Indiferent de definitie, insa, se pune intrebarea, care sunt conditiile pentru ca Universul sa ne dezvaluie misterele sale, si noi sa capatam o noua perspectiva asupra lumii?
Ne putem trezi spiritual doar atunci cand mergem la biserica in fiecare Duminica, sau meditam in fiecare zi? Sau doar daca avem o meserie 'nobila' cum ar fi preot, medic sau profesor? Sau doar daca am citit mii de pagini de filozofie si teologie? Sau doar daca ne impunem prin exercitii temeinice, sa ne invingem cea mai mica urma de orgoliu sau rautate, si sa zambim tot timpul, tuturor, indiferent cat de greu ne-ar fi? Raspunsul meu categoric la toate aceste intrebari este Nu. Acestea sunt doar mituri si au aparut din necesitatea oamenilor de a 'umple' spatiile lipsa din intelegerea partiala, sau eronata a ceea ce reprezinta constiinta si spiritul uman. Consider ca a sosit momentul sa daramam aceste mituri.
1. Se trezesc doar practicantii unei religii 'adevarate'.
Nimic mai ridicol. Care ar fi aceasta? Nici crestinii nu s-au putut hotari - si s-au scindat in nenumarate rituri - catolic, ortodox, greco-catolic, protestant, etc. Musulmanii vor arata cu degetul pe crestini pentru masacrele facute in numele Domnului in Evul Mediu...Evreii vor arata cu degetul pe musulmani pentru conflictele care dureaza de milenii...Hindusii vor spune ca religia lor este cea mai veche...Budistii vor spune ca principiile budiste sunt universal valabile . Extremistii au luat invataturile religioase si le-au rastalmacit, trecandu-le prin filtrul propriilor temeri sau interese, pentru a-si impune propriul set de reguli in fata unei comunitati, sau pentru a conduce prin frica (vezi notiunea de jihad - o interpretare a Coranului care a dus la acte teroriste)... Si asa mai departe.
2. Se trezesc doar cei ce au renuntat la carne.
Carnea are intr-adevar o amprenta energetica joasa, datorita suferintei din clipa sacrificarii animalului, ce se transmite mai departe in structura sa celulara. Insa aceasta nu este o conditie pentru evolutia spirituala. Desigur, pastrarea unui regim de viata cat mai sanatos, evitarea exceselor, ne va ajuta. Insa nu este suficient. Dupa cum spunea si Iisus - preocupati-va mai bine pentru ceea ce scoateti pe gura, si nu ceea ce bagati in gura. Gandirea, cuvintele si actiunile noastre sunt cele care fac diferenta si ne pot ridica sau cobori nivelul energetic.
Iar postul reprezinta un gest prin care ne 'ridicam' nu pentru ca nu mai consumam carne, ci pentru ca intreaga perioada a unui post (indiferent de religie) presupune o intoarcere spre modestie si reflectie. Nu oricine ar trebui sa posteasca, nu doar din motive medicale, dar pentru ca atata timp cat nu faci asta din convingere, ci doar pentru ca 'asa se face', si apoi te bati cu pumnii in piept ca ai postit...se pierde total din valoarea gestului.
3. Se pot trezi doar cei care nu au vicii.
Una dintre cele mai spirituale persoane pe care le cunosc fumeaza, si nu se teme sa bea un pahar de vin din cand in cand. Nu acestea insa sunt definitorii pentru acest om, ci ajutorul pe care il acorda, zi de zi, neconditionat, celor din jur - bunatatea, altruismul, curajul , daruirea de sine, vorbele si mangaierile ce alina suferinta celor ce au nevoie de el. Sa nu uitam asadar, ca in afara de partea noastra spirituala, avem si o parte umana, ce este facuta din carne si oase, emotii, temeri, impulsuri. Experienta umana presupune intregirea tuturor elementelor umane si alchimizarea lor intr-o singura fiinta. Atata timp cat nu ne facem rau nici noua nici celor din jur, sunt de parere ca trebuie sa ne BUCURAM de viata - pentru ca este un DAR. Si evolutia spirituala nu poate veni din reprimarea acestei bucurii. Este vorba de o schimbare treptata a prioritatilor. Dar aceasta transformare trebuie sa vina natural...nu fortat.
4. Se pot trezi doar persoanele cu acces la informatii (care au citit, au participat la conferinte, au vazut documentare pe teme spirituale, etc)
Asta inseamna atunci, ca batranul satului la care vin toti sa ceara sfaturi, este mai putin evoluat decat un intelectual care si-a tocit coatele pe bancile facultatii, dar care habar nu are ce inseamna viata adevarata?
Parerea mea este ca ORICINE se poate trezi atata timp cat face un prim pas : acela de a-si pune intrebarile esentiale: Cine sunt? Ce caut aici? Ce am de facut?
Mi se pare mult mai valoroasa contributia celui mai pacatos dintre pacatosi, celui mai ignorant dintre ignoranti, celui mai incapatanat ateu, care intr-o zi a avut revelatia existentei lui Dumnezeu - indiferent cum s-ar fi intamplat asta sau care ar fi forma prin care percepe Divinitatea. Cand va incepe sa povesteasca lumii despre descoperirea sa, si despre modul in care aceasta revelatie i-a schimbat viata, va fi autentic, credibil, convingator. Va inspira si pe altii sa porneasca pe calea descoperirii de sine - si asta mi se pare mult mai relevant decat o discutie seaca intre doi 'atoatestiutori'.
Iar postul reprezinta un gest prin care ne 'ridicam' nu pentru ca nu mai consumam carne, ci pentru ca intreaga perioada a unui post (indiferent de religie) presupune o intoarcere spre modestie si reflectie. Nu oricine ar trebui sa posteasca, nu doar din motive medicale, dar pentru ca atata timp cat nu faci asta din convingere, ci doar pentru ca 'asa se face', si apoi te bati cu pumnii in piept ca ai postit...se pierde total din valoarea gestului.
3. Se pot trezi doar cei care nu au vicii.
Una dintre cele mai spirituale persoane pe care le cunosc fumeaza, si nu se teme sa bea un pahar de vin din cand in cand. Nu acestea insa sunt definitorii pentru acest om, ci ajutorul pe care il acorda, zi de zi, neconditionat, celor din jur - bunatatea, altruismul, curajul , daruirea de sine, vorbele si mangaierile ce alina suferinta celor ce au nevoie de el. Sa nu uitam asadar, ca in afara de partea noastra spirituala, avem si o parte umana, ce este facuta din carne si oase, emotii, temeri, impulsuri. Experienta umana presupune intregirea tuturor elementelor umane si alchimizarea lor intr-o singura fiinta. Atata timp cat nu ne facem rau nici noua nici celor din jur, sunt de parere ca trebuie sa ne BUCURAM de viata - pentru ca este un DAR. Si evolutia spirituala nu poate veni din reprimarea acestei bucurii. Este vorba de o schimbare treptata a prioritatilor. Dar aceasta transformare trebuie sa vina natural...nu fortat.
Asta inseamna atunci, ca batranul satului la care vin toti sa ceara sfaturi, este mai putin evoluat decat un intelectual care si-a tocit coatele pe bancile facultatii, dar care habar nu are ce inseamna viata adevarata?
Parerea mea este ca ORICINE se poate trezi atata timp cat face un prim pas : acela de a-si pune intrebarile esentiale: Cine sunt? Ce caut aici? Ce am de facut?
Mi se pare mult mai valoroasa contributia celui mai pacatos dintre pacatosi, celui mai ignorant dintre ignoranti, celui mai incapatanat ateu, care intr-o zi a avut revelatia existentei lui Dumnezeu - indiferent cum s-ar fi intamplat asta sau care ar fi forma prin care percepe Divinitatea. Cand va incepe sa povesteasca lumii despre descoperirea sa, si despre modul in care aceasta revelatie i-a schimbat viata, va fi autentic, credibil, convingator. Va inspira si pe altii sa porneasca pe calea descoperirii de sine - si asta mi se pare mult mai relevant decat o discutie seaca intre doi 'atoatestiutori'.
5. Se pot trezi doar cei ce sufera si fac sacrificii.
Sacrificiul, constient sau inconstient (cu toate ca nimic nu este intamplator, si ceea ce percepem ca fiind o nenorocire face de fapt parte din contractul nostru spiritual cu care am fost de acord inainte sa venim aici), este un accelerator al evolutiei spirituale. Dar...nu este singura cale. La fel de bine putem constientiza anumite lucruri si fara suferinta, ci doar pastrand vie legatura dintre noi si Divinitate, amintindu-ne din cand in cand sa ne re-analizam prioritatile si sa acordam mai mult timp spiritului nostru...
Sacrificiul, constient sau inconstient (cu toate ca nimic nu este intamplator, si ceea ce percepem ca fiind o nenorocire face de fapt parte din contractul nostru spiritual cu care am fost de acord inainte sa venim aici), este un accelerator al evolutiei spirituale. Dar...nu este singura cale. La fel de bine putem constientiza anumite lucruri si fara suferinta, ci doar pastrand vie legatura dintre noi si Divinitate, amintindu-ne din cand in cand sa ne re-analizam prioritatile si sa acordam mai mult timp spiritului nostru...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu