Dar sunt zile amortite in care mintea e alba, glumele prietenilor nu te fac sa razi, corpul e anesteziat si timpul se scurge incet si fara rost. Zile fara culoare si fara gust, in care te indoiesti de tot, in care esti dezamagit, si pierdut...Zile in care cauti un drum, orice drum care sa te aduca inapoi catre starea de bine.
Si oricat ai cauta, oricat ai incerca sa-ti revii, nimic nu se leaga, nimic nu capata sens, si lumina ramane ascunsa.
Si sunt altele in care indoiala se risipeste precum norii rasaritului. Si in acele clipe, cand privesti in urma iti vine sa razi de toate framantarile tale de ieri. Sunt zile in care soarele straluceste puternic, iar inspiratia este prezenta la tot pasul. Zile in care oameni din toate colturile lumii te cauta si vor sa discute cu tine, iar atunci cand transmiti ceva spui exact ce trebuie, cand trebuie si cui trebuie.
Zile in care suntem indragostiti, de tot si de toate, si in care nimic altceva nu pare important. Pentru astfel de zile, merita sa iti pastrezi speranta. Pentru astfel de zile merita sa incerci in continuare. Pentru astfel de zile merita sa traiesti.
Astazi pentru mine este una din zilele in care se deschid ferestre, dupa ce s-au inchis porti.
M-am gandit mult despre ce sa-ti vorbesc azi. Despre Dumnezeu, despre misiunea personala , despre sufletele pereche, despre minuni si iluzii, despre ritualuri de purificare, despre karma de relatii, despre incercarile din perioada Craciunului, despre Iisus...
Si iata ca dintre toate, cel mai tare am simtit nevoia sa vorbesc despre iubire. Si nu despre iubirea universala, iubirea pentru aproapele nostru, iubirea de sine, sau cea de Dumnezeu. Ci despre acea minunata experienta terestra numita relatie, casatorie, cuplu.
E greu sa vorbesti despre acest tip de iubire, si sa nu pici in clisee. Pentru ca atat de multe s-au spus deja ! Atatea povesti de dragoste atat de speciale fiecare in felul sau, atatea trairi asezate in versuri , pe muzica, pe film...Dar o sa incerc sa iti vorbesc despre iubire asa cum o traiesc eu acum si asa cum doresc tuturor sa o traiasca. Pentru ca m-am intrebat si eu, ca si tine, dupa tot ce am trait pana acum, in toate relatiile mele, in care am simtit atat de multe, in care m-am inaltat si m-am prabusit, apoi m-am ridicat din nou, in care am cautat, am asteptat, am sperat, am zambit, am plans, am cautat... pana la urma ce conteaza intr-o relatie?
Ei bine...
Nu conteaza cine este cel de langa tine , daca sunteti sau nu de aceeasi varsta, daca prietenii , parintii, colegii, au cuvinte de lauda sau nu pentru el/ea. Nu conteaza daca va plac sau nu aceleasi culori, daca se potrivesc zodiile, daca va uitati cu placere la aceleasi filme, daca ascultati aceeasi muzica, daca ‘va sta bine’ sau nu impreuna. Nu conteaza daca aveti sau nu bani de concedii exotice, masina, casa cu trei camere. Nu conteaza daca va intelegeti sau nu din priviri, daca iti citeste gandurile, daca va intalniti din intamplare , sau daca va dati intalnire si intarzie mereu. Nu conteaza cine spala vasele mai des, cine face mancarea mai gustoasa, cine plateste factura la lumina si cine uita sa cumpere paine.Nu conteaza daca nu are aceeasi credinta sau viziune asupra Divinitatii. Si oricat de paradoxal ar parea, nu conteaza nici daca sunteti sau nu suflete pereche (vezi articolul -suflete-pereche -putereaprezentului.wordpress.com)
Trei lucruri conteaza cu adevarat, si numai acestea sunt hotaratoare : 1) daca poti fi tu insuti fara sa te simti judecat, 2) daca poti ierta din tot sufletul, si 3) daca iubirea voastra poate fi mai mult decat un scop in sine.
Sa fii tu insuti fara a te simti judecat este cel mai de pret lucru intr-o relatie. Este libertatea absoluta, fara a simti ca dezamagesti in vreun fel pe cel de langa tine.
Sa poti ierta din tot sufletul, este de multe ori cea mai importanta lectie, pentru ca este legata de iubirea neconditionata. Toti gresim. Iertarea trebuie sa faca parte din viata noastra asa cum face parte bautul apei.
Iar daca iubirea voastra este doar un scop in sine, va distruge orice posibilitate de evolutie si crestere impreuna si pana la urma va aduce cu ea doar suferinta. Cea mai buna dovada este cresterea unui copil. Iubirea unuia pentru celalalt in acel moment se transforma in ceva mult mai pur si mai nobil.
Ti-am spus toate astea pentru ca stiu ca te framanti, suferi si analizezi mult. Stiu ca te afli la o rascruce, si nu vezi inca cea mai buna cale. Stiu ca ai indoieli, si ti-e teama ca o sa faci alegerea gresita...
Dar, suflete drag, nu exista in realitate o alegere gresita. Nu atata timp cat iti asculti inima, cu adevarat. Traieste! Nu te teme. Nu te teme de nimic. Iubeste din toata inima ta cu tot sufletul tau pana cand se transforma ce simti in ceva mai inalt...sau se topeste si se evapora. Dar daca nu incerci...cum poti sa stii cum se va petrece totul?
Fericirea nu este destinatia, fericirea este calatoria!
Iti recomand un film minunat, care se numeste The mirror has two faces/ Oglinda are doua fete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu