Oamenii din jurul nostru sunt oglinzi

Am auzit asta de cateva ori pana acum,in cateva carti sau conferinte filmate (David Icke, Aurelia Jones, Michael Dawson, etc), dar mi-a luat ceva timp pana sa imi dau seama cat este de adevarat. E destul de dificil de digerat. Sa realizezi ca problema nu e la cei din jur, ci in tine, si ca adevarata rezolvare nu vine nici din vorbe si nici din fapte, nu vine nici cand pleci capul, nici atunci cand fugi (pentru ca situatia se va intampla iar si iar, cu alte persoane, pana cand vei invata ce ai de invatat),cu atat mai putin cand te revolti si sari la beregata 'adversarului'. Rezolvarea vine atunci cand iti schimbi modul de gandire. Cand constientizezi adevarul din tine,si scoti la lumina lucruri puse bine la pastrare de minte si ego. Este o vindecare interioara.Atunci cand poti privi detasat ceea ce te irita la ceilalti, pentru ca stii ca toate au un motiv.Si acel motiv este intotdeauna spre binele tau.

In drumul spre desavarsire, spre intelepciune, (singurul scop al vietii este defapt evolutia spirituala indiferent ca ne dam sau nu seama de asta), sufletul nostru va atrage exact acele evenimente sau 'coincidente', si exact acele persoane care ne vor ajuta sa constientizam ce mai avem de rezolvat in noi.

Da, neplacuta chestie. Sa nu mai poti ridica din umeri conform traditiei de secole a victimizarii...Sa nu mai poti sa-ti plangi de mila si sa spui oricui "asta e soarta mea, daca n-am avut noroc , daca n-am avut parinti bogati ca Icsuleasca",etc.

Sa nu mai poti da vina pe Divinitate, sau pe familie, sau pe invidia celor care nu au altceva mai bun de facut decat sa-ti puna tie bete in roate! Sa pici brusc in cap si sa realizezi ca tu esti singurul responsabil pentru ceea ce ti se intampla, si ca nu e nimic rau in asta,ba dimpotriva. E de bine. In ciuda aparentelor.

Greu.. dar nu imposibil :) Pentru ca , odata constientizat acest adevar, viata voastra va incepe sa se schimbe.

Si rasplata va veni de fiecare data. Exact acei oameni pe care ieri ii vedeati ca pe cei mai crunti si nedrepti inamici, va vor zambi sau vor disparea pur si simplu din viata voastra, lasand loc altor invatatori. Pentru ca asta suntem unii pentru altii.

Ne calcam pe bataturi, ne inghiontim si ne scoatem peri albi, pentru asta. Pentru a ne extinde cunoasterea. E atat de simplu.

Si nu, a mia oara o spun...nimeni nu are nimic cu voi. Nu, nici Dumnezeu. Nu va pedepseste nimeni, nu aveti probleme pentru ca aveti 'pacate'. Asta e o imbecilitate inventata de niste preoti din Evul Mediu care s-au gandit sa manipuleze oamenii simpli prin frica si sa faca bani din 'vanzarea' iertarii. Nu exista pacate, exista consecinte. E o lege simpla si universala, conform careia, pentru fiecare actiune va exista o consecinta, si ea nu e nici mai buna si nici mai rea, ci pur si simplu fireasca si cat se poate de naturala. La fel de naturala cum este caderea frunzelor toamna si inghetul apei. Cum este o vanataie sau un cucui daca te dai cu capul de pragul de sus. Intelegi asta, omule? Intelegi ca nu e nimeni acolo sus cu o lista neagra, care noteaza de cate ori ai injurat si de cate ori ai spalat rufe duminica, si de cate ori ai furat la cantar?!. Dar asta nu inseamna ca alegerile pe care le faci nu iti afecteaza sufletul si evolutia. Avem Liber Arbitru, nu-i asa? Eu decid pe unde merg,dar imi asum riscul sa calc intr-o baltoaca pe drum. Nu pentru ca cineva acolo sus are chef de glume, ci pentru ca am ales un drum prin padure, era o scurtatura si am zis hai o iau pe-aici. O sa spui...pai de unde stiu spre ce ma indrept? Stii. Crede-ma. Intotdeauna stii. Nu cu mintea, ci cu inima. Singura problema este...ca avem inima cat un purice tot timpul. N-o asculta nimeni pentru ca suntem cu totii morti de frica, terorizati ca nu suntem suficient de buni, suficient de bogati, suficient de frumosi, suficient de destepti, de slabi, de blonzi, etc. Dar nimic din toate astea nu este real! Toate asteptarile pe care ni le impunem si pe care le impunem altora, sunt cat se poate de artificiale , si ne-au fost servite cu lingurita de sute de ani...Tot ce ne dorim cu adevarat este sa ne bucuram de viata. Sa iubim. Sa invatam. Sa radem. Sa luminam.

Atat. Nimeni nu isi doreste altceva in realitate. Dar mintile noastre sunt indoctrinate de atatea si atatea temeri ...incat am uitat. Asa ca eu aici acum, ridic un semnal de alarma, si te somez, omule, sa iti aduci aminte cine esti cu adevarat, si ce cauti aici.