Lumina si Umbra din noi

 Exista oare un maestru care sa paseasca inca printre noi, respirand acelasi aer, umbland pe pamant, traind asemeni majoritatii oamenilor, parte dintr-o comunitate, cu probleme mai mici sau mai mari, si care sa-si fi stapanit in totalitate umbra? Si cand spun Umbra, nu ma refer la proiectia pe asfalt a siluetei noastre. Ci la acea parte de care am vorbit mai devreme, in 'Lupta dintre bine si rau'...ce contine intunericul din noi, orgoliul, frica, furia, si tot ce se afla in contrast cu Lumina Duhului Sfant. Este oare fireasca tendinta preotilor, initiatilor, psihologilor, terapeutilor, si a celor preocupati in general de evolutia spirituala, de a-si distruge propria Umbra? Atata timp cat ne nastem cu ea, si face parte din noi, nu ar fi mai intelept sa presupunem ca are un rost? Este Umbra doar o parte reziduala a 'pacatului originar', ceva ce s-a 'mostenit' de la acea cadere simbolica din Rai? Sau este ea mai degraba o busola menita sa arate nu punctele cardinale, ci lectiile personale? Este orgoliul cel mai mare dusman al nostru, sau un instrument prin care energia karmica opereaza, ajutandu-ne sa constientizam mai bine care ne sunt limitele?

Depinde bineinteles de proportia in care aspectele umbrei se manifesta in viata noastra. Sa pastram aceasta manifestare la nivel cat mai mic, poate fi mult mai benefic pentru noi, decat incercarea nereusita de a o elimina cu totul. Pentru ca riscul, in opinia mea, este fie sa ne pierdem esenta umana, si contactul cu lumea in care traim, fie sa negam, sa reprimam si apoi sa fim cu totul coplesiti de rabufnirea a ceea ce am tinut inauntrul nostru, ca sub capacul unei oale sub presiune. Imaginea umbrei ca fiind un simplu tovaras de drum, si nu un dusman, poate transforma cu totul relatia noastra cu Sinele.

Din proprie experienta, doua atitudini sunt daunatoare evolutiei spirituale:

1) Toti sunt de vina, eu sunt nevinovat - manifestarea umbrei spre exterior (orgoliu/vanitate, egoism, victimizare, agresivitate, a face rau celor de langa tine)

2) Eu sunt de vina pentru tot ce se intampla, nu voi reusi niciodata sa imi depasesc limitele - manifestarea umbrei spre interior (blamare, depresie, denigrarea propriei lumini si a propriului potential, a-ti face rau tie insuti) .

Incercati sa nu cadeti in niciuna din aceste extreme! Caci daca a gresi este omeneste, a ierta este divin. Prin constientizarea propriilor greseli, prin intentie si prin deschiderea spre lumina, prin indreptarea raului facut, amprenta karmica creata se va anula! Acesta este de altfel si singurul scop al spovedaniei, el nu este unul exterior, ci interior. Ajuta in primul rand la constientizarea greselilor, si la rezolvarea/indreptarea lor. Priviti dincolo de dogme, de legi, de superstitii. Dumnezeu va va primi in Imparatia Lui neconditionat, caci iubirea Sa este nemarginita! Portile pe care le credeti inchise, au fost, sunt si vor fi mereu deschise! Toate fiintele de lumina va asteapta acasa cu bratele deschise. Problema nu vine din refuzul Creatorului de a va primi la El. Amintiti-va de parabola lui Iisus, in care pastorul lasa intreaga turma si pleaca dupa oaia ratacita pentru a o aduce inapoi. Intotdeauna puteti sa va intoarceti in lumina. Nu exista un refuz din partea nimanui, nu exista conditii deosebite, teste de umilinta, sau alte tipuri de incercari pe care sa le treceti pentru a avea acces pe taramul luminii. Nu asa se pune problema dincolo de val, acestea sunt imagini pe care oamenii le-au inventat si le-au atribuit Divinitatii, din motive pe care nu o sa le dezbatem acum.

Exista o singura conditie pentru ca viata voastra sa se 'intample' frumos, pentru ca greselile sa fie iertate, pentru ca umbra sa nu fie mai puternica decat lumina, pentru ca sufletul sa isi indeplineasca misiunea divina.

Propria alegere. Prin ceea ce lasati sa se manifeste, va deschideti sau va inchideti singuri usile. Nu vi le inchide nimeni altcineva! Aveti libertatea absoluta. Libertatea de a alege lumina, libertatea de a alege intunericul, libertatea de a va indeparta de Sursa, sau de a va intoarce!

Dar asumarea responsabilitatii nu inseamna autodistrugere. Sufletul vostru are dreptul sa fie aici si acum, prezenta voastra divina face parte din intregul univers, asa cum o planta face parte dintr-un ecosistem. Nimic nu este intamplator, si nimic nu este cu neputinta...