Rugaciune

O pagina nou-noutza se uita la mine ridicand din spranceana.
E timpul sa ma reapuc de scris,
mi-am zis, si mi-am suflecat manecile.
Era pe cand se potcoveau purecii cu nouazeci si noua de ocale,
Si tot sareau in slava cerului, asa imi povestea bunicul.
Orice poveste respectabila incepe cu purici si se termina cu cai–
Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea-asa.

Am vazut de curand un film minunat,
in care se vorbea despre elefanti.
Pe vremea cand elefantii zburau, as incepe povestea mea.
Printesa elefantilor isi inmoaie trei degete in apa,
si binecuvanteaza elefantul ingenuncheat.
Apoi isi apropie fruntea de trompa lui,
si se roaga. Iata biserica sufletului de copil. Zambind,
cu talpile scufundate in apa sfintita a fluviului, in lumina aurie
a unei lumi uitate, si aerul mirosind a ghimbir si cardamon.

Biserica mea- Padurea. Altarul meu – Copacul.
Evanghelia mea – cantecul pasarilor.
Lumanarile mele –manunchiul de stele
din coasta a doua a caii Lactee.

Cu talpile scufundate in iarba sfintita a pamantului,
cu ochii inchisi, sufletul meu se roaga.
Pana cand iarba se preface in apa si pasii se pierd in plutire.
Pana cand gandul aluneca, cer dupa cer, catre Tine.
Asteapta-ma Tata sau Mama, sau Frate,
Prea greu imi cresc aripile, si Tu esti departe...
Asteapta-ma unde fluviul se varsa in mare.
La granita dintre dulce si sare.
Asteapta-ma acolo, intre stanci, langa mal.
O zi doua trei, o ora macar.
Pana invat ce inseamna sa fii om, sa fii vant,
Sa fii pasare-n zbor si ulcior de pamant...

Asteapta-ma Tata sau Mama, sau Frate,

Prea greu imi cresc aripile, si Tu esti departe...