A cauta perfectiunea

Mult timp am considerat ca a cauta perfectiunea este ceva absolut necesar pentru evolutia mea, dar citind cartile lui Lazarev am realizat cat de departe eram de adevar. A cauta perfectiunea poate fi extrem de daunator. Iata de ce.
In primul rand, cautarea perfectiunii in afara noastra va aduce cu sine un orgoliu crescut, si o lipsa de compasiune si intelegere pentru cei pe care-i consideram 'imperfecti'. De fapt, fata de oricine, pentru ca nimeni nu este perfect. Nu atata timp cat traim in aceasta forma. Scopul acestei existente este a invata, prin experienta, prin dificultati, prin contrast, si fiecare o face in functie de propriul potential, de propriul ritm , de propriul liber arbitru. A considera pe cineva mai 'jos', sau mai 'involuat' decat noi, este tot o forma de rasism, tot o forma de intoleranta, tot o forma de extremism religios. Nu este nici o diferenta, daca privim lucrurile principial. Si in nici un caz nu ne face mai 'evoluati', ci dimpotriva.
In al doilea rand, a cauta perfectiunea in ceea ce ne inconjoara va duce inevitabil la tristete. Pentru ca nu vom fi niciodata multumiti cu ceea ce avem. Si fara recunostinta, fara a aprecia ceea ce avem, nu ne vom putea bucura de viata.
In al treilea rand, cautarea perfectiunii inauntrul nostru, va duce la autodistrugere. Pentru ca vom avea mereu pretentii nerealiste de la noi insine. A ne dori sa fim mai buni, este cu totul altceva. Dar a cauta perfectiunea va determina o discrepanta uriasa intre imaginea pe care o proiectam despre noi, si ceea ce descoperim, in fiecare zi, despre cine suntem.
Astfel , cautarea perfectiunii va duce fie la mentalitatea 'da, eu sunt perfect, restul lumii nu este', fie la mentalitatea 'oricat as incerca tot nu reusesc sa fiu perfect', care este la fel de distrugatoare.
Poate ar fi mai bine sa ne vedem asa cum suntem, si sa nu cadem in nici o extrema. Si mai mult decat atat, sa incercam sa fim mai intelegatori cu cei de langa noi, si sa ne aducem aminte ca nimeni nu e perfect...

Gand de pace si iubire

Astazi este 10.10.2010, si este un prilej bun pentru meditatie, rugaciune, sau pur si simplu a sta in liniste, si a trimite un gand de pace si iubire catre aceasta lume minunata ce ne este casa, mama noastra Pamant.
Pentru macar cateva minute, sa trimitem o raza de lumina celor ce ne sunt alaturi, si pe care-i iubim, sau celor pe care vrem sa-i iertam.
Sa multumim Sfintei Treimi, ingerilor, ghizilor si tuturor fratilor nostri mai mari care ne privesc si ne acorda sprijinul lor, zi de zi. Sa ne binecuvantam trecutul, sa stergem regretele si frustrarile,si sa lasam speranta si credinta sa ia locul fricii.
Sa visam cu ochii mintii la un viitor in care toate ranile sunt vindecate.
Sa vedem o lume in care lupta nu isi mai are rostul. O lume in care lumina din inimile oamenilor alunga pentru totdeauna intunericul.
Nu lasati vremea ploioasa sa va intunece. Nu uitati ca dincolo de nori, soarele straluceste. Inchideti ochii si simtiti caldura lui. Simtiti caldura ce se revarsa peste sufletul vostru plans, si mana Divina ce va mangaie obrazul.
Nu sunteti niciodata singuri, nu uitati asta.

Lupta dintre bine si rau

Si binele si raul se afla in interiorul nostru. Avem in noi si ingerul si demonul, si lumina si intunericul, si yin si yang. Cu partea de lumina venim de dincolo de lumea aceasta, in timp ce intunericul ni se 'administreaza' la nastere. Pamantul este planeta unde dualitatea si liberul arbitru sunt elemente esentiale pentru evolutia spirituala, si din acest motiv suntem aici.
Ceea ce numim ingeri sunt fiinte cu vibratie foarte inalta, ce traiesc in dimensiuni superioare, si unde dualitatea nu exista. Aceste fiinte ne sunt un fel de frati mai mari, au o mare cunoastere si intelepciune, si ne iubesc dar nu pot sa ne influenteze in nici un fel, daca noi nu le cerem  ajutorul. In mod similar, ceea ce numim demoni, sunt fiinte cu  vibratie joasa, ce traiesc in dimensiuni inferioare, si care au ales sa se separe de Fratia Luminii, de iubire, si de Dumnezeu. Aceasta separare a fost din proprie alegere si nu exista nici o lupta intre aceste fiinte si cele din Fratia Luminii. Nu exista nici o batalie pentru sufletele oamenilor, nici Rai sau Iad, asa cum am fost invatati de traditiile atator religii. Nu exista ingeri care lovesc cu sabia, sau cu sulita. Acestea sunt reprezentari ale oamenilor. Toate fiintele din lumina folosesc o singura 'arma' : iubirea. De fapt, in tot acest sistem cosmic, nu este nevoie de o batalie, pentru ca aceste dimensiuni nu se intrepatrund iar fiintele de care am amintit nu se intalnesc. Se afla in stari total diferite.
In ceea ce priveste oamenii, atata timp cat suntem pe acest pamant vom avea in noi si lumina si intunericul . Asa stau lucrurile si nici cei mai mari profeti sau sfinti nu au reusit sa isi infranga total umbra. A gresi este omeneste, nu ma refer aici la a ne complace in greseli, dar a nega natura noastra duala inseamna a nega ceea ce suntem, si chiar scopul vietii. Totul are un rost.
Singurul mod de a ne gasi linistea este sa gasim un echilibru. Mai mult decat atat, sa lasam lumina sa ne conduca viata. Pentru ca intunericul nu poate fi anihilat, el face parte din noi. Dar putem sa il plasam intr-un plan secund, facand ceva extrem de simplu: aprinzand lumina in sufletul nostru. Totul se rezuma la liberul arbitru , la libera noastra alegere.
Nimeni si nimic nu poate face asta in locul nostru. Nimeni si nimic nu ne va putea obliga sa fim altceva decat noi am ales sa fim. Nici cei din dimensiunile superioare, nici cei din dimensiunile inferioare. Totul este in puterea noastra. Noi deschidem fereastra, noi deschidem usa. Noi lansam in univers intentii, ganduri, dorinte, alegeri. Noi chemam in viata noastra si binele si raul. Mai exact, noi ne lasam dominati de una din cele doua, le ajutam sa creasca, asa cum semintele sunt ingrijite pentru ca planta sa creasca si sa dea roade. Nu degeaba exista expresia 'culegi ce ai semanat'. Este mult mai profunda. Se refera la consecintele gandurilor, cuvintelor, faptelor noastre. Atata timp cat ai semanat tristete, furie, gelozie,orgoliu, nu vei putea culege altceva decat amplificari ale acestor stari. Tot ce vedem in jurul nostru este o amplificare a ceea ce am creat constient sau inconstient, in viata aceasta sau in altele. Dar iata o veste buna! Putem in orice clipa semana altceva, putem chiar acum, in acest moment, sa ne 'investim' intreaga atentie, intreaga constiinta, comportamentul nostru, in ceva mai bun, in ceva mai inalt, in ceva ce merita cules peste un timp.
Este atat de simplu. In loc de apa vom folosi iubire, iertare, si vom lasa lumina sa mangaie recoltele noastre.
Roadele nu vor intarzia sa apara!

Dalai Lama - conferinte in Ungaria

Pentru cei ce doresc sa participe la eveniment, pe site-ul de mai jos va puteti inregistra gratuit si puteti vizualiza in timp real conferinta sustinuta de Sfintia Sa, in datele de 18 si 19 Septembrie.

http://en.esoguru.com/
Primul eveniment va incepe astazi la ora 2.30 PM. Vizionare placuta!

Dincolo de cuvinte

De ce simtim frumusetea lumii atat de puternic? De ce atunci cand privim un paun alb, un curcubeu, sau un rasarit de soare, inima ne tresalta de bucurie, sau ascultand anumite melodii, ne dau lacrimile?
Poate pentru ca frumusetea lumii este o manifestare a lui Dumnezeu. Si fie ca suntem sau nu constienti de asta, cu totii ne dorim sa Il simtim aproape, cu totii ne dorim sa ne simtim mangaiati pe crestet si imbratisati de Tatal ce a dat nastere sufletului nostru.
Iata-ne ratacind pe Pamant de mii si mii de ani, cautand drumul spre casa. Asteptam semne si minuni, analizam, emitem teorii, dezgropam morminte si texte sacre, scriem tratate de filozofie si teologie, urmam ritualuri, superstitii, recitam mantre sau rugaciuni...De ce? Pentru ca avem in noi o nevoie ancestrala de a-L gasi.  Insa, dincolo de cuvinte, dincolo de dovezi stiintifice sau convingeri religioase, exista ceva mult mai simplu si mai evident: frumusetea naturii, rasul unui copil, zambetul celor dragi.

Puterea de a spune Nu

Invata sa spui Nu atunci cand principiile iti sunt compromise. Atunci cand iti sunt incalcate drepturile, atunci cand simti ca adevarul este umbrit sau distorsionat. Dar mai ales, invata sa le spui Nu, celor pe care vrei sa-i ajuti. Suna egoist? Nu este.
Te-ai gandit vreodata unde ai fi astazi, daca toata lumea din viata ta ti-ar fi spus intotdeauna DA?
Daca parintii ti-ar fi dat intotdeauna tot ce iti doreai , cu toate ca nu era cel mai bun lucru pentru tine, daca profesorii ti-ar fi dat doar notele cele mai mari, daca persoana cu care ai avut o relatie nu ti-ar fi reprosat niciodata nimic, daca adevarul ti-ar fi fost intotdeauna ascuns, doar pentru ca nu era ceea ce doreai sa auzi?
Prima tendinta pe care o avem atunci cand nu primim tot ce ne dorim de la cei din jur, este sa ne victimizam. Dar dincolo de acest prim impuls, se afla motivatia pentru a gasi raspunsurile in interior.
Iata dilema maestrului: oare nu este misiunea mea sa ajut, acolo unde mi se cere ajutorul? Oare nu este datoria mea sa protejez pe cei dragi?  Dar intrebarea mea este: oare protejandu-i pe ceilalti mereu, le facem intotdeauna un bine? Si care este pana la urma binele suprem? Un proverb chinezesc spune: "Da-i unui om un peste, si-l vei hrani o zi. Invata-l sa pescuiasca si-l vei hrani pentru toata viata". Deci ce este mai valoros? A obtine o rezolvare rapida acum, sau a invata o lectie pentru viitor? Eu cred ca este mai important a ajuta pe celalalt sa descopere rezolvarea in sine...Dar pentru asta trebuie sa fie motivat sa caute raspunsul in interior, nu in afara, oricat de bine ne-am simti ca cineva are nevoie de noi.

Un pas mai departe...

http://aripi-deschise.blogspot.com/p/mesaje-din-telos.html

Cele zece porunci si cele 7 Sfaturi

Nu voi vorbi aici despre Vechiul Testament , si interpretarea teologica/istorica a fiecareia dintre cele 10 porunci. Pentru cei ce vor sa stie mai multe, recomand cateva surse:
http://biserica.org/Publicatii/1992/NoIV/33_index.html
http://articolecrestine.com/cele-zece-porunci/10decalogul-si-biserica-primului-secol.html

Insa recitindu-le, am simtit ca sunt cumva incorecte sau incomplete. Ca acel mesaj divin s-a pierdut undeva, pe drum. Mi-am imaginat cum ar fi sunat aceste 'porunci' rostite acum de un mesager al Domnului, fie el inger sau sfant. Cum ar suna in forma lor pura, dincolo de interpretarile celor ce au dorit sa le foloseasca pentru a controla o situatie sau un popor. Le-am vazut atunci ca pe niste sfaturi, sau 'povete'. Nu cu semnul exclamarii la sfarsit, nu ca o amenintare. Ci ca sfaturi date cu toata dragostea, asa cum un batran sfatuieste nepotii de bine, la inceput de drum, pentru ca ei sa ia aminte si sa nu sufere mai tarziu.

Cele Sapte Sfaturi ale lui Dumnezeu ar suna asa:

1. Iubeste. Iubeste din toata inima ta, din tot sufletul tau, pe aproapele tau, pe parintii tai, pe cei ce iti fac pe plac, si pe cei ce te nemultumesc. Iubeste fara a pune conditii, fara a cere rasplata. Iubeste viata ta si corpul tau ,caci sunt plamadite de Mine. Iubeste pamantul pe care calci, animalul ce te slujeste, ploaia ce te uda, soarele ce te incalzeste, copacul ce te hraneste. Toate sunt darurile Mele catre tine.

2. Iarta. Iarta din toata inima ta pe aproapele tau, pentru toate greselile sale facute cu voia sau fara voia sa. Cere iertare tuturor celor fata de care tu insuti ai gresit, cu gandul, cu vorba, sau cu fapta, cu vointa sau cu sminteala. Si iarta-te si pe tine, caci eu Te-am iertat deja si dragostea pentru Tine nu cere rasplata.

3. Invata. Invata de la tot ce te inconjoara si fii intelept cu trecerea vremii, pentru ca si tu sa inveti pe altii la randul tau. Ia seama la fratii tai si ceea ce ei te povatuiesc. Ia seama la vrajmasii tai si ceea ce ei iti arata despre tine. Invata de la Pamant si toate vietuitoarele. Dar priveste in sufletul tau mai inainte de toate. Lasa mintea ta sa asculte soaptele lumii,  dar fara sminteala.Caci in sufletul tau salasluiesc toate raspunsurile si lucrarea ce ai de facut in numele Meu numai tu o stii.

4. Crede. Pastreaza-ti credinta la ceas de restriste. Nu-ti pierde nadejdea, caci Eu nu te voi lasa niciodata singur. Increde-te in Mine, si toate grijile tale lasa-le in mainile Mele. Caci orice ti-este dat , este pentru binele tau, chiar daca tu nu vezi aceasta. Dar niciodata nu iti voi da mai mult decat poti duce. Iar Ingerii Mei vor auzi strigatul tau si grabnic vor fi langa tine. Iar de vei crede, multe usi ce le credeai inchise, se vor deschide. Caci cheia ta va fi credinta ta si drum lin se va asterne sub talpile tale.

5. Rosteste doar Adevarul. Nu ascunde adevarul pe care sufletul tau il cunoaste. Nici fata de fratii tai nici fata de tine insuti. Caci minciuna nu este de la Mine, si nu va putea sa dainuie. Iar cand se va prabusi castelul cladit pe minciuna, si tu te vei prabusi in fata lumii, si te vei cai spunand: mai bine spuneam adevarul caci acum mai mult sufar.

6. Bucura-te. Bucura-te de toate clipele in care inima ta tresalta. Inalta ochii tai catre cer si imparte cu Mine bucuria ta, pentru ca si Eu sa Ma bucur impreuna cu tine. Nu iti dori lucruri scumpe sau palate de margaritar, caci acelea sunt vremelnice si se vor trece. Dar zambetul celui drag si clipa rasaritului le vei putea pastra de-a pururi. Iar de vei aduce bucurie celui trist, te voi binecuvanta insutit.

7. Lumineaza. Paseste inainte pe cale, aducand lumina Duhului Sfant in lume. In orice loc te-ai afla si in orice imprejurare, nu uita ca esti o scanteie din focul Meu cel vesnic datator de viata, si prin glasul tau, glasul Meu vorbeste, iar prin mana ta, mana Mea se intinde. Lumineaza calea pentru cei ce vor urma dupa tine, si adu in lumina pe cei pierduti in negura indoielii...

Meditatia Iertarii

...Iar Petru a întrebat: "Doamne, de cate ori sa iert pe fratele meu cand va pacatui împotriva mea? Pana la sapte ori?" . Si Domnul i-a raspuns: "Eu nu-ti zic pana la sapte ori, ci pana la saptezeci de ori cate sapte. "
 "Ati auzit ca s-a zis: "Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte". Eu insa va spun voua: Nu va impotriviti celui rau; iar cui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt. Celui ce voieste sa se judece cu tine si sa-ti ia haina, lasa-i si camasa. Iar de te va sili cineva sa mergi o mila, mergi cu el doua".
Dincolo de orice interpretare teologica...cuvintele lui Iisus ne deschid ochii asupra unui adevar simplu: nici un conflict nu poate fi rezolvat prin amplificarea lui. Prin toate parabolele Sale, Iisus ne ofera calea spre vindecare,  eliberare, si mantuire.
De ce este atat de importanta Iertarea? Este instrumentul cu care putem vindeca blocajele corpului fizic si emotional , ranile din trecut, lectiile karmice. Este cel mai simplu mod prin care ne putem detasa de angoasele noastre, de gandurile negative pe care le avem fata de cei de langa noi, si implicit de ceea ce ne face sa pierdem energie. Este cheia ce deschide chakra inimii, si usa catre suflet.
Dar cum putem practica iertarea? Va propun urmatoarea meditatie:
In fiecare seara, aprindeti trei lumanari. Prima pentru Sfanta Treime, a doua pentru ingerii si ghizii vostri, iar a treia pentru binele vostru cel mai inalt. Puneti o muzica linistitoare pe fundal, incercati sa va detasati de orice probleme. Respirati adanc, si incepeti intr-o prima etapa, sa va aduceti aminte toate persoanele din viata voastra, care v-au facut vreun rau,oricat de mic, cu sau fara intentie. Incercati pe cat posibil sa incepeti cu trecutul cel mai indepartat, din copilaria voastra, si catre acele figuri care va vin in minte, spuneti din tot sufletul: Te iert, Te iubesc, Iti multumesc. Tot asa pana ajungeti in ziua de azi, la persoanele care fac acum parte din viata voastra de zi cu zi. Acolo unde iertarea vine 'fortat', rugati-l pe Dumnezeu sa va ajute sa iertati din toata inima.
In a doua etapa, ganditi-va la toate persoanele fata de care voi ati gresit, si carora le-ati facut vreun rau, oricat de mic, cu voia sau fara voia voastra. Si cereti-le iertare. Nu conteaza daca va mai aduceti aminte sau nu numele lor exact, nu conteaza daca mai sunt sau nu in viata. In spatiul sufletului nu exista timp si distanta. Cereti-le iertare din toata inima. Daca puteti, celor cu care ati mai pastrat legatura, le puteti cere iertare chiar maine, intalnindu-va sau dandu-le un telefon. Daca simtiti ca nu va pot ierta, atunci rugati iarasi pe Dumnezeu sa-i ajute sa va poata ierta.
In ultima etapa, ganditi-va la sufletul vostru. De data aceasta, iertati-va pe voi insiva. Aici poate parea usor, dar este in realitate extrem de dificil. Veti observa ca va este mult mai usor sa iertati un om strain decat propria voastra constiinta. Cereti din nou ajutor, si invatati sa aveti mai multa compasiune fata de voi insiva. Iertati-va, multumiti pentru intelepciune, oferiti iubire sufletului vostru ranit. Daca simtiti ca trebuie sa platiti un pret pentru aceasta iertare,  rugati-va sa gasiti modalitatea prin care acel pret sa poata fi platit. Si incercati sa simtiti faptul ca Dumnezeu v-a iertat deja. Pentru ca va iubeste mai mult decat va puteti imagina...si oricat de mare este greseala pe care ati facut-o, daca va veti cai sincer si din toata inima, totul va fi iertat. Pentru ca sunteti demni de dragostea Lui. Toti suntem demni de aceasta iubire infinita. O mama nu isi va iubi un copil mai putin pentru ca a gresit. Ii va arata greseala si-l va sfatui sa o indrepte. Dar in inima ei, iubirea nu se va micsora...
Mergeti in pace si cu credinta ca sunteti iubiti. Si in clipa in care iertati pe fratele vostru, Dumnezeu se bucura si zambeste...

Lectia detasarii

Exista un principiu budist care spune: " Suferinta este universala. Originea suferintei este atasamentul. Oprirea suferintei este posibila. Calea catre incetarea suferintei este detasarea".
Detasare de ce anume? De rezultat in primul rand. De asteptari. De nevoia de a detine controlul. Detasare de orice lucru, persoana, sau situatie, care devine obsesie, si care ia locul relatiei cu Divinitatea.
Nimic nu trebuie sa fie deasupra acestei relatii. Sufletul trebuie sa fie liber sa poata evolua in ritmul sau.
In momentul in care ne abatem de la binele nostru cel mai inalt, si in care ne lasam 'cotropiti' de ganduri, obsesii, dorinte, in momentul in care ne indepartam de Adevar...incepe suferinta.
Acesta este motivul pentru care misticii din vechime lasau in urma totul pentru a trai in saracie. Acesta este motivul pentru care Iisus a spus 'lasa cele ale tale, si urmeaza-mi Mie'... Nu pentru ca ar fi fost aceasta singura 'conditie' pentru o viata spirituala. Nici pe departe. Ci pentru ca era necesara invatarea acestei lectii, a detasarii, pentru a putea elimina cauzele suferintei. Era nevoie ca cei alesi sa duca o viata in folosul celorlalti, sa 'depaseasca' orice putea cauza o limitare, sau suferinta. (fie ei apostoli, calugari, profeti, maestri..)
Ca sa putem invata aceasta lectie trebuie in primul rand constientizata 'dependenta' noastra de ceea ce ne inconjoara, de cei pe care spunem ca-i iubim, de rezultatele pe care le dorim, de mancare, de stabilitate, de placeri trupesti, de orice detine rolul de adevar suprem, in raport cu evolutia noastra spirituala. Chiar si..uimitor...de cunoasterea pe care credem ca o detinem. Vorbesc aici de acel soi de aroganta 'intelectuala' sau 'spirituala' pe care unii oameni o adopta, chiar si inconstient. Este la fel de nociva o astfel de atitudine, ca cea care porneste din orgoliu sau ignoranta. Oricat de multa cunoastere am crede ca detinem...trebuie pastrata o anumita detasare. O smerenie, o modestie. Pentru ca daca ajungem sa ne consideram mai evoluati decat altii, deci mai demni de respect, sau de admiratie, nu am facut nimic bun in realitate pentru sufletul nostru...