Lumina si Umbra din noi

 Exista oare un maestru care sa paseasca inca printre noi, respirand acelasi aer, umbland pe pamant, traind asemeni majoritatii oamenilor, parte dintr-o comunitate, cu probleme mai mici sau mai mari, si care sa-si fi stapanit in totalitate umbra? Si cand spun Umbra, nu ma refer la proiectia pe asfalt a siluetei noastre. Ci la acea parte de care am vorbit mai devreme, in 'Lupta dintre bine si rau'...ce contine intunericul din noi, orgoliul, frica, furia, si tot ce se afla in contrast cu Lumina Duhului Sfant. Este oare fireasca tendinta preotilor, initiatilor, psihologilor, terapeutilor, si a celor preocupati in general de evolutia spirituala, de a-si distruge propria Umbra? Atata timp cat ne nastem cu ea, si face parte din noi, nu ar fi mai intelept sa presupunem ca are un rost? Este Umbra doar o parte reziduala a 'pacatului originar', ceva ce s-a 'mostenit' de la acea cadere simbolica din Rai? Sau este ea mai degraba o busola menita sa arate nu punctele cardinale, ci lectiile personale? Este orgoliul cel mai mare dusman al nostru, sau un instrument prin care energia karmica opereaza, ajutandu-ne sa constientizam mai bine care ne sunt limitele?

Depinde bineinteles de proportia in care aspectele umbrei se manifesta in viata noastra. Sa pastram aceasta manifestare la nivel cat mai mic, poate fi mult mai benefic pentru noi, decat incercarea nereusita de a o elimina cu totul. Pentru ca riscul, in opinia mea, este fie sa ne pierdem esenta umana, si contactul cu lumea in care traim, fie sa negam, sa reprimam si apoi sa fim cu totul coplesiti de rabufnirea a ceea ce am tinut inauntrul nostru, ca sub capacul unei oale sub presiune. Imaginea umbrei ca fiind un simplu tovaras de drum, si nu un dusman, poate transforma cu totul relatia noastra cu Sinele.

Din proprie experienta, doua atitudini sunt daunatoare evolutiei spirituale:

1) Toti sunt de vina, eu sunt nevinovat - manifestarea umbrei spre exterior (orgoliu/vanitate, egoism, victimizare, agresivitate, a face rau celor de langa tine)

2) Eu sunt de vina pentru tot ce se intampla, nu voi reusi niciodata sa imi depasesc limitele - manifestarea umbrei spre interior (blamare, depresie, denigrarea propriei lumini si a propriului potential, a-ti face rau tie insuti) .

Incercati sa nu cadeti in niciuna din aceste extreme! Caci daca a gresi este omeneste, a ierta este divin. Prin constientizarea propriilor greseli, prin intentie si prin deschiderea spre lumina, prin indreptarea raului facut, amprenta karmica creata se va anula! Acesta este de altfel si singurul scop al spovedaniei, el nu este unul exterior, ci interior. Ajuta in primul rand la constientizarea greselilor, si la rezolvarea/indreptarea lor. Priviti dincolo de dogme, de legi, de superstitii. Dumnezeu va va primi in Imparatia Lui neconditionat, caci iubirea Sa este nemarginita! Portile pe care le credeti inchise, au fost, sunt si vor fi mereu deschise! Toate fiintele de lumina va asteapta acasa cu bratele deschise. Problema nu vine din refuzul Creatorului de a va primi la El. Amintiti-va de parabola lui Iisus, in care pastorul lasa intreaga turma si pleaca dupa oaia ratacita pentru a o aduce inapoi. Intotdeauna puteti sa va intoarceti in lumina. Nu exista un refuz din partea nimanui, nu exista conditii deosebite, teste de umilinta, sau alte tipuri de incercari pe care sa le treceti pentru a avea acces pe taramul luminii. Nu asa se pune problema dincolo de val, acestea sunt imagini pe care oamenii le-au inventat si le-au atribuit Divinitatii, din motive pe care nu o sa le dezbatem acum.

Exista o singura conditie pentru ca viata voastra sa se 'intample' frumos, pentru ca greselile sa fie iertate, pentru ca umbra sa nu fie mai puternica decat lumina, pentru ca sufletul sa isi indeplineasca misiunea divina.

Propria alegere. Prin ceea ce lasati sa se manifeste, va deschideti sau va inchideti singuri usile. Nu vi le inchide nimeni altcineva! Aveti libertatea absoluta. Libertatea de a alege lumina, libertatea de a alege intunericul, libertatea de a va indeparta de Sursa, sau de a va intoarce!

Dar asumarea responsabilitatii nu inseamna autodistrugere. Sufletul vostru are dreptul sa fie aici si acum, prezenta voastra divina face parte din intregul univers, asa cum o planta face parte dintr-un ecosistem. Nimic nu este intamplator, si nimic nu este cu neputinta...

Acesta este Fiul Meu preaiubit...

Am privit campul inverzit, copacul din departare, si cerul de un albastru orbitor. Am adulmecat aerul, am mangaiat florile. Am ascultat cantecul izvorului si al pasarilor. Am simtit vantul prin par, prin palme, prin suflet. Mai departe, mergi mai departe, imi soptea. Eram tot eu, desi aratam altfel. Mergeam fara sa imi simt talpile, parca plutind. Inaintam invaluita de caldura soarelui.
Copacul astepta, frematand. Apropie-te, soptea. Nu te teme. Te asteptam.
Cu fiecare pas, totul devenea mai clar, mai viu, mai intens: culorile, sunetele, mirosul pamantului. Aveam sentimentul ca inima mea se umple si se extinde, pana cand imi iese din piept...Frumusetea acelui loc era mai mult decat o perceptie, era aproape palpabila! Esenta, miez, inceput. Totul amestecandu-se.
- Doamne, ai mila de mine si nu ma pune iar la incercare! Stiu ca nu e cu putinta sa fie atat de simplu. Un biet muritor sa Te cunoasca pe Tine, Creator al tuturor lucrurilor!...Nici chiar in moarte, nu cred ca este posibil. E mai usor decat crezi...spuse frunzisul copacului.
- Am atatea sa Te intreb, si totusi nimic nu imi vine in minte...In toate vietile mele am adunat atatea intrebari...
Si de fiecare data raspunsul este acelasi, zambira norii.
- Doamne, care este voia Ta? De ce mi-ai dat mie libera alegere? Cum sa urmez calea mea, fara a ma indeparta de Tine?
Cand erai copil, parintii tai te tineau de mana, si iti povesteau despre lume. Cand ai crescut, ai inceput o viata noua, si mana ta s-a desprins de a lor. Ai lasat casa in care ai crescut, si ai plecat sa descoperi lumea singur. Dar oare te-au iubit parintii tai mai putin?
Traind in lume,  ai facut greseli, si plangand te-ai intors la ei cerand ajutor.  Iar ei te-au mangaiat si te-au sfatuit, iar iubirea lor la fel de mare a ramas. Apoi ai plecat in cautarea jumatatii tale, si ti-ai intemeiat o familie. Parintii tai au plecat din aceasta lume, dar i-ai iubit tu oare mai putin de atunci? Acum copiii tai te tin de mana, si asteapta de la tine ajutor. Dar cand vor creste mari, si vor pleca de langa tine, oare nu-i vei iubi la fel de mult?
Iata, Adevar iti spun tie. Tu esti Fiul Meu preaiubit. Asemeni Mie tu esti, iar lucrarea ta pe Pamant asemeni lucrarii Mele. Caci ai crescut acum, si mana ta este libera, iar calea ce ai ales ti se asterne sub picioare. Iar de vei calca stramb, vei cadea, si te vei ridica din nou. Iubirea Mea va ramane nesfarsita. Iar Voia Mea este ca tu sa iti urmezi inima, si sa pasesti pe cale, intru lumina. Iar aceasta este si voia Sufletului tau, care este parte din Mine. Caci Eu si el suntem una. La fel cum apa acestui izvor este aceeasi cu apa din fantana gradinii tale.
Copacul isi pleca o creanga si mangaierea frunzelor imi sterse lacrimile. Incet incet vara se preschimba in toamna, toamna in iarna, apoi in primavara. Copacul suradea acum, cu mii de flori albe si roz. Cand mi-am luat la revedere, era iarasi de un verde crud.
M-am indreptat pe drumul de intoarcere, razand. Intr-adevar, cat de simplu era totul..M-am intors si am privit campul, florile, cerul, si pe El. I-am zambit si i-am transmis toata recunostinta si dragostea mea. Apoi totul s-a topit in lumina.

In bratele ingerului

Copilul privi in jurul sau, cautand alinare. Intinse mainile catre ei. Esti prea mare ca sa fii luat in brate. Du-te la culcare. 
Cu mainile intinse,cu ochii inchisi, incepu sa pipaie aerul. Orbecaind in intuneric, impiedicandu-se de lucruri, dar fara sa planga, fara sa se opreasca.. Stia ca este acolo. Il simtise.Nu a fost un vis. Cu toate ca nimeni nu l-a crezut. Cu toate ca o lume intreaga-i spunea: asa ceva este imposibil. Si astfel, seara de seara, an de an, copilul continua sa caute. Unde esti? Stiu ca esti aici. Lasa-ma sa te vad. Te rog, am nevoie de tine. 
Timpul a trecut, si copilul s-a facut mare. Viata l-a luat pe sus, involburata ca marea, si l-a dus in larg. Doar sentimentul ca a uitat ceva, a ramas. In acea dimineata, soarele era la fel de stralucitor ca intotdeauna, strada era la fel de aglomerata, mirosul de cornuri cu ciocolata acelasi. Si totusi, ceva era schimbat. Ceva ii spunea ca ziua ce abia incepe va fi diferita. A zambit si a mers mai departe. Ziua si-a urmat cursul, ca de obicei. Mainile sale lucrau , in timp ce mintea-i zbura catre toate acele lucruri pe care urma sa le faca in viitor.
Apoi veni seara. Se urca in masina si se grabi spre casa. Drumul era acelasi. Un bulevard, a doua la dreapta, si prima la stanga. Acelasi drum pe care il facuse de sute de ori pana acum. Si totusi, astazi, a ales un drum nou. Un imbold de moment. Ce ciudat, isi spuse. Nu stiu de ce, dar trebuie sa o iau acum pe aici. Si vira brusc la dreapta. In aceeasi secunda, un camion ce venea pe contrasens, trecu in viteza pe langa el, si se izbi cu zgomot de zidul cladirii alaturate. A fost doar o clipa. Atat de ametitor incat nici nu parea real. Se opri, si incerca sa isi potoleasca bataile inimii. Dumnezeule, daca nu viram atunci... 
La intoarcere, fu intampinat de fetita sa in varsta de cinci ani. Tati, ai venit mai tarziu azi, te asteptam, spuse ea razand , si intinzand mainile catre el. Atunci isi aminti. Acelasi gest, acelasi zambet. Mainile ce se intindeau spre cei mari. Si in acea clipa, totul deveni clar. Sunt aici acum, spuse el, si o lua in brate. Imbratisarea aceea a fost regasirea propriei copilarii. Ce ai facut azi?, o intreba el cu ochii in lacrimi. Zambind, fetita-i arata ce a desenat. Era un ingeras. Iti place, tati? Da, foarte mult, raspunse el. Si eu am unul, exact la fel. Astazi m-a ajutat sa ma intorc acasa...

Intelepciunea

Ce este intelepciunea?
Tine oare de varsta? Nu. Faptul ca am avut sau nu o viata lunga nu ne da o certitudine 'matematica' a intelepciunii. Ati observat cum un tanar poate avea acele raspunsuri pe care atatia oameni le cauta, in timp ce un altul se spune ca 'a trait degeaba'? Depinde atunci de numarul cartilor citite , sau de nivelul studiilor? Nu, pentru ca aceasta inseamna a fi inteligent, nu are nici o legatura cu intelepciunea.
Este nevoie de o anumita credinta/dogma/religie? Categoric nu. Adevarul, smerenia, iubirea, iertarea, toate acestea nu tin de o anumita apartenenta religioasa, ci de valori ale sufletului. Sunt principii fundamentale, si pot fi regasite atat la oraseni cat si la tarani, atat la intelectuali cat si la cei ce nu au urmat mai mult de patru clase. Batranul satului , indiferent de regiunea in care se afla, nu era scolit la Oxford. Dar iata ca la usa lui bateau toti aceia care doreau un sfat.
Si atunci ce realizeaza inteleptul, iar restul lumii nu reuseste?
Inteleptul Actioneaza, nu Reactioneaza. Stie cand sa vorbeasca,  si cand sa taca. Cu doua trei cuvinte poate spune mai multe decat zeci de carti. Nu trage concluzii pripite despre evenimentele ce se succed. Chiar daca nu 'vede' in viitor, vede intelesul de dincolo de aparente. Un intelept nu se victimizeaza. Ci isi asuma responsabilitatea pentru tot ceea ce i se intampla. Este recunoscator atat pentru intamplarile placute cat si pentru cele neplacute, caci vede potentialul catalizator in ambele variante. Stie ca totul este o continua transformare, ca schimbarea este fireasca, si ca nu trebuie sa se opuna schimbarii, ci sa mearga odata cu ea. Un intelept nu isi reprima furia, indoiala sau orgoliul. Isi cunoaste umbra, dar nu se lasa dominat de ea. Nu se minte pe sine, ci se vede la adevarata valoare. Invata rabdarea, iubirea si iertarea in primul rand cu el insusi, pentru ca mai tarziu sa-i poata invata pe altii. Un intelept stie ca cel mai mult are de invatat de la dusmanii sai. Ca trebuie sa treaca prin toate sentimentele umane pentru a le intelege si stapani. Acestea, si multe altele sunt totodata caracteristicile unui maestru. Aceasta este, cred, starea spre care cu totii ar trebui sa tindem. Si daca nu devenim noi insine intelepti, macar sa recunoastem si sa respectam pe cei care sunt, si care ne ies in cale...

Etape, lectii, incercari

Uneori este nevoie sa trecem printr-un tunel intunecat, pentru a traversa un munte.
Dar dincolo de aceasta trecere vom gasi iarasi drumul spre propria noastra devenire. Asadar, nu te teme, omule, daca pentru un timp totul pare pierdut in intuneric:
este doar o etapa.
Stiu ca ai senzatia uneori ca faci doi pasi inainte, si unul inapoi. Alteori simti ca te invarti in cerc, si ca oricat ai incerca, revii mereu in acelasi punct, ca si cum nu ai fi evoluat deloc.
Este doar o senzatie. Esti mai departe decat crezi. Pentru ca ceea ce tu percepi a fi liniar, este in realitate multidimensional. Nu un cerc, ci o spirala. Nu stai pe loc, caci nici nu ar fi cu putinta. Spirala se afla intr-o continua miscare verticala. Dar o poti parcurge mai lent sau mai rapid, in cercuri mai mici, sau mai largi.
Invata sa privesti intamplarile vietii tale cu detasarea cu care ai citi o carte - toate sunt lectii folositoare sufletului tau. Absolut toate. Indiferent de locul in care te afli. Si pentru toate exista o cheie: constientizarea. Ceea ce traiesti acum, daca este neplacut, se va schimba, caci dupa cum spunea cineva, Schimbarea este singurul lucru constant din Univers. Dar daca doresti sa nu mai repeti aceleasi experiente, va trebui sa folosesti cheia Constientizarii. Nu mai pierde timp si energie victimizandu-te. Nu mai privi totul atat de dramatic. Fa un pas in spate si invata sa privesti imaginea de ansamblu. Incearca sa vezi scopul acelei incercari. Priveste in tine ce mai ai de vindecat. Cum ai putea sa-i ajuti pe altii, daca tu insuti nu esti inca vindecat? Incet incet, cu rabdare, toate se vor aseza si imaginea se va limpezi. Intr-o buna zi vei intelege ca fiecare pas a avut rost, ca fiecare experienta te-a invatat ceva, si ca esti exact acolo unde trebuie. Iar atunci vei descoperi ce inseamna sa fii intelept.

Rezolvarea situatiilor dificile prin tehnica vizualizarii

Tehnica vizualizarii ne poate fi de ajutor atat pentru a crea programe pozitive pentru mintea noastra, cat si pentru a transmite intentiile noastre in Univers, catre Divinitate.
1. Vasul cu Lumina
Imagineaza-ti ca toate problemele tale, toate situatiile de conflict sau care te fac sa te simti in capcana, toate temerile, frustrarile, si nemultumirile tale, se aduna intr-un ghem intunecat. Cu cat problemele sunt mai presante sau mai multe, cu atat ghemul va fi mai mare - dar incearca sa nu depasesti marimea unei mingi de fotbal. Priveste acum acest ghem de intuneric ce sta pe podea, in fata ta. Acum imagineaza-ti ca tii in maini un vas plin nu cu apa, ci cu lumina lichida. Revarsa deasupra ghemului incet, continutul vasului, si observa cum lumina invaluie, patrunde si transforma intunericul in lumina. Nu te grabi. Participa cu toate simturile tale la aceasta curatare. Toarna atata lumina cata este nevoie, pana cand ghemul devine luminos, si pana cand vasul din mainile tale se goleste complet.
2. Iesi din joc
Imagineaza-ti ca joci un meci de tenis, iar adversarul tau este o umbra. Nu da nici un chip acestui adversar. Constientizeaza doar ca este acolo. Nu are un contur bine definit, nu are culoare. Acest adversar iti arunca minge dupa minge, si cu cat tu incerci sa raspunzi cu aceleasi pase, cu atat loviturile lui sunt mai agresive. El este cu atat mai puternic cu cat enervarea ta creste, si cu cat participi la acest joc mai insufletit.
Acum iesi din joc. Lasa din mana racheta. Vizualizeaza cum mingile trec pe langa tine, din ce in ce mai putine, pana cand se opresc. Odata iesit din joc, loviturile inceteaza, pentru ca fara participarea ta, jocul nu mai are farmec. Priveste cum umbra cu care te-ai luptat mai devreme iese acum din teren si se indeparteaza.
3. Peretele de sticla
Cand simti stressul ca se acumuleaza, si in jurul tau este haos, galagie, cand toata lumea iti cere ceva si simti ca esti in contratimp, nu te lasa dus de val, si detaseaza-te. Imagineaza-ti un perete de sticla in fata ta, prin care observi totul dar nu auzi nimic. Nimic nu te poate atinge, totul este ca un film mut, si cei care ti-au creat acele stari neplacute de disconfort, acum sunt doar niste personaje caraghioase, care se agita si dau din maini, fara rost. Protejeaza-ti mintea si sufletul de framantari inutile. Nimeni nu iti poate face nimic, atata timp cat tu nu participi si nu raspunzi cu aceeasi moneda. Nu amplifica nimic. Ramai detasat, macar cateva clipe. Repeta-ti: totul este bine, totul se va rezolva de la sine.
4. Farul de iubire
Imagineaza-ti ca inima ta este un far de lumina si iubire. Ca din pieptul tau tasneste un suvoi de iubire, exact ca lumina unui far de pe malul marii, ce strapunge intunericul pana departe. Imagineaza-ti ca toata lumea ce intra in contact cu aceasta iubire ce este proiectata de fiinta ta, se transforma in ceva mai bun si mai pur. Si chiar asa sa te si comporti. Dincolo de a-ti crea un scut, iesi inainte fara teama, proiectand din inima ta iubire catre toti cei din  jur, si tot ce te inconjoara. Vei vedea ca efectele sunt miraculoase. Pentru ca cei ce nu rezoneaza cu ceea ce tu emiti, se vor indeparta, iar cei ce au nevoie de iubire, se vor mira de cum se simt in prezenta ta. Astfel vei transforma totul prin puterea iubirii.

A cauta perfectiunea

Mult timp am considerat ca a cauta perfectiunea este ceva absolut necesar pentru evolutia mea, dar citind cartile lui Lazarev am realizat cat de departe eram de adevar. A cauta perfectiunea poate fi extrem de daunator. Iata de ce.
In primul rand, cautarea perfectiunii in afara noastra va aduce cu sine un orgoliu crescut, si o lipsa de compasiune si intelegere pentru cei pe care-i consideram 'imperfecti'. De fapt, fata de oricine, pentru ca nimeni nu este perfect. Nu atata timp cat traim in aceasta forma. Scopul acestei existente este a invata, prin experienta, prin dificultati, prin contrast, si fiecare o face in functie de propriul potential, de propriul ritm , de propriul liber arbitru. A considera pe cineva mai 'jos', sau mai 'involuat' decat noi, este tot o forma de rasism, tot o forma de intoleranta, tot o forma de extremism religios. Nu este nici o diferenta, daca privim lucrurile principial. Si in nici un caz nu ne face mai 'evoluati', ci dimpotriva.
In al doilea rand, a cauta perfectiunea in ceea ce ne inconjoara va duce inevitabil la tristete. Pentru ca nu vom fi niciodata multumiti cu ceea ce avem. Si fara recunostinta, fara a aprecia ceea ce avem, nu ne vom putea bucura de viata.
In al treilea rand, cautarea perfectiunii inauntrul nostru, va duce la autodistrugere. Pentru ca vom avea mereu pretentii nerealiste de la noi insine. A ne dori sa fim mai buni, este cu totul altceva. Dar a cauta perfectiunea va determina o discrepanta uriasa intre imaginea pe care o proiectam despre noi, si ceea ce descoperim, in fiecare zi, despre cine suntem.
Astfel , cautarea perfectiunii va duce fie la mentalitatea 'da, eu sunt perfect, restul lumii nu este', fie la mentalitatea 'oricat as incerca tot nu reusesc sa fiu perfect', care este la fel de distrugatoare.
Poate ar fi mai bine sa ne vedem asa cum suntem, si sa nu cadem in nici o extrema. Si mai mult decat atat, sa incercam sa fim mai intelegatori cu cei de langa noi, si sa ne aducem aminte ca nimeni nu e perfect...

Gand de pace si iubire

Astazi este 10.10.2010, si este un prilej bun pentru meditatie, rugaciune, sau pur si simplu a sta in liniste, si a trimite un gand de pace si iubire catre aceasta lume minunata ce ne este casa, mama noastra Pamant.
Pentru macar cateva minute, sa trimitem o raza de lumina celor ce ne sunt alaturi, si pe care-i iubim, sau celor pe care vrem sa-i iertam.
Sa multumim Sfintei Treimi, ingerilor, ghizilor si tuturor fratilor nostri mai mari care ne privesc si ne acorda sprijinul lor, zi de zi. Sa ne binecuvantam trecutul, sa stergem regretele si frustrarile,si sa lasam speranta si credinta sa ia locul fricii.
Sa visam cu ochii mintii la un viitor in care toate ranile sunt vindecate.
Sa vedem o lume in care lupta nu isi mai are rostul. O lume in care lumina din inimile oamenilor alunga pentru totdeauna intunericul.
Nu lasati vremea ploioasa sa va intunece. Nu uitati ca dincolo de nori, soarele straluceste. Inchideti ochii si simtiti caldura lui. Simtiti caldura ce se revarsa peste sufletul vostru plans, si mana Divina ce va mangaie obrazul.
Nu sunteti niciodata singuri, nu uitati asta.

Lupta dintre bine si rau

Si binele si raul se afla in interiorul nostru. Avem in noi si ingerul si demonul, si lumina si intunericul, si yin si yang. Cu partea de lumina venim de dincolo de lumea aceasta, in timp ce intunericul ni se 'administreaza' la nastere. Pamantul este planeta unde dualitatea si liberul arbitru sunt elemente esentiale pentru evolutia spirituala, si din acest motiv suntem aici.
Ceea ce numim ingeri sunt fiinte cu vibratie foarte inalta, ce traiesc in dimensiuni superioare, si unde dualitatea nu exista. Aceste fiinte ne sunt un fel de frati mai mari, au o mare cunoastere si intelepciune, si ne iubesc dar nu pot sa ne influenteze in nici un fel, daca noi nu le cerem  ajutorul. In mod similar, ceea ce numim demoni, sunt fiinte cu  vibratie joasa, ce traiesc in dimensiuni inferioare, si care au ales sa se separe de Fratia Luminii, de iubire, si de Dumnezeu. Aceasta separare a fost din proprie alegere si nu exista nici o lupta intre aceste fiinte si cele din Fratia Luminii. Nu exista nici o batalie pentru sufletele oamenilor, nici Rai sau Iad, asa cum am fost invatati de traditiile atator religii. Nu exista ingeri care lovesc cu sabia, sau cu sulita. Acestea sunt reprezentari ale oamenilor. Toate fiintele din lumina folosesc o singura 'arma' : iubirea. De fapt, in tot acest sistem cosmic, nu este nevoie de o batalie, pentru ca aceste dimensiuni nu se intrepatrund iar fiintele de care am amintit nu se intalnesc. Se afla in stari total diferite.
In ceea ce priveste oamenii, atata timp cat suntem pe acest pamant vom avea in noi si lumina si intunericul . Asa stau lucrurile si nici cei mai mari profeti sau sfinti nu au reusit sa isi infranga total umbra. A gresi este omeneste, nu ma refer aici la a ne complace in greseli, dar a nega natura noastra duala inseamna a nega ceea ce suntem, si chiar scopul vietii. Totul are un rost.
Singurul mod de a ne gasi linistea este sa gasim un echilibru. Mai mult decat atat, sa lasam lumina sa ne conduca viata. Pentru ca intunericul nu poate fi anihilat, el face parte din noi. Dar putem sa il plasam intr-un plan secund, facand ceva extrem de simplu: aprinzand lumina in sufletul nostru. Totul se rezuma la liberul arbitru , la libera noastra alegere.
Nimeni si nimic nu poate face asta in locul nostru. Nimeni si nimic nu ne va putea obliga sa fim altceva decat noi am ales sa fim. Nici cei din dimensiunile superioare, nici cei din dimensiunile inferioare. Totul este in puterea noastra. Noi deschidem fereastra, noi deschidem usa. Noi lansam in univers intentii, ganduri, dorinte, alegeri. Noi chemam in viata noastra si binele si raul. Mai exact, noi ne lasam dominati de una din cele doua, le ajutam sa creasca, asa cum semintele sunt ingrijite pentru ca planta sa creasca si sa dea roade. Nu degeaba exista expresia 'culegi ce ai semanat'. Este mult mai profunda. Se refera la consecintele gandurilor, cuvintelor, faptelor noastre. Atata timp cat ai semanat tristete, furie, gelozie,orgoliu, nu vei putea culege altceva decat amplificari ale acestor stari. Tot ce vedem in jurul nostru este o amplificare a ceea ce am creat constient sau inconstient, in viata aceasta sau in altele. Dar iata o veste buna! Putem in orice clipa semana altceva, putem chiar acum, in acest moment, sa ne 'investim' intreaga atentie, intreaga constiinta, comportamentul nostru, in ceva mai bun, in ceva mai inalt, in ceva ce merita cules peste un timp.
Este atat de simplu. In loc de apa vom folosi iubire, iertare, si vom lasa lumina sa mangaie recoltele noastre.
Roadele nu vor intarzia sa apara!

Dalai Lama - conferinte in Ungaria

Pentru cei ce doresc sa participe la eveniment, pe site-ul de mai jos va puteti inregistra gratuit si puteti vizualiza in timp real conferinta sustinuta de Sfintia Sa, in datele de 18 si 19 Septembrie.

http://en.esoguru.com/
Primul eveniment va incepe astazi la ora 2.30 PM. Vizionare placuta!