miercuri, 24 iunie 2015

In cautarea fericirii (2)

Poate nu ne putem alege circumstantele nasterii, familia, colegii de munca. (desi teoria 'karmica' spune ca ni le-am ales pentru ca tot ce experimentam in aceasta viata este rezultatul direct al actiunilor noastre din alte vieti). Sa presupunem ca avem o singura viata si o singura sansa de a fi fericiti aici pe Pamant.
Fatalitate! ar spune unii. Unde este in acest caz liberul arbitru? Nu am ales eu nimic, totul este un enorm joc de zaruri, un capriciu al zeilor. Ce sanse la fericire am eu daca m-am nascut intr-o tara saraca, unde calitatea vietii este aproape inexistenta, daca parintii m-au abandonat, sau daca m-am imbolnavit la o varsta frageda? Altii care s-au nascut intr-o familie bogata, intr-o tara dezvoltata, au avut tot ce si-au dorit vreodata, sanatate, educatie, bunastare, vor fi bineinteles mai fericiti!
Nu neaparat. Ai in continuare libertatea de alegere. Chiar si tu, cel mai nefericit dintre oameni, cel caruia 'soarta' nu i-a zambit la nastere. Chiar si tu, cel bolnav, chiar si tu cel orfan. Nu putem controla mediul inconjurator, locul in care ne nastem, dezastrele naturale, momentul mortii.Dar atunci ce putem controla? Ce depinde de noi?
De noi depinde MODUL in care REACTIONAM la ceea ce nu putem controla. Poti muri cu demnitate, asta este o Alegere. Poti alege sa ierti pe cel ce te-a prigonit sau poti alege sa-l urasti si sa-ti plangi de mila. Poti merge chiar mai departe decat atat, si privind in urma, la toate mizeriile pe care nu le-ai provocat tu, ci care ti s-au facut tie, sa fii Recunoscator! Da, vorbesc serios. Sa fii Recunoscator ca datorita acelor mizerii, ai devenit mai puternic, mai profund, mai bun. Daca parintii tai au gresit fata de tine, vei sti sa nu repeti acele greseli, pentru ca ai simtit-o pe pielea ta. Daca prietenii te-au tradat, vei sti sa nu tradezi niciodata pentru ai simtit-o pe pielea ta. Daca ai fost nedreptatit, vei sti sa nu nedreptatesti pentru ca ai simtit-o pe pielea ta.

Dar si asta, pana la urma este doar o teorie. Multi filozofi (din antichitate si pana in zilele noastre) au incercat sa gaseasca o reteta a fericirii:
Sa-l luam de exemplu pe Epicur. El spunea ca pentru a fi fericit ai nevoie de doar trei elemente:
1. Prieteni; 2. Autonomie; 3. Timp de reflectie. Foarte multi se concentreaza doar pe primele doua (familie/prieteni, si autonomie - aici intra si starea de sanatate si situatia materiala), neglijand ultima parte, cea cu timpul de reflectie.



Seneca ne spune ca pentru a fi fericiti, trebuie sa eliminam Furia, si aceasta are o cauza foarte clara : avem asteptari mult prea mari de la viata si de la mediul inconjurator, suntem prea... 'optimisti'. Astfel ca atunci cand se intampla ceva neplacut, suntem 'surprinsi', atat de surprinsi incat prima reactie este de 'revolta'. Daca ne gandim la perioada in care a trait Seneca (Roma condusa de imparatul Nero), prea mult optimism nici nu era sanatos. Dar daca aplicam acest principiu la ziua de azi, sa ne imaginam ca ne enervam in trafic, atunci cand cineva nu respecta regulile (nici pe cele 'legale' nici pe cele 'de bun simt'). Seneca ne-ar intreba: de ce te surprinde faptul ca cineva se baga in fata ta sau claxoneaza insistent, sau ca semaforul nu merge, etc. Ieri nu s-a intamplat ceva asemanator? Dar acum o luna? Dar acum un an? Si nu e logic atunci sa presupui ca si azi se poate intampla, si maine? Si daca nu poti influenta in niciun fel mediul inconjurator, de ce sa nu te astepti la ce e mai rau, pentru ca apoi sa nu mai fii atat de surprins cand ceva rau se intampla? Cum spunea cineva : What's the worst that can happen? -Care este cel mai rau lucru care se poate intampla?


In antiteza cu aceasta teorie ' pregateste-te pentru ce e mai rau si atunci vei fi placut surprins cand ceva bun se intampla' , avem Legea Atractiei - care ne spune ca ceea ce gandesti se intampla, fie ca este pozitiv sau negativ, ceva ce iti doresti sau ceva ce nu iti doresti. Atata timp cat gandurile noastre se concentreaza intr-o anumita directie, Universul ne va 'reflecta' in viata noastra exact acel lucru pe care noi ne-am concentrat cel mai mult. Daca este adevarat, atunci inseamna ca eu atrag, zi de zi, experientele placute sau neplacute prin care trec, si asta nu depinde nici de 'noroc', nici de 'fatalitate', nici de vreo pedeapsa divina, ci doar de mine. (Vezi filmul documentar 'The Secret' )
Partea proasta este ca nu mai poti da vina pe nimeni pentru nefericirea ta. Partea buna este ca, daca tu singur ai avut puterea de a-ti construi nefericirea, tot tu singur ai si puterea de a-ti construi fericirea. Esti atat de puternic incat sa-ti nenorocesti viata, dar esti atat de puternic incat sa-ti creezi una mult mai buna. Alegerea iti apartine...



luni, 22 iunie 2015

In cautarea fericirii (1)

A trecut ceva timp de cand am scris...Celor care se intreaba ce am facut in ultimul an, pot sa le spun doar ca, uneori viata bate scrisul (sau filmul). Viata, in deplinatatea ei, cu provocarile ei, cu lectiile ei, cu miracolele ei, te ia pe sus, ca un val (fie ca esti un surfer bun sau nu). Treaba ei e sa te ia pe sus, sa te duca, spre un tarm, sau in larg, nu conteaza. Pentru fiecare dintre noi e altfel. Unii invata sa-si mentina echilibrul din mers, altii sunt inotatori experimentati,  unii cred ca e suficient sa isi tina capul la suprafata, cativa vor sa ajunga la mal primii... Mai vine cate-o furtuna, mai rasare soarele, life goes on. And on...and on. Pot sa va asigur ca am ajuns la multe tarmuri, si ca nu am stat degeaba in tot acest timp. Si pentru ca tot vorbim de timp (care, o stim cu totii, e relativ), pentru mine o jumatate de an a trecut intr-o clipa. Si totusi, cred ca a sosit momentul sa pun pe hartie o tema pe care o tot regasesc in jurul meu, in discutiile cu ceilalti, in cartile pe care le citesc, in filmele pe care le vad, in tot ce experimentez, si in tot ce simt in ultima vreme: 'cautarea' fericirii.
Am pus ghilimele pentru ca, de fapt, fericirea nu poate fi 'cautata'. Sau, mai exact, poate fi cautata, unii isi petrec intreaga viata cautand-o, dar asta nu ar fi decat o pierdere de timp. Pentru ca ideea de cautare presupune ca acel 'ceva' nu se afla in noi, sau langa noi, ci undeva la o distanta (de timp sau spatiu), asemeni unui taram magic si indepartat, al fagaduintei, unde doar cei foarte 'speciali' sau foarte 'norocosi' pot ajunge...'intr-o zi'.

Pentru cei mai multi fericirea este mereu 'in alta parte' sau 'cu altcineva'. Pe ei i-am numit cei 'Tineri si Nelinistiti' (indiferent de varsta reala). "Nelinistitii"  sunt mereu pe fuga. Ei par a fi intr-un 'pelerinaj' perpetuu, cautand si tot cautand, fara sa gaseasca un loc in care sa se simta cu adevarat impliniti, indiferent de oras sau tara. Proclama ca principiu suprem al existentei Libertatea, independenta, autonomia. Orice 'asezare' este perceputa ca o 'inrobire' sau 'plafonare'. Ei simt ca se 'sufoca' daca stau prea mult in acelasi loc, sau daca relatia intra intr-o etapa prea 'casnica'. Sunt dispusi sa renunte brusc la situatia actuala pentru a se 'elibera'...Dar asta nu-i va face fericiti mult timp. Vor cauta din nou, pentru ca sunt mai degraba in cautarea unui 'ideal'(fie ca este vorba despre locul de munca, partener de viata sau societate)
Iata un dialog care ilustreaza aceasta idee: "Nu voi lasa pe nimeni sa ma puna intr-o cusca", spune Holly, in Breakfast at Tiffany's:

Replica lui Paul: "Stii ce e in neregula cu tine, Domnisoara 'Oricine-Ai-Fi' ? Esti o fricoasa. Ti-e frica sa recunosti ca viata chiar trebuie traita, ca oamenii chiar se indragostesc si-si apartin unii altora, pentru ca asta este singura sansa pe care o au de a fi cu adevarat fericiti. Te consideri un spirit liber, un animal 'salbatic', si esti ingrozita ca cineva te-ar putea pune intr-o cusca. Ei bine, iubito, esti deja intr-o cusca. Ai construit-o singura. Si nu e ancorata la vest de orasul Tulip in Texas, sau la est de Somalia.  Este oriunde ai merge. Pentru ca indiferent incotro ai fugi, tot de tine dai" 

Mesajul este superb: Fericirea este in tine insuti. Daca nu poti fi fericit(a) acum, nu vei fi nici in alta parte, nici peste 5 ani. Pentru ca indiferent unde ai merge in cautarea acestei fericiri, vei lua cu tine toate frustrarile si toate iluziile despre viata pe care le ai si in aceasta clipa.

Mai sunt si cei care vad fericirea ca pe o 'para malaiata', ce poate pica din cer 'daca ai noroc' (' daca o sa castig la LOTO', daca primesc o mostenire, daca ma marit cu Fat Frumos', 'daca voi primi promovarea', etc) . Si aici apar limitarile. Si daca nu castigi la LOTO? Si daca cel de langa tine nu te poate face fericit(a)? (apropos, nu e treaba nimanui sa te faca fericit(a), asta e responsabilitatea ta, dar aici este o alta discutie). Pe ei i-am numit ' Frumosii Adormiti'. Foarte multe femei din pacate se incadreaza in aceasta categorie. Nu neaparat in sens materialist, dar ca si imagine despre sine - isi cauta mereu validarea in afara
La Frumosii Adormiti apar doua extreme - ori considera ca sansele de a fi fericiti sunt extrem de mici (si atunci devin resemnati - de ce sa se mai agite daca tot nu pot schimba nimic), ori considera ca viata le datoreaza ceva si ca sunt 'speciali' (si atunci devin dezamagiti cand afla ca da, 'you're special, but so is everyone else'). Asemeni Frumoasei din Padurea Adormita, ei asteapta sa fie 'salvati', fara sa constientizeze ca salvarea sta in puterea lor. Isi irosesc viata intr-o 'amorteala' permanenta, incapabili sa se mobilizeze. Au in general tendinta de victimizare si de a-si scoate la inaintare ranile trecutului pentru a motiva nefericirea din prezent. Nu suporta confruntarile sau sa dea explicatii, nici macar celor apropiati atunci cand acestia incearca sa-i impulsioneze. - "n-aveti cum sa intelegeti prin ce trec, viata mea a fost foarte grea, n-am avut norocul altora", etc.


Ar mai fi o categorie de 'nefericiti': 'Cei-Vesnic-Nemultumiti'. Comparandu-se obsesiv cu ceilalti, (the grass is always greener on the other side - iarba e mereu mai verde de partea cealalta a gardului) ei sunt cei mai ambitiosi dintre toti, dar in acelasi timp nu reusesc sa se bucure de ceea ce au realizat prin forte proprii, pentru ca intotdeauna in stanga sau in dreapta lor, exista cineva 'mai sus', si intotdeauna se poate 'mai bine'. Ei au convingerea ca viata este o competitie si ca fericirea este rezervata doar invingatorilor. Mai intai munca, si apoi distractia. Viata lor este o continua lupta - cu timpul, cu ei insisi, cu familia, cu cei din jur. Obstacolele li se par firesti, si rareori au incredere deplina in cineva, asteptandu-se in orice clipa la ce e mai rau. Daca le spui ca sunt pesimisti, iti vor da replica lor preferata : "sunt realist, nu pesimist!"

Desigur, exista multe alte variante de nefericire, si multe combinatii intre cele descrise mai sus. Dar acestea sunt in opinia mea cele trei categorii de baza. Si pentru fiecare exista vindecare. Dar aceasta vindecare nu va fi niciodata posibila ca panaceu universal, pentru ca nu exista, chiar nu exista o reteta universala a fericirii. Pentru a ne gasi fericirea, trebuie sa ne gasim Sensul propriei existente (vezi "Omul in cautarea Sensului Vietii" de Viktor Frankl si teoria logoterapiei).