A doua sansa

Acum cativa ani am cunoscut o persoana pe care am etichetat-o ca fiind rece si calculata, carierista, egocentrica.  A fost prima care m-a 'intampinat' in noua echipa, cu un foarte sec 'Buna', abia ridicandu-si privirea din calculator, in timp ce batea apasat la tastatura un 'e-mail foarte important'.

Relatia dintre noi a inceput prost si a continuat la fel. Discutii in contradictoriu, rapoarte la sefi, si asa mai departe. Am rasuflat usurata cand am aflat ca pleaca in concediu de maternitate doi ani.

Timpul a trecut si destinul a facut sa raman in acelasi loc. Iata ca urma sa se intoarca si colega din concediu si ma gandeam cu oarecare ingrijorare cum o sa pot relationa cu ea. Mi-am propus sa discut doar strictul necesar ca sa evit orice stare neplacuta. Imi fac curaj, si iata ca vine si momentul. Apare, ma saluta, se instaleaza, aparent neschimbata. Trec cateva ore...apoi surpriza. Persoana care statea in fata mea era acum altcineva!
A inceput sa-mi povesteasca de copilul ei, de problemele cu care se confrunta, de bucuria de a fi mama. Prioritatile ei erau total schimbate acum. Cariera era pe planul doi. Devenise doar un loc de munca, necesar pentru a-si plati creditul, facturile, si toate celelalte cheltuieli. Vorbea cu atata caldura si pasiune despre noua ei viata, incat ma gandeam...oare s-a schimbat atat de radical, sau doar a iesit in evidenta un potential care a fost mereu acolo? 

Si de ce nu se schimba toate femeile in bine dupa ce au un copil? Exista si femei care au facut copii doar pentru ca 'era momentul', dupa care s-au intors la cariera si ambitiile profesionale dintotdeauna, punand copilul pe planul doi. Pare greu de imaginat, dar sunt pe lumea asta mame care isi lasa copilul sa stea cu bunicii, si suporta sa-l vada doar o data pe saptamana (pentru ca in rest, sunt mult prea ocupate). Si asta nu pentru ca n-ar avea de ales ci pentru ca pur si simplu asa e mai comod. Asta le da timp de concedii, sedinte tarzii si...shopping. Dar exista si mame care se consuma in fiecare clipa pentru copil, care dau telefoane la gradinita sa se intereseze de starea lui, care stau noptile nedormite ca sa-l vegheze atunci cand se simte rau, si apoi o iau de la capat cu serviciul si stressul zilnic, si asa mai departe. Mame care isi calculeaza fiecare banut ca sa nu-i lipseasca nimic puiului de om. Cum sa nu apreciezi astfel de femei?

Am mai descoperit cu uimire ca avem foarte multe lucruri in comun. Ca ne plac lucrurile bine facute, ca avem simtul raspunderii, principii sanatoase, ca amandoua punem familia pe primul plan.

Dar cel mai important, simt ca in sfarsit cercul acela care se rupsese poate fi inchis acum. Ca am puterea sa vad binele din ea, sa iert si sa o ajut. Si soarta a facut sa aiba nevoie de ajutorul meu. Am ajutat-o fara sa stau o clipa pe ganduri, chiar daca aveam lucruri mai importante de facut. In alte timpuri poate as fi lasat orgoliul sa dicteze si i-as fi dat o replica usturatoare, ca sa se simta prost si sa-si dea seama cat m-a ranit in trecut. Insa ce rost mai avea acum trecutul? Aceasta a doua sansa era pentru amandoua. Eu cred ca nimic nu se intampla fara un motiv. Acesta era momentul pentru a repara rani vechi si a porni pe o cale noua.
Am citit undeva o fraza care mi-a ramas intiparita in minte: "Nu ma judeca dupa trecutul meu, eu nu mai locuiesc demult acolo." Poate n-ar fi rau sa tinem cont de asta in relatiile cu ceilalti. Si sa le acordam a doua sansa. Sau, daca nu a doua sansa, macar prima sansa. Acea 'prezumtie' de 'nevinovatie', acea deschidere de a vedea binele din ei. Sau macar sa renuntam la etichetare. Incercati. Sunati un vechi prieten, sau zambiti unui 'presupus' dusman.Lasati-va surprinsi de ce urmeaza. Pana la urma nu conteaza daca cel caruia i-ati dat aceasta sansa , constientizeaza unde a gresit, sau se schimba in bine. Conteaza ca ati incercat. Dar cineva trebuie sa faca primul pas. Fiti chiar voi aceia. Eliberati-va de ranchiuna, indoiala, mandrie. Asumati-va macar o data acest 'risc'. Va asigur ca merita.