joi, 24 septembrie 2015

Scrisoare pentru un cavaler ranit

Prieten drag. Iti scriu din tabara cealalta, tabara urmaselor Evei, cu care esti acum in razboi.
Ingaduie-mi doar cateva minute, apoi te poti intoarce in spatele zidurilor pe care le-ai construit cu atata grija, pentru ca niciuna dintre noi sa nu te mai poata rani vreodata. Aceasta scrisoare este un steag alb, si sper ca te va face sa cobori armele, si sa incetezi lupta, macar pentru o clipa.

Ai iubit. A durut. Ai pierdut. Tu, cel aparent invincibil, cu inima de leu si ochi sfredelitori, tu, cel mai neinfricat si mai aprig luptator. Drumul era primejdios si plin de obstacole, dar tu le depaseai mereu, cu fruntea sus, cu pieptul inainte, fara pic de teama. "Sunt prea ocupat sa fiu trist", iti spuneai, "am atatea de facut, atatea de vazut, si am o lume intreaga de cucerit". Pana cand...
Te-ai indragostit. Nu de oricine, bineinteles, ci de o femeie ca nimeni alta, cu privire de foc si trup de zeita, imposibil de ne-iubit. Multi erau fermecati de frumusetea ei, dar pe tine te-a atras stralucirea ei, sclipirea din priviri, ascutimea mintii, usurinta cu care manuia cuvintele, ca si cum ar fi avut, undeva intr-o cutie secreta, raspunsurile la cele mai dificile intrebari. Ai urmarit-o atent, zi de zi, cu rabdare, pana cand ai aflat cine este, ce o face fericita, care sunt temerile ei, ce isi doreste de la un barbat. Si ti-ai spus, 'o voi cuceri si va fi a mea pentru totdeauna'. Si ai reusit. Ai cucerit-o, (sau ea te-a cucerit pe tine) si pentru o clipa -o clipa minunata, care a durat un an sau mai multi, cine mai stie - ai fost Fericit.
Incet incet, ti-ai lasat armele deoparte, ai coborat scutul, armura a ramas uitata intr-un colt, aproape ruginita. Treptat, razboinicul s-a transformat in iubit, iubitul s-a transformat in prieten, prietenul s-a transformat in partener de viata, si toate razboaiele au ramas neluptate. Prin ea existenta ta a capatat un alt sens. In ea te-ai pierdut cu totul, si-n imbratisarile ei ti-ai gasit linistea.
Apoi...ceva s-a schimbat. Cuvintele ei au devenit mai taioase, imbratisarile ei mai reci, privirea ei si-a pierdut stralucirea. Iar intr-o seara, ti-a spus ca va pleca pentru totdeauna. Te-ai trezit pe jos, cu un cutit infipt in inima, atat de adanc incat rana nici acum nu s-a inchis. Singur.
La inceput nu ti-a venit sa crezi. Trebuie sa fi fost totul doar un vis, trebuie sa fi inteles ceva gresit, nu se poate sa se fi intamplat aievea. Si totusi, rana din inima e cat se poate de reala. Incerci sa-ti amintesti ce ti-a spus atunci, in seara aceea, printre lacrimi si suspine...Parca era ceva despre libertate, despre viitor, despre nefericire...dar nu mai conteaza. Ce-a fost, a fost. Te scuturi ca dupa un vis urat, iti stergi lacrimile, iti pansezi rana, si iti pui din nou armura. Cu scutul sus, cu sabia lustruita, te pregatesti de razboi.
Si iata-ne azi. Tu esti acolo, cu inima ta ranita, dincolo de ziduri. Noi suntem aici, de partea cealalta. Asculta-ma inca putin. Iti propun un armistitiu.

Deschide poarta, te rog, lasa jos armele. Ai fost iubit cu adevarat, atat cat a durat. Nimeni nu isi propune sa raneasca, vreodata. Si nici tu nu ai gresit, de fapt, cu nimic. Nu e nimic ce ai fi putut sa spui, sau sa faci, ca toata aceasta experienta sa nu se fi intamplat. Pentru ca trebuia sa se intample. Nu ca sa suferi, ci ca sa inveti. Si tu, si ea , ati avut ceva de invatat. Asa ca iart-o. Si in primul rand, iarta-te pe tine. Nu iti pierde increderea in iubire. Iubirea merita traita, oricat de putin sau de mult ar dura, oricat de dureroasa ar fi pierderea ei. Este cel mai mare dar, si cea mai puternica forta din univers, caci este cea mai transformatoare.
Cand te privesc, stiu ca esti in spatele zidului de piatra, apoi este scutul de fier, apoi este zidul de gheata, si de-abia in spatele zidului de gheata, este inima ta. Inima ta puternica, iubitoare, calda, increzatoare, si tot ceea ce esti Tu. 

Topeste gheata, arunca scuturile, darama zidurile, si arata-te asa cum esti, fara sa te ascunzi, fara sa te pregatesti de lupta, fara sa te astepti la ce e mai rau, fara sa presupui ca femeia care vine spre tine te va rani. Cum altfel ar putea sa te vada cu adevarat, sa te descopere, sa te iubeasca exact asa cum esti, daca tu nu te arati asa cum esti?
Si inca ceva: inima ta se va vindeca mai repede decat crezi, daca ierti. Iarta. Ranile se vor vindeca, si iubirea te va gasi din nou, mai bun, mai intelept, mai altruist.
Nu te teme. Risca din nou, iubeste din nou, traieste din nou.

Cu drag, un sol de pace.