este mult prea puternic. Aşa că vei fi nevoit să devii şi mai pasiv şi să încerci abordarea plângăreaţă a lui bietul-de-mine, să faci apel la mila lui, să-l faci să se simtă vinovat de răul pe care ţi-l provoacă. Dacă nu funcţionează, atunci vei îndura, copil fiind, până când vei fi destul de mare ca să explodezi împotriva violenţei şi vei lupta cu agresiune împotriva agresiunii.
- Înţeleg ce este un intimidator, dar cum se dezvoltă un interogator?
- Ce-ai face tu dacă ai fi copil şi membrii familiei tale ar fi absenţi mai tot timpul, sau ai fi ignorat mereu, pentru că pe toţi îi preocupă propria carieră? A fi distant nu atrage atenţia, nu te-ar băga în seamă. Nu ţi-ar veni ideea de a-i diseca şi, în final de a găsi ceva greşit la oamenii aceia distanţi, pentru a le atrage atenţia şi a le capta energia? Asta face un interogator.
- Oamenii distanţi îi creează pe interogatori si interogatorii îi produc pe distanţi.
Intimidatorii îi creează pe bietul-de-mine, sau, dacă nu, creează un alt intimidator. Aşa se perpetuează teatrul de control. Dar reţine, există tendinţa de a vedea numai jocul altora şi de a crede că noi nu folosim astfel de practici. Fiecare dintre noi trebuie să transceandă această iluzie, pentru a-şi putea continua evoluţia. Aproape toţi avem tendinţa de a ne împotmoli în vreun joc, cel puţin pentru o vreme, şi atunci trebuie să facem un pas înapoi şi să ne privim în oglindă suficient de mult pentru a vedea care este jocul nostru.
- Şi atunci când ne conştientizăm jocul, ce urmează?
- Suntem cu adevărat liberi să devenim mai mult decât ceea ce suntem atunci când ne jucăm rolul inconştient. Cum am spus mai înainte, putem găsi un sens mai înalt vieţii noastre, un scop spiritual, pentru care ne-am născut într-un anumit loc. Vom începe să aruncăm lumină asupra oamenilor. "
Fragmente din Profetiile de la Celestine (J.Redfield)

Infometarea spirituala

Am inteles (sau mi-am reamintit) notiunea de "infometare spirituala" atunci cand am citit cartea Soniei Choquette " Intreaba-ti ghizii" (editura For You).
Infometarea spirituala este larg raspandita in ziua de azi, si este cauza multor dezechilibre din viata noastra. 
Ea reprezinta detasarea de spirit si de nevoile spiritului. Efectele variaza de la depresie/furie, la imbolnavirea corpului in functie de sensibilitatile fiecaruia si chakrele afectate.
Cum ne putem da seama daca noi sau cei pe care dorim sa-i ajutam sufera de infometare spirituala? Iata cateva intrebari simple:
- Care sunt lucrurile care iti fac placere? Cat de des te bucuri?
- Ce iti doreai sa realizezi in adolescenta, atunci cand visai cu ochii deschisi?
- Care sunt principiile morale/etice/spirituale care simti ca sunt integrate in fiinta ta? Cat de des le incalci?
- Cat de bine te simti in mediul in care traiesti? Schimbarile te sperie?
- Esti de parere ca banii aduc fericirea? Cum traiai fericirea in adolescenta sau in copilarie?
- Care sunt talentele/ abilitatile care ai simtit intotdeauna ca te reprezinta? Cat de mult le pui in aplicare?
- Cat de mult timp iti acorzi pentru relaxare sau alte activitati de recreere?
- Iti urmezi vocea inimii sau ai tendinta de a analiza totul doar la nivel mental inainte de a lua decizii?
- Te temi de singuratate? Te simti izolat/a ?

Primul pas spre a hrani din nou spiritul este constientizarea a ceea ce ne lipseste pentru a ne simti in armonie cu esenta noastra divina. Prin introspectie, mare parte din drum este deja parcurs. Insa... este nevoie de o re-aranjare a prioritatilor pentru a putea corecta dezechilibrul dintre corp/minte/spirit. Este un fel de 'program nutritional' dar nu pentru corp, ci pentru spirit. Iata mai jos cateva idei care s-ar putea sa va inspire:
  • Ascultati muzica preferata
  • Cantati/Pictati/Cititi
  • Faceti bai prelungi, cu saruri parfumate
  • Meditati/ Rugati-va
  • Impodobiti-va casa cu flori proaspete si in ghivece.
  • Plimbati-va, calatoriti.
  • Umpleti-va dormitorul cu lumanari si perne confortabile
  • Faceti exercitii fizice
  • Incetiniti ritmul in tot ce aveti de facut
  • Radeti.
Daca ati fost atat de mult timp deconectati de spiritul vostru, incat nu stiti de unde sa incepeti, nu va faceti griji. Daca sunteti in mod sincer deschisi ideii de reconectare cu el, nu e nevoie decat de o mica explorare, pentru a va aminti. Cheia este sa realizati ca nu exista un singur mod corect de a va reconecta la spirit.
Incepeti prin a acorda atentie vietii voastre zilnice recunoscand momentele cand va simtiti complet implicati si impacati. Concentrati-va asupra activitatilor care va lasa un sentiment de satisfactie - sau retineti momentele in care radeti si in care va simtiti mai usori si mai fericiti in propria piele. Acestea sunt momentele cand sufletul vostru este inspirat. Fiti constienti si sinceri in legatura cu modul in care va simtiti cand sunteti sensibili fata de spiritul vostru, incat, raspunzandu-i si oferindu-i lucrurile de care are nevoie, va veti simti satisfacuti si in pace. Pentru unii dintre voi, a sti ce-i trebuie spiritului poate fi un lucru foarte clar, asa ca incepeti si actionati. De exemplu, daca iubiti natura, o plimbare sau o alergare prin parc, sau cateva ore petrecute intr-o gradina, o data pe saptamana, este tot ce este necesar pentru a va hrani si intari spiritul. Cheia aici este sa nu va simtiti vinovati. Daca va plac cumparaturile si locurile exotice, atunci petreceti cateva ore intr-un cartier nou, mergand prin magazine pe care nu le stiti si asta va face bine. Nu trebuie sa cumparati ceva anume- doar bucurati-va de aventura, fara sa va scuzati sau sa va simtiti prost ca va faceti timp pentru voi insiva.

Da, si aceste preocupari ne pot hrani spiritul! Uitati prejudecatile conform carora doar prin ritualuri religioase ne putem apropia de Dumnezeu, iar orice alta preocupare tine doar de latura noastra superficiala. Suntem fiinte umane deci trebuie sa gasim o cale de a armoniza partea noastra spirituala cu cea terestra si nu e nimic rau in a ne bucura de toate aspectele vietii!
Hraniti-va spiritul cu tot ce are nevoie pentru a se reface. Ceea ce se va intampla in continuare, va fi o ameliorare atat a psihicului, cat si a tonusului general al corpului fizic.
Dar ceea ce este si mai important, refacand aceasta legatura cu spiritul, vom putea deschide poarta spre conectarea si sprijinul ghizilor nostri. Nu putem primi ajutorul lor atata timp cat am inchis legatura cu partea noastra spirituala, caci oricat de mult ne-am plange si ne-am ruga sa primim intuitie si ghidare divina, ramanem infasurati precum mumiile egiptene in mii de benzi care ne impiedica sa vedem, sa auzim, sa ne miscam, sa simtim, sa comunicam. Prin hranirea spiritului vom inlatura aceste legaturi si vom putea accesa toate informatiile necesare evolutiei noastre, si toate mesajele pe care Divinitatea ni le va trimite in ajutor.

Parerea celorlalti (2)

Daca mai devreme am vorbit despre cat poate fi de daunator sa lasi ca parerea celorlalti sa te conduca in ceea ce faci, la polul opus avem o alta tendinta- aceea de intoleranta fata de ideile sau convingerile celor de langa noi.
Imi cer scuze celor care simt ca si-au insusit de mult aceasta notiune. Pare la mintea cocosului, nu? De cate ori nu am auzit expresia: sa fim toleranti ?...Si totusi...ne este inca straina. Pe cat e de simpla, si de propovaduita de biserica, maestri, vindecatori, scriitori, si asa mai departe, totusi...ramanem intoleranti.
Ceea ce mi se pare paradoxal este faptul ca oameni care se considera pacifisti si 'spirituali' in sensul cel mai inalt al cuvantului, sunt in anumite circumstante, mult mai intoleranti decat majoritatea celor care nu au asemenea preocupari. De ce? Poate pentru ca suntem produsul educatiei, mediului, fricilor, sau poate pentru ca suntem in cautarea unui Adevar absolut, unic, pe care ni-l imaginam accesibil doar 'putinilor alesi'.
Este mai usor sa ne imaginam o lume in care exista Judecata/Pedeapsa divina, corect sau gresit, bine sau rau, decat sa traim intr-o lume in care Adevarul este doar un diamant multi-fatzetat, compus din atatea unghiuri cate constiinte exista. Dualitatea ne face sa ne intrebam, in continuu: Cine are dreptate? Pe cine va iubi Dumnezeu mai mult?
Ceea ce este total ...absurd. Este ca si cum ai intreba o mama la care copil e dispusa sa renunte si pe care ar vrea sa il trimita la orfelinat. Indiferent cat de cuminte sau de ascultator este acel copil, instinctul matern nu va face diferenta intre cei doi! Si atunci, cum oare putem crede , ca Tatal/Mama noastra ce au dat nastere sufletului nostru,ar putea sa iubeasca pe unii mai mult si pe altii mai putin?
Respecta adevarul fiecaruia, caci are importanta sa pentru creatie. Poate ca nu il intelegi, poate ca nu esti de acord cu el, dar nu-i subestima valoarea. Fiecare om intrupat pe aceasta planeta are dreptul divin la propriile pareri, si propriile alegeri. Doar atunci cand vom intelege ca adevarul celui de langa noi nu este cu nimic mai prejos sau mai presus de al nostru, ci doar o alta varianta, o alta fatzeta a aceluiasi diamant, vom putea sa ne numim intelepti..

vineri, 11 februarie 2011

Parerea celorlalti (1)


Scenariu: Corina se pregateste sa plece la serviciu. Alege o bluza portocalie, care i-a placut intotdeauna. Insa in timp ce se imbraca se gandeste la ce i-a spus saptamana trecuta colega de birou: "Nu prea te avantajeaza culoarea asta".Corina alege o camasa alba, si spera ca va primi complimente de aceasta data. 

Intr-o seara vorbeste la telefon cu un membru al familiei care incearca sa o convinga ca cel mai bine pentru ea ar fi sa lucreze in vanzari, asa cum a facut si vecinul M. Decat sa isi expuna propriul punct de vedere, Corina cedeaza in fata argumentelor, pentru ca isi doreste ca familia sa fie mandra de realizarile ei.

Corina merge la coafor pentru a-si schimba culoarea parului, pentru a fi in pas cu moda. Rezultatul nu o incanta in mod deosebit dar prietenele o asigura ca niciodata nu a aratat mai bine. 
Peste cateva zile va avea intalnire cu un coleg pe care il place si pe care este hotarata sa-l cucereasca. Se informeaza ce filme-i plac si abordeaza subiecte care desi nu o intereseaza, considera ca il vor impresiona. 
Intrebare: Ce se va intampla cu ea din punct de vedere energetic, emotional, si fizic, daca va continua sa se comporte la fel in urmatorii ani?
De fiecare data cand cedeaza cate putin din propria identitate Corina pierde energie prin chakrele inferioare, (1-3) in unele cazuri chiar transferand o parte din acea energie asupra persoanei a carei aprobare doreste sa o obtina. In timp, se pot crea dezechilibre la nivelul organelor aflate in zona abdominala, poate aparea incapacitatea de a lua decizii, sentimentul ca nu poate realiza nimic, si asa mai departe.
Cum se poate preveni/remedia pierderea de energie?
Cea mai buna metoda, daca pierderea a avut deja loc este prin constientizare si iertare.
Cu un tratament bioenergetic starea se va ameliora insa cauza nu va fi eliminata iar situatia se poate repeta. Cel mai indicat este a se 'monitoriza' si 'educa' tendinta persoanei de a ceda din propria energie in fata celor cu care relationeaza pe plan afectiv, profesional, si social. Astfel, la urmatoarea 'confruntare' Ana isi va controla tendinta de autosabotare, si va 'comanda' subconstientului si sinelui sau, sa ramana ferm pe pozitii.
Este extrem de important sa ne definim. Acesta este un prim pas in autocontrol, cunoasterea de sine. Abia dupa ce ati aflat cine sunteti, si ce va doriti cu adevarat, va puteti solidifica pozitia interioara. Este exact diferenta dintre o cladire construita din paie, pe care orice adiere o poate muta dintr-o parte in alta, si o alta construita din caramida.
Atentie! Nu ma refer la dezvoltarea fixatiilor, sau a incapatanarii. Caci si o casa din caramida poate fi daramata si construita din nou! Ceea ce vreau sa retineti este ca alegerea trebuie sa fie A VOASTRA si nu a celorlalti.Nu faceti lucruri pentru care simtiti aversiune, doar pentru a va integra intr-o turma sau alta.
Sacrificiul pe termen lung s-ar putea sa fie cam mare. 

miercuri, 9 februarie 2011

Razboi sau Pace, Lasitate sau Onoare

Avem noi un proverb care spune " Capul plecat, sabia nu-l taie", care nu mi-a placut niciodata, pentru ca imi da senzatia ca incurajeaza doar o stare de obedienta si frica. De ce sa pleci capul cand poti sa iti privesti adversarul in ochi? De ce sa pleci capul daca ai o constiinta curata? De ce sa iti fie frica sa spui ceea ce gandesti, sau sa fii ceea ce esti?
Lasitatea nu este adevarata cale a pacii, ci este doar o solutie de compromis! Este mai degraba un pas inapoi decat un pas inainte. Sa nu uitam ca avem o responsabilitate in primul rand fata de noi insine, si ca cel mai rau lucru pe care il putem face este sa negam adevarul interior. Nu spun acum ca e de preferat sa fii martir decat sa ramai cu capul pe umeri...ar fi o abordare cam extremista. Insa..nu e mai bine oare sa fii vultur o zi decat gaina o suta de ani? Ce fel de exemplu dam urmasilor nostri?
In cultura orientala, Onoarea este pusa pe primul plan. Onoarea nu inseamna orgoliu, ci demnitate. Nu inseamna agresivitate, ci integritate. Sa nu te lasi doborat de cuvintele sau actiunile celui din fata ta, ci sa iti pastrezi identitatea si forta interioara. Este siguranta de sine a celui care isi cunoaste valoarea dar fara a simti nevoia sa demonstreze tuturor cat e de puternic. Este pastrarea principiilor cu orice pret. Este rostirea Adevarului atunci cand esti inconjurat de minciuna. Sau sa admiti infrangerea cu capul sus, fara a te victimiza, fara sa dai vina pe altcineva pentru nereusitele tale. Este asumarea responsabilitatii fata de alegerile sau greselile pe care le-ai facut. Dar dupa aceasta analiza, sa te ridici din nou, si sa o iei de la capat, cu intelepciunea celui care a invatat din experientele sale.
Cat de mult s-a deteriorat acest concept la noi? Atat de mult incat am ajuns sa consideram ca scopul scuza mijloacele, ca orice e permis in iubire si in razboi, si ca e corect 'sa ne facem' ca muncim...Atat de  mult incat am ajuns sa denumim capacitate de adaptare sau rezistenta la stress, ceea ce in realitate este  renuntarea lenta la propriul adevar, si uniformizarea, sau spiritul de turma.
E adevarat, e greu sa iti pastrezi principiile atunci cand esti cu spatele la zid, dar nu este oare aceasta conditia esentiala pentru a produce o schimbare?
Ne plangem zi de zi ca lucrurile merg rau, ca parintii nu ne-au dat destula iubire si  stabilitate materiala, ca seful este partinitor, ca viata e nedreapta, ca nu suntem fericiti cu partenerul de viata...etc. DAR NU FACEM NIMIC pentru a schimba lucrurile. Ne uitam blazati la stiri, mai palavragim la o bere, concluzionand pana la urma ca...n-are rost sa mergem la vot ca tot nu se schimba nimic.
Si, ce e cel mai grav, consideram ca ni se cuvine totul, sau la polul extrem, ca nu ni se cuvine nimic!
Ei bine, nu, nu ni se cuvine totul. Ni se cuvine ceea ce alegem. Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga-n traista, daca tot vorbim de proverbe. Gandul si cuvantul nu au nici un rezultat daca nu sunt sustinute de FAPTE.
Asa ca indemnul meu este, SUFLECATI MANECILE, frecati-va bine la ochi, scarpinati-va bine in ceafa, scuipati in palme, trageti aer in piept, si faceti odata PASUL acela, de inceput. Primul.
Tineti capul sus daca nu aveti nimic de ascuns. Deschideti gura daca aveti ceva de spus. Asumati-va riscuri, implicati-va in viata voastra ACTIV ,nu pasiv!
E minunat sa meditezi , sa te rogi, 'sa fii zen', sa vorbesti in soapta ca sa nu deranjezi. Este minunat , dar nu e suficient! Cel putin, aceasta este parerea mea, si nu ma voi teme niciodata sa imi spun parerile. Ceea ce va doresc si voua :)